PÎCCJ. DIICOT. DNA. Parchete
Secţiune dezvoltată în parteneriat cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie
JURIDICE
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Cerere de aparare a prestigiului justitiei si a independetei sistemului judiciar admisa de CSM

29.04.2011 | JURIDICE.ro

Consiliul Superior al Magistraturii a transimis redactiei ziarului “Ziarul de Arges” concluziile verificărilor efectuate de către Inspecţia Judiciară de pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, avand in vedere susţinerile din articolele publicate în ediţia 4-10 februarie – intitulate „Doamnei judecătoare Mihaela Neacşa, cu toată scârba de care sunt capabil” şi „Curtea de Apel a pus capăt mârşăviei orchestrate de D.N.A.”, cu rugaminte de a publica in integralitate urmatorul comunicat:

„În data de 31 ianuarie 2011, Consiliul Superior al Magistraturii s-a sesizat din oficiu în legătură cu apărarea independenţei şi imparţialităţii judecătorilor şi procurorilor implicaţi în instrumentarea şi soluţionarea cauzei privind pe Constantin Nicolescu, preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş. Sesizarea din oficiu a avut la bază derularea evenimentelor şi a dezbaterilor publice privind cauza aflată pe rolul Tribunalului Argeş, respectiv Curţii de Apel Piteşti.

La data de 1 februarie 2011, Ministerul Justiţiei a propus şi solicitat Consiliului Superior al Magistraturii  să se sesizeze din oficiu, în temeiul art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 75 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, pentru apărarea reputaţiei şi independenţei doamnei judecător Mihaela Ioana Neacşa de la Tribunalul Argeş, faţă de declaraţiile publice şi atacurile verbale formulate împotriva magistratului de către mai multe persoane publice. Această solicitare s-a înscris în demersul deja iniţiat de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 31 ianuarie 2011.

Pe de altă parte, la data de 31 ianuarie 2011 a fost înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii solicitarea Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România de efectuare a cercetării prealabile şi exercitării acţiunii disciplinare faţă de procurorul de caz, întrucât măsura procesuală a reţinerii dispusă de acesta este una excesivă şi nejustificată, prin raportare la cazurile prevăzute de art. 148 Cod de procedură penală. O solicitare similară a Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România a fost remisă Consiliului Superior al Magistraturii spre competentă soluţionare de Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor Corupţiei şi pentru Petiţii din cadrul Parlamentului României – Camera Deputaţilor.

Rezultatele verificărilor Inspecţiei Judiciare de pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la aspectele ce au făcut obiectul dezbaterilor publice referitoare la activitatea judecătorilor şi procurorilor au relevat următoarele: în ceea ce priveşte activitatea procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Piteşti, în raport cu afirmaţiile publice făcute cu privire la faptul că aceştia au formulat propunerea de arestare preventivă în ziua în care a fost luată măsura reţinerii, respectiv după orele 1700, tocmai în ideea ca aceasta să fie judecată de doamna judecător Neacşa Mihaela, s-a evidenţiat faptul că propunerea de arestare preventivă a fost formulată de procurori la data de 27 ianuarie 2011 şi nu la data de 26 ianuarie 2011, când a fost luată măsura reţinerii faţă de inculpatul Nicolescu Constantin. De asemenea, legat de implicarea politicului în actul de justiţie şi de crearea unui „circ mediatic” de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, s-au făcut referiri la punerea cătuşelor inculpatului Nicolescu Constantin. În legătură cu acest aspect, trebuie menţionat faptul că Hotărârea Guvernului nr. 1897/2006 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în art. 101 reglementează  escortarea şi însoţirea persoanelor private de libertate. Potrivit acestor dispoziţii legale, Deplasarea în exteriorul locului de deţinere a persoanelor private de libertate, la organele judiciare, spitale, precum si transferarea la un alt loc de deţinere se realizează în mijloace de transport special amenajate, separat de alte categorii de persoane, acestora aplicându-li-se mijloace de imobilizare, în cazuri justificate, prin decizie a directorului unităţii”. Competenţa de a escorta şi însoţi persoanele privative de libertate revine lucrătorilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Pe cale de consecinţă, răspunderea pentru o eventuală nerespectare a dispoziţiilor legale menţionate anterior nu revine procurorilor.

La data de 27 ianuarie 2011, propunerea de luare a măsurii arestării preventive a fost înregistrată la Tribunalul Argeş la ora 1010, iar repartizarea şi stabilirea completului de judecată investit cu soluţionarea cauzei au fost realizate cu respectarea dispoziţiilor regulamentare, compunerea nominală a completului de judecată fiind în deplină concordanţă cu planificarea serviciului de permanenţă al judecătorilor, întocmită pentru ziua de 27.01.2010.

Referitor la afirmaţiile privind soluţionarea cauzelor având ca obiect propunerile de arestare preventivă formulate de Direcţia Naţională Anticorupţie, de către acelaşi judecător, respectiv doamna judecător Mihaela Ioana Neacşa, din evidenţele instanţei a rezultat că, în cursul anului 2010, instituţia menţionată a sesizat Tribunalul Argeş cu 7 propuneri de luare sau prelungire a acestei măsuri preventive. Totodată, verificările au relevat faptul că, în toate aceste cauze, soluţionarea propunerilor a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor regulamentare de către judecătorii planificaţi să asigure serviciul de permanenţă din ziua înregistrării sesizării, inclusiv în cazul a două dosare soluţionate de către judecătorul Mihaela Ioana Neacşa. Alte trei cauze au fost soluţionate de către judecătorul Ioan Fundătureanu, unul de către judecătorul Valerica Vârtopeanu şi altul de către judecătorul Irina Mihaela Lazăr. Pe cale de consecinţă, se constată că nu se confirmă supoziţiile privind „predilecţia” manifestată de Direcţia Naţională Anticorupţie de a sesiza instanţa cu propunerile de arestare preventivă, doar în situaţiile în care serviciul de permanenţă este asigurat de către un anumit judecător. Este de subliniat şi faptul că, pentru a elimina orice suspiciune de acest gen, din luna octombrie 2010, instanţa comunică parchetului şi direcţiilor specializate doar lista cu grefierii de şedinţă planificaţi  pentru serviciul de permanenţă (adresa nr. 473/29.09.2010). De asemenea, datele privind cariera profesională a doamnei judecător Mihaela Ioana Neacşa – făcute publice prin comunicatul Consiliului Superior al Magistraturii din 28.01.2011 – infirmă speculaţiile referitoare la evoluţia profesională a judecătorului menţionat.

Referitor la comentariile critice ale conţinutului hotărârii instanţei de fond, menţionăm că, potrivit limitelor de competenţă stabilite  prin art. 42 şi 43 din Hotărârea nr. 326/2005 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii şi art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, verificările administrative ale activităţii judecătorilor, realizate de Inspecţia judiciară, nu pot viza analiza legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţe, întrucât, în acest mod, s-ar aduce atingere principiilor de independenţă a magistraţilor şi supunerii acestora numai legii – consacrate prin art. 2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată  –  precum şi principiului autorităţii lucrului judecat. De asemenea, în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să respecte dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit cărora hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale. Pe cale de consecinţă, analiza argumentelor de fapt şi de drept, precum şi interpretarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, reţinute prin considerentele încheierii  nr. 6/CC/27.01.2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 534/109/2011, nu pot face obiect al analizei sau verificărilor Inspecţiei Judiciare, prin cadrul normativ menţionat fiind exclusă orice posibilitate de a se interveni în activitatea nemijlocită de înfăptuire a justiţiei.

Conform dispoziţiilor art. 356 alin. (1) lit c) Cod procedură penală,  conţinutul expunerii unei hotărâri judecătoreşti, trebuie să cuprindă „analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate, … precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză”. Prin urmare, constituind aspecte de conţinut al unei hotărâri judecătoreşti, raţionamentul logico-juridic şi analiza conformităţii conţinutului hotărârii la care se face referire, cu dispoziţiile procedurale incidente, precum şi aprecierea asupra coerenţei argumentelor de fapt şi de drept expuse în conţinutul unei hotărâri judecătoreşti, constituie aspecte susceptibil a fi analizate în cadrul activităţii reglementate prin dispoziţiile Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 676/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În sesizările adresate Consiliului Superior al Magistraturii şi Comisiei pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii  din cadrul Parlamentului României – Camera Deputaţilor,  Uniunea Consiliilor Judeţene din România a solicitat efectuarea cercetării prealabile şi exercitarea acţiunii disciplinare faţă de procurorul de caz, întrucât măsura procesuală a reţinerii dispusă de acesta a fost una excesivă şi nejustificată prin raportare la cazurile prevăzute de art. 148 Cod de procedură penală.  În legătură cu acest aspect, verificările au constatat următoarele: în vederea desfăşurării normale a procesului penal şi a realizării scopului său, se poate ivi necesitatea folosirii unor mijloace de constrângere împotriva învinuitului sau inculpatului. Constrângerea poate consta în privarea de libertate a acestor persoane, în restrângerea libertăţii lor sau în restrângerea altor drepturi şi libertăţi consacrate prin Constituţie sau prin legile în vigoare. Deşi libertatea individuală, libera circulaţie, dreptul la informaţie, protecţia proprietăţii private şi garantarea ei, sunt drepturi şi libertăţi fundamentale consacrate prin acte internaţionale şi prin Constituţia României, totuşi se admite, prin art. 53 din legea fundamentală, în vederea apărării siguranţei naţionale, a ordinii publice, a desfăşurării instrucţiei penale, restrângerea exerciţiului acestora, în condiţiile în care există proporţionalitate cu situaţia care a creat-o şi nu se aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. Măsurile procesuale penale sunt mijloacele prevăzute de lege de privare sau restrângere a unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, prin care organele de urmărire penală şi instanţele de judecată asigură desfăşurarea normală a procesului penal, executarea sancţiunilor aplicate şi repararea pagubei produse prin infracţiune, ori previn săvârşirea de fapte antisociale. Constituind o privare sau restrângere de drepturi garantate de Constituţie, măsurile procesuale penale au un caracter de excepţie, legea reglementând condiţiile în care pot fi luate. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are facultatea de a lua sau nu măsura procesuală, iar în cazul în care a luat-o, trebuie să motiveze prin indicarea cazurilor şi condiţiilor care justifică luarea măsurii. Măsura reţinerii este una dintre măsurile preventive privative de libertate, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru luarea unei astfel de măsuri fiind reglementate în art. 143 Cod de procedură penală. Pentru a înlătura eventualele erori sau abuzuri în luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive, Codul de procedură penală a instituit mijloacele procesuale de exercitare a unui control asupra legalităţii măsurilor preventive şi justificării lor. În cursul urmăririi penale, împotriva ordonanţei de reţinere, se poate face plângere conform dispoziţiilor art. 1401 Cod de procedură penală. Pe cale de consecinţă, Inspecţia Judiciară, conform competenţelor stabilite de art. 44 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea nr. 326/24 august 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, nu poate face verificări cu privire la legalitatea măsurii reţinerii luată de procuror, faţă de inculpatul Nicolescu Constantin. Orice apreciere făcută de Inspecţia Judiciară cu privire la legalitatea şi temeinicia actelor şi măsurilor procesuale dispuse de procuror, în cursul urmăririi penale, reprezintă o încălcare a principiului independenţei acestuia, statuat prin dispoziţiile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, dar şi a dispoziţiilor care guvernează desfăşurarea procesului penal, înscrise în Codul de procedură penală.

Referitor la solicitarea Ministrului Justiţiei de apărare a reputaţiei profesionale a judecătorului Mihaela Ioana Neacşa, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în temeiul concluziilor reieşite din verificări, următoarele aspecte: conform dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu completările şi modificările ulteriore, în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a se sesiza şi din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii apără reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor. Judecătorul sau procurorul care consideră că independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii care, după caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii”. Din interpretarea sistematică a prevederilor legale enunţate, rezultă că apărarea reputaţiei professionale a magistraţilor de către Consiliul Superior al Magistraturii  se realizează la solicitarea judecătorului sau procurorului a cărui reputaţie a fost afectată.

Faţă de solicitarea Ministrului Justiţiei de apărare a reputaţiei profesionale a judecătorului Neacşa Mihaela Ioana, Plenul Consiliului consideră că  nu pot fi aplicabile dispoziţiile înscrise în art. 30 alin. 2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, întrucât judecătorul nu a formulat o astfel de cerere.     Plenul a apreciat, totuşi, că sunt incidente dispoziţiile art. 1 şi 30 din Legea nr. 317/2004, precum şi art. 75 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi, ca atare, Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa de garant al independenţei justiţiei poate analiza cererea Ministrului Justiţiei din perspectiva atingerii aduse  independenţei justiţiei. În acest sens este şi Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 71 din 24 ianuarie 2008. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi (6) din Constituţia României, „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile însă, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”. De asemenea, dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 30 din Constituţie nu poate fi exercitat cu încălcarea principiului independenţei judecătorului şi supunerii lui numai legii, astfel cum este statuat prin dispoziţiile art. 124 din Constituţie şi  art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

Principiul separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă  şi judecătorească – este consacrat în mod expres prin articolul 1 alin. (4) din Constituţia României. Potrivit acestui principiu, în cadrul ansamblului sistematizat al autorităţilor statale, în contextul căruia funcţiile, prerogativele şi competenţele sunt delimitate clar prin normele constituţionale, raporturile dintre legislativ, executiv şi puterea judecătorească sunt condiţionate de respectarea principiului independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, prevăzut de art. 123 din Constituţie.

Conform prevederilor pct. 1 şi 2 din Principiile de Bază ale Independenţei Justiţiei (adoptate la al 7 – lea Congres al Organizaţiei Naţiunilor Unite – 26.08-06.09.1985, Milano, şi aprobate prin rezoluţiile Adunării Generale 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi 40/146 din 13 decembrie 1985): 1. „Independenţa justiţiei trebuie să fie garantată de către stat şi prevăzută în Constituţie sau în legislaţia naţională. Este datoria tuturor instituţiilor, guvernamentale şi a celorlalte, să respecte şi să supravegheze independenţa justiţiei. 2. Magistraţii vor decide asupra chestiunilor aduse în faţa lor în mod imparţial, pe baza analizei faptelor şi în acord cu legea, fără nici o restricţie şi fără a fi obiectul influenţelor, incitărilor, presiunilor, ameninţărilor sau intervenţiilor neobişnuite, directe sau indirecte, indiferent din partea cui ar veni sau pentru ce motiv.” Prin urmare, într-un stat de drept nimeni, şi cu atât mai mult un reprezentant al uneia din celelalte două puteri, nu are dreptul să extrapoleze nemulţumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze asupra întregului sistem judiciar. În caz contrar, persoana care face aceste afirmaţii aduce inevitabil atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, cu consecinţa afectării prestigiului justiţiei şi implicit a independenţei şi reputaţiei magistraţilor. Elocvente în acest sens, sunt prevederile art. 18 din Recomandarea CM/Rec (2010) 12 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei către statele membre cu privire la independenţa, eficienţa şi responsabilităţile judecătorilor (adoptată de Comitetul Miniştrilor în 17 Noiembrie 2010),  prin care se statuează că, în cazul în care „… comentează deciziile judecătoreşti, executivul si legislativul trebuie să evite criticile care ar submina independenţa puterii judecătoreşti sau ar slăbi încrederea publicului in justiţie. De asemenea, acestea ar trebui să evite acţiuni ce pot pune sub semnul întrebării intenţia lor de a respecta deciziile judecătorilor, altele decât cele prin care îşi manifesta intenţia lor de a formula o cale de atac”. În măsura în care se procedează astfel, persoana care face aceste afirmaţii aduce inevitabil, atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, cu consecinţa afectării prestigiului justiţiei şi implicit a independenţei şi reputaţiei magistraţilor.

În raportul Singhvi către Comisia drepturilor omului a ONU din 1987, se precizează că „principiile independenţei şi imparţialităţii sunt pietrele de fundament ale motivării şi legitimităţii funcţiei judiciare în orice stat” – (pct. 75). Convenţia de la Havana pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor, adoptată la Congresul VIII al O.N.U. la pct. 4 prevede că „statele veghează ca procurorii să-şi îndeplinească atribuţiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărţuiri, fără a suferi ingerinţe nefondate şi fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”

În Recomandarea (2000) 19 a Comitetului de Miniştri al statelor membre privind rolul urmăririi penale în sistemul de justiţie penală, adoptată la data de 06 octombrie 2000 la cea de-a 724-a reuniune a delegaţiilor miniştrilor, la pct. 11 din capitolul „Relaţia dintre procurorii publici şi puterea executivă şi legislativă” se prevede că „statele trebuie să ia măsurile adecvate pentru a asigura că procurorii publici îşi pot efectua îndatoririle şi responsabilităţile profesionale fără intervenţie nejustificată sau expunere la responsabilitatea civilă, penală sau de alt tip”. Prin afirmaţiile făcute în cadrul diferitelor dezbateri publice, politicienii au depăşit limitele admisibile ale discursului public politic, aşa cum sunt protejate de dispoziţiile articolului 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,  care consacră libertatea de exprimare. Dreptul la libertatea de exprimare nu este unul absolut, acesta fiind susceptibil de anumite restrângeri, în ipoteza în care folosirea libertăţii de exprimare este îndreptată împotriva unor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra, cum ar fi autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Referindu-se la restrângerea libertăţii de exprimare în scopul garantării  autorităţii şi imparţialităţii puterii judecătoreşti, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în afacerea „Braford contra Danemarcei” a decis că „interesul de a proteja reputaţia şi a asigura autoritatea magistraţilor este superior aceluia de a permite o discuţie liberă asupra imparţialităţii acestora”. În cauza „Pager şi Oberschlick contra Austriei” s-a statuat că „activitatea justiţiei nu poate fi discutată fără să se aibă în vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important într-un stat de drept”.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut faptul că, în raport cu conţinutul declaraţiilor publice expuse,  se constată că,  deşi nereale şi lipsite de orice suport obiectiv, alegaţiile şi afirmaţiile deosebit de virulente, inclusiv cele referitoare la modalitatea de accedere în funcţia de judecător a doamnei Mihaela Ioana Neacşa, la presupusa lipsă a sa de independenţă şi de profesionalism, sunt de natură să influenţeze, în mod negativ, opinia publică cu privire la integritatea magistratului în cauză, să-i afecteze imaginea publică şi să-l discrediteze. Plenul a apreciat, totodată că, prin comentariile negative referitoare la modalitatea de instrumentare şi soluţionare a cauzei, precum şi prin culpabilizarea, în spaţiul public a judecătorilor şi procurorilor, s-a produs o gravă încălcare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, cu consecinţa scăderii încrederii cetăţenilor în sistemul judiciar şi, implicit, a scăderii prestigiului procurorilor şi a afectării independenţei acestora.

Luând în considerare toate aceste aspecte reieşite în urma verificărilor, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a procedat la admiterea cererii de apărare a prestigiului justiţiei şi a independenţei sistemului judiciar, inclusiv a doamnei judecător Mihaela Ioana Neacşa.

JUDECĂTOR HORAŢIUS DUMBRAVĂ
PREŞEDINTELE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Cerere de aparare a prestigiului justitiei si a independetei sistemului judiciar admisa de CSM”

  1. Ioan PITICAR spune:

    De ce nu introduce CSM si MJ semnatura electronica cu certificat digital calificat in operatiunile interne si externe ale instantelor si parchetelor, CU CARACTER DE OBLIGATIVITATE LEGALA?
    DE CE LA FINANTE MERGE SI LA JUSTITIE NU?
    S-ar reteza orice dubii de la radacina.

    De 4 ani ma tot chinui sa mobilizez la introducerea aplicarii Legii nr. 455/2001 in Justitia RO!
    Dupa cum bine se vede LEGEA ARE 10 ANI!

    Cat sa mai asteptam trasparenta si trasabilitatea in Justitia RO?
    Mai ales ca in penal vorbim de termene scurte zile/ore ceva similar licitatiilor!
    Deci cine NU VREA…? SI MAI ALES DE CE ? Asta este destul de clar!

    I-mi aduce aminte de decizia lui Joseph Blatter de a inlatura camerele TV si reluarile „real time” de pe stadioanele de fotbal, cand a vazut efectul social, dar dezvaluirea smecheriilor evidente…
    DA! Tehnologia DOARE cand vrei sa NU FII CORECT!

    De ce nu se introduce NUMARUL UNIC AL JUSTITIABILULUI?

    Asteptam reactiile pozitive a institutiilor de Justitie si Autoritatii SECTORIALE.

    NU LUARILE DE POZITIE ALE CSM folosesc magistratilor, ci publicarea imediata a log-ului electronic al operatiunii.
    Un sistem acreditat independent NU ARE CUM FI SUSPECTAT.
    In rest …doar asertiuni nefolositoare.

    In asteptarea actiunii pozitive,
    Sa auzim de bine.

    • Carmen PADURARU spune:

      Stimabile domn, Ioan Piticar, sunt absolut impresionata de cultura dumneavoastra atat de inaintata in domenii de ultima generatie! Sunt uimita de notiunile pe care le folositi la adresa principiilor care spuneti ca trebuie sa patroneze justitia!

      As vrea sa stiu insa, de pe ce pozitie va chinuiti sa mobilizati la introducerea aplicarii Legii nr. 455/2001 de 10 ani, pentru ca mi se pare ca nu ati trecut de clasa a III-a primara, dupa numarul greselilor de gramatica pe care le-ati facut in acest text ?

      De altfel, daca dv. doriti sa fiti un numar in acest sistem politienesc, nu aveti decat dar, intrebati pe cei care v-au sugerat acest comentariu- daca e adevarat ca in Conventia Europeana a Drepturilor Omului este garantata si libertatea constiintei…Spun sa intrebati avand in vedere ca, in mod evident… nu ati trecut inca de clasele primare!

      Judecator Carmen Paduraru

  2. Ioan PITICAR spune:

    Stimabila Doamna,

    Oricum, de la momentul introducerii CNP am devenit toti un numar.

    Si este de-a dreptul ingrijorator ca tocmai cineva care se pretinde judecator nu realizeaza impactul in toata amploarea sa. In SUA si Japonia nu mai intri fara identificarea biometrica obligatorie.
    Stiti cate pasapoarte biometrice noi s-au eliberat in RO? Stiti ce este eIDM?

    Dar este si mai grav cand cineva ce se pretinde a fi judecator (nu stim la cat de obscura este instanta respectiva…), procedeaza la atacuri la persoana (a se citi jigniri) in lipsa oricaror alte argumente logico-juridice ori tehnice.
    Iar coabitaterea in conditii de normalitate a drepturilor individului, cu progresul tehnic are loc doar prin aplicarea principiului bunei Guvernabilitati, cu versiunea sa ceva mai moderna eGuvernabilitatea.

    Vrea ori NU vrea Doamna/Domnisoara Paduraru ….asta este democratia.
    Regulamantele si Deciziile comunitare trebuiesc respectate.
    Mai grav este cand un judecator indeamna la nerespectarea lor.
    Ma intreb unde era Domnia sa in anul 2000 cand se pregatea elaborarea Legii 455/2001 -Semnatura electronica? De ce nu s-a opus atunci.

    Acum este oricum prea tarziu, adica la acest moment in care tot mai multi Romani – de voie, de nevoie- depun declaratiile fiscale semnate electronic! Sigur ca aici, relativ la situatia de benevol/obligatoriu, este de comentat. Dar realitatea ramane. COZILE la usile Administratiei versus transmiterea electronica.

    Ceea ce ma ingrijoreaza cu adevarat – ei bine da – este acea guvernabilitate, adica in puterea cui intra toate aceste date persoanale si mai ales cum intelege acel grup de persoane sa le utilizeze?
    Adica stabilitatea, confidentialitatea, securitatea si dreptul (real) la opozitie asupra prelucrarii datelor personale.
    Si as mai adresa o intrebare distinsei persoane care se pretinde judecator!

    Cate cauze cu trafic nelegal/operatiuni nelegale de transfer de date personale a judecat Domnia sa, si daca exista sa le indice pe Jurindex eventual….Ori poate investigatii tip Forensic judecate!
    A avut ocazia sa deceleze abuzul in forma sa virtualizata de conditia de legalitate cel putin din perspectiva Conventiei Cyber Crime asimilata legislatiei interne?

    Si mai cred cu tarie ca introducerea in justitia RO (in institutiile de justitie nationale) a avansului tehnologic este perceput ca o amenintare directa asupra retelelor de afaceri personale inradacinate in sistem.

    Exemplul de zi cu zi este REPARTITIA ALEATORIE in ECRIS, sau INREGISTRAREA SEDINTELOR…

    Deci …invit la sobrietate si rationalitate sociala.
    Iesirile patimase nu folosesc nimanui.

    Toate cele bune.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.