Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
3 comentarii

Concluzii scrise Elena Turcu la ICCJ
02.05.2011 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Content, Drept penal
JURIDICE - In Law We Trust

Asa dupa cum v-am informat, Elena Turcu a fost achitata de ICCJ. Concluziile scrise au fost redactate de catre av. Gheorghita Stoian. Suntem in masura sa publicam textul integral al concluziilor scrise:

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

DOSAR NR.5830/1/2010

DOMNULE PREŞEDINTE

Subsemnata TURCU ELENA inculpată în dosarul nr. 5830/1/2010, formulez

CONCLUZII SCRISE

prin care solicit să se constate caracterul ilegal al mijlocului de probă pe baza căruia s-a dispus trimiterea mea în judecată, iar pe cale de consecinţă în temeiul art. 11 pct. 2  lit. a C.pr.pen. raportat la art.10 pct. 1 lit. a C.pr.pen., solicit achitarea mea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.

Înţeleg să solicit achitarea, urmare constatării caracterului ilegal al mijlocului de probă pe baza căruia s-a dispus trimiterea mea în judecată, ţinând cont de următoarele argumente:

1. nerespectarea metodologiei de recoltare a probelor biologice în sensul că:
– testarea cu aparatul etilotest nu  a relevat consum de alcool;
– s-a refuzat în mod constant depunerea la dosar a rezultatului testarilor cu aparatul etilotest, respectiv ataşarea printărilor;
au fost şterse din memoria aparatului rezultatele testării mele, deşi am cerut în mod expres conservarea acestor rezultate;
a fost recoltată o singură probă de sânge şi nu două probe şi nu s-a consemnat care este motivul pentru care nu s-a recoltat a doua probă de sânge;
– recoltarea unicei probe de sânge s-a făcut cu nerespectarea Ordinului nr. 376/2006  raportat la O.U.G. nr. 195/2002, în sensul  că nu a fost utilizată trusa standard de recoltare, sângele a fost introdus într-o sticluţă de penicilină folosită anterior;
– nu s-a aplicat sigiliul de către cadrul medical, conform metodologiei;
– a fost aplicat un sigiliu de către un poliţist, care, a plecat având în buzunar atât sticluţa cu sânge cât şi sigiliul pe care l-a aplicat;

2. nelegalitatea buletinului de examinare clinică în sensul că:
în cuprinsul buletinului de examinare clinică nu se menţionează seria şi numărul containerului, nu se menţionează seria şi numărul sigiliului (a se vedea ultima rubrică înainte de concluzii, fila 103, specificarea „confirm că prelevarea s-a făcut … containere nr. … sigiliul nr. …”);
nu atestă, prin menţiunile inserate, consumul de alcool, specificând comportare ordonată, orientare în timp şi spaţiu-orientată, atenţia concentrată, judecata coerentă, dar concluzionând, „pare sub influenţa acoolului”;
rechizitoriul nu explică lipsa acestor menţiuni, lăsând nesoluţionate apărări esenţiale formulate în cursul urmăririi penale.

3. nelegalitatea buletinului de analiză toxicologică, aflat la fila 104 a dosarului, în sensul că:
nu menţionează seria şi numărul sigiliului flaconului care a fost supus analizei, nu descrie starea sigiliului;
nu prevede ora recoltării probei de sânge, data şi ora la care s-a analizat proba;
– nu poartă ştampila unităţii şi semnătura conducătorului unităţii;
este întocmit de S.M.L. Ploieşti care conform adresei nr. 16838 din 23.07.2009 – fila 120 a dosarului, dispunea de truse standard de recoltare de la data de 28.11.2006, dar la 15 mai 2007 analizează un flacon de penicilină adus de poliţist, în condiţiile în care exact la aceeaşi dată de 15.05.2007, acelaşi poliţist a predat spre analiză la SML Ploieşti şi probe de sânge recoltat cu truse standard – a se vedea registrul de referinţă de la IPJ Dâmboviţa, fila 140 Dosar Urmărire Penală.

Pentru a clarifica aceste susţineri, este necesar să precizăm toate împrejurările de fapt şi de drept în care s-a dispus trimiterea mea în judecată.

După cum se cunoaşte, sunt trimisă în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată.

Aşadar, în această cauză, urmărirea penală trebuia să aibă un scop clar, obţinerea de probe certe care să permită lămurirea cauzei sub aspectul laturii obiective, respectiv a elementului material al infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din  OUG nr.195/2002, cu referire la dovedirea concentraţiei care să depăşească 0,80 mg/l alcool în sânge la momentul producerii aşa-zisului accident pentru ca fapta să fie calificată ca şi infracţiune.

Deci, legea este foarte clară, în sensul că existenţa infracţiunii trebuie să fie stabilită legal numai pe bază de probe ştiinţifice certe, aşa cum prevede art.62 C.pr.pen., altfel fiind incidente disp.art.64 alin.2 C.pr.pen., potrivit cărora „mijloacele de probă obţinute ilegal nu pot fi folosite în procesul penal”.

Textul art.64 alin.2 C.pr.pen. obligă organul judiciar la cunoaşterea riguroasă a tuturor dispoziţiilor legale privind modul de obţinere a fiecărui mijloc de probă şi la respectarea strictă a procedurii prevăzută de lege în activitatea practică de căutare, descoperire, strângere şi administrare a probelor.

A accepta altfel, înseamnă a abdica de la principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii – NEMO IGNORARE LEGE CENSETUR.

Textul art.64 alin.2 C.pr.pen. se corelează cu principiul legalităţii procesului penal aşa cum este prevăzut de către art.2 alin.1 C.pr.pen., precum şi cu principiul legalităţii administrării mijloacelor de probă, principiu ce presupune administrarea numai a mijloacelor de probă strict şi limitativ prevăzute de lege şi în condiţiile stipulate de Codul de procedură penală, de legislaţia specială (în cazul nostru OUG nr.195/2002 şi Ordinul nr.376/2006) şi jurisprudenţa CEDO.

În orice cauză similară, probele obligatorii pe baza cărora se poate dispune trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din  OUG nr.195/2002, sunt reprezentate de două acte esenţiale:
– buletinul de examinare clinică;
– buletinul de analiză toxicologică,
acte ce se produc în două faze procedurale distincte:
– în faza de recoltare a probei biologice;
– în faza de analiză (de examinare toxicologică) a produsului obţinut în prima fază.

Toate celelalte probe administrate în cauza de faţă (înscrisuri, declaraţii martori ş.a.) deşi nu sunt esenţiale pentru lămurirea cauzei sub aspectul laturii obiective a infracţiunii deduse judecăţii – spun „nu sunt esenţiale”, în sensul că separat, rupte de buletinul de examinare clinică şi de buletinul de analiză toxicologică nu au nicio valoare juridică – totuşi, ele sunt, fără putinţă de tăgadă, de natură a întări convingerea instanţeise impune constatarea caracterului ilegal al mijlocului de probă pe baza căruia s-a dispus trimiterea în judecată.

În lumina acestor texte de lege şi principii de drept susţinem că buletinul de analiză toxicologică este unul obţinut în mod nelegal, în sensul disp.art.64 alin.2 C.pr.pen., cu consecinţa imposibilităţii utilizării sale în procesul penal motivat de faptul că recoltarea probelor biologice s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la acel moment – Ordinul nr.376/10.04.2006 emis de Ministerul Sănătăţii – în sensul că nu s-a aplicat metodologia în vigoare, care prevedea, printre altele, obligativitatea prelevării produsului biologic cu truse standard.

Acest fapt rezultă cu certitudine din toate actele dosarului, fiind recunoscut chiar de procurorul de caz în rechizitoriul întocmit.

Reproduc întocmai din cuprinsul rechizitoriului prin care am fost trimisă în judecată:
– „Trusele standard de prelevare au fost introduse în metodologia de recoltare de probe biologice prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.376/2006, care prevede o anume componenţă a acestora (holder…sigiliu autocolant pentru container, formulare necesare pentru hârtie autocopiativă, sigiliu înseriat de unică folosinţă…) şi reguli specifice de evidenţă (registru special…)”.
–  „Ordinul a stabilit de asemenea o metodologie de prelevare de probe care nu diferă în mod esenţial de reglementările anterioare … ”. Dimpotrivă noi susţinem că metodologia în vigoare diferă esenţial de reglementările anterioare. A se vedea în acest context declaraţia martorei Lepădatu Elena – asistenta medicală care a prelevat proba, declaraţie din care rezultă cu claritate diferenţa majoră dintre procedura clasică de recoltare a probelor biologice şi procedura prin folosirea trusei standard.
– „Actul normativ a fost publicat la data de 26.04.2006, termenul administrativ de 6 luni considerându-se împlinit cel mai târziu în luna noiembrie 2006; se constată că la data faptei cercetate în prezenta cauză, în practică prelevarea de probe cu truse standard ar fi trebuit să înlocuiască deja metoda clasică”.
– „Este cert stabilit că învinuitei Turcu Elena i s-a recoltat sânge prin metoda clasică …”.

Caracterul ilegal al mijlocului de probă pe baza căruia s-a produs trimiterea în judecată a fost constatat şi de:
– primul procuror de caz Iuliu Molcuţ, care a pronunţat la data de 20.08.2007 soluţia de neîncepere a urmăririi penale;
– NOTA DE STUDIU privind „legalitatea mijloacelor de probă” întocmită de procurorul şef Secţie Resurse Umane şi Documentare din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ – notă ce concluzionează că întreaga procedură folosită creează dubii care impun anularea mijlocului de probă. Foarte important de subliniat că această notă de studiu este însuşită, prin semnătură proprie,  chiar de procurorul şef secţie urmărire penală Marius Iacob. La fel de important de subliniat este şi faptul că procurorul nici măcar nu aminteşte în rechizitoriul întocmit că la dosar există această notă de studiu realizată de Biroul de documentare, birou care potrivit legiiRegulament de ordine interioară din 21.02.2007 al Parchetului de pe lângă ICCJ – publicat în M.Of., partea I nr.154/05.03.2007are, printre altele, următoarele atribuţii: efectuează studii în legătură cu problemele de drept ridicate de parchete (art.34 pct.2 lit.a din Regulament) şi respectiv elaborează note de studii cu privire la problemele controversate din practica judiciară şi le supune spre aprobare consiliului ştiinţific, cu sprijinul Biroului de documentare (art.32 pct.2 lit.o din Regulament).
opinia expertală a Prof.univ.dr. Vladimir Beliş, expert medico-legal gradul I, ale cărei concluzii stabilesc clar că „nerespectarea dispoziţiilor legale privind recoltarea probelor biologice şi deci, rezultatul examenului toxicologic al produsului biologic recoltat numitei Turcu Elena are din punct de vedere medico-legal drept consecinţă anularea valorii probatorii a rezultatului acestei examinări”.

Chiar dacă această opinie expertală exprimă un punct de vedere obţinut într-o procedură extrajudiciară, procurorul de caz nici măcar nu a menţionat în rechizitoriul întocmit că la dosar există acest act medico-legal, în condiţiile în care actul exprimă punctul de vedere al celui mai valoros expert în materia medicinei legale.

Dar foarte important de subliniat este faptul că, în faza de judecată, fiind numit expert parte în acest dosar prof.univ.dr. Vladimir Beliş, a declarat expres că „îmi menţin în integralitate cele expuse în opinia expertală înaintată anterior” .

În continuare, în argumentarea solicitării mele, de a se constata caracterul ilegal al mijlocului de probă ce a stat la baza trimiterii în judecată, reliefez că:

Potrivit disp. art.185 -186, 193 alin.1 şi art.194 din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin H.G nr.1391/2006, recoltarea probelor biologice în vederea stabiliri alcoolemiei se face în mod obligatoriu atunci când rezultatul testării arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În cazul meu, rezultatul testării nu a indicat prezenţa vreunui mg/l alcool pur în aerul expirat (permanent am declarat că nu am consumat nici un gram de alcool, că nu consum de fel alcool, că starea sănătăţii nici nu-mi permite consumul vreunui gram de alcool) nici vorbă de o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expiratdovadă certă, în acest sens, o reprezintă însăşi refuzul agenţilor constatatori de a depune la dosar rezultatul clar al acestei testări – şi totuşi am fost condusă la Spitalul Judeţean Târgovişte, unde contrar dispoziţiilor legale în vigoare mi s-au recoltat probe biologice „în vederea stabilirii alcoolemiei”.

Permanent, pe parcursul urmăririi penale, am solicitat ca organul de poliţie să depună la dosar rezultatul obţinut la testarea cu aparatul alcooltest – aparat care, în mod obligatoriu, în situaţia imposibilităţii obţinerii unui rezultat cert, ar fi trebuit să printeze menţiunea „eroare”.

Susţin şi probele o dovedesc că, pentru a se acoperi de această mare nelegalitate, IPJ Dâmboviţa comunică la data de 14.09.2009 organului de urmărire penală că „ …la data de 19.06.2007, cu avizul de însoţire a mărfii seria DB  VAJ nr.0185135, aparatul etilotest în cauză a fost înaintat către Baza Centrală pentru Asigurarea Tehnică a Misiunilor Bucureşti, unde a fost efectuată operaţiunea de recalibrare, fiindu-i şterse toate testările înregistrate până în acel moment, pe o perioadă de un an”.

Nu lipsit de importanţă este faptul că, la data la care IPJ Dâmboviţa comunică acest răspuns, acelaşi IPJ Dâmboviţa cunoştea că pe rolul Parchetului ICCJ era spre instrumentare dosarul în care se analiza cu titlu de probă inclusiv rezultatul testării exact cu acest aparat alcooltest. Era obligaţia legală a IPJ Dâmboviţa să conserve memoria acestui aparat alcooltest pentru acea perioadă şi nu să trimită aparatul spre ştergerea tuturor testărilor din perioada respectivă, cu scopul vădit de a se putea declara în imposibilitatea depunerii la dosarul penal a rezultatului testării.

Am susţinut că mi s-au recoltat probe biologice, „în vederea stabilirii alcoolemiei” contrar dispoziţiilor legale în vigoare, motivat de faptul că:

Potrivit art. 82 alin. 2 din O.U.G nr. 195/2002 republicată, „stabilirea concentraţiei de alcool…. se face în instituţiile medico-legale autorizate, în conformitate cu Normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii”.

Deci, actul normativ ce reglementează circulaţia pe drumurile publice – OUG nr.195/2002 – face trimitere expresă, sub aspectul stabilirii concentraţiei de alcool, la Normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice.

Aşadar, în cauzele în care este incidentă recoltarea probelor sanguine în vederea determinării gradului de alcoolemie şi a eventualei răspunderi penale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată, revine exclusiv organului de urmărire penală, obligaţia respectării tuturor dispoziţiilor legale ce reglementează prelevarea acestor probe, pentru ca analiza toxicologică să reflecte în mod fidel valoarea concentraţiei de alcool în sângele persoanei astfel testate şi să aprecieze că mijlocul de probă a fost administrat în condiţii de deplină legalitate. De altfel, potrivit disp. art.62 Cod pr.pen. şi art.64 alin.2 Cod pr.pen. „în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe”, iar „mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal”.

Textul art.64 alin.2 C.pr.pen. obligă organul judiciar la cunoaşterea riguroasă a tuturor dispoziţiilor legale privind modul de obţinere a fiecărui mijloc de probă şi la respectarea strictă a procedurii prevăzută de lege în activitatea practică de căutare, descoperire, strângere şi administrare a probelor. Acest text al art.64 alin.2 C.pr.pen. se corelează cu principiul legalităţii procesului penal, aşa cum este prevăzut de către art.2 alin.1 C.pr.pen., precum şi cu principiul legalităţii administrării mijloacelor de probă, principiu ce presupune administrarea numai a mijloacelor de probă strict şi limitativ prevăzute de lege şi în condiţiile stipulate de Codul de procedură penală, de legislaţia specială (în cazul nostru OUG nr.195/2002 şi Ordinul nr.376/2006) şi jurisprudenţa CEDO.

Repet, a accepta altfel, înseamnă a abdica de la principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii „NEMO IGNORARE LEGE CENSETUR”, precum şi de la principiul „NULLA JUSTITIA SINE LEGE”, adică a accepta că ar putea exista justiţie în afara legii.

La data de 14 mai 2007 – dată la care eu am fost supusă unei asemenea proceduri – prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie, se realiza potrivit dispoziţiilor cuprinse în Ordinul nr.376/10 aprilie 2006, emis de Ministerul Sănătăţii şi publicat în Monitorul Oficial nr.363/26 aprilie 2006.

Prin urmare, OUG nr.195/2002 republicată, face corp comun cu Ordinul nr.376/10 aprilie 2006 şi numai privite împreună pot constitui temei de drept pentru tragerea la răspundere a persoanelor – conducători auto – sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.

În concret, Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.376/2006 instituia, la data de 14 mai 2007, obligaţia de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prin folosirea unei truse standard de prelevarea a probelor biologice, dotată cu tot ceea ce este necesar unei recoltări corecte şi moderne (holder cu două ace pentru puncţie venoasă, vacuette inscripţionate cu nr. probei şi seria sigiliului, sigiliul înseriat cu grad de securitate sporit, cu fir de plastic şi inel metalic, mănuşi, dezinfectant non-alcoolic, recipient pentru recoltare, recipiente sterile pentru recoltare, precum şi toată documentaţia care se întocmeşte cu ocazia recoltării).

Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr.376/2006 al Ministerului Sănătăţii, nu lasă loc de interpretări sub aspectul metodologiei de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Aceste norme instituie clar obligaţia de recoltare a probelor biologice prin folosirea unei truse standard de prelevare, fără să existe vreo dispoziţie care să permită ca la 6 luni de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, să mai fie posibilă recoltarea prin procedeul clasic.

In practica judiciara a instantelor din Romania , dupa anul 2006 ,in mod constant , unitar s-a dispus achitarea inculpatilor trimisi in judecata  in conditiile nerespectarii Ordinului 376/2006,adica ori de cate ori recoltarea probelor de sange nu a fost facuta cu truse standard ci cu metoda clasica. Anexam in acest sens practica judiciara.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile cuprinse în Ordinul nr.376/2006 al Ministerului Sănătăţii, după cum urmează:
– art. 30 – „utilizarea trusei standard de prelevare, a cărei componenţă este prevăzută în anexa 5 la prezentele norme metodologice înlocuieşte metoda clasică, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice”;
– art. 6 lit. c – „prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosinţă, până la înlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinată acestui scop…”;
– art. 13 alin. 3 – „sigiliile prevăzute la alin.2 nu se mai utilizează după înlocuirea procedeului clasic de prelevare cu cele care utilizează trusele standard de prelevare”.

A accepta că acest act normativ sancţionează numai folosirea altei metode de analiză pentru determinarea alcoolemiei sau modificarea metodei oficiale, nu şi folosirea unui alt procedeu de recoltare este o adevărată aberaţie. Legea a prevăzut acest caz de anulare a valorii probatorii – „folosirea altei metode de analiză …” – deoarece în practică există mai multe metode de dozare a alcoolului.

În schimb, nu exista raţiune pentru care legea să fi prevăzut în mod expres că se sancţionează cu anularea valorii probatorii şi folosirea altei proceduri de recoltare a probelor biologice, atât timp cât legea stabileşte cu caracter obligatoriu o singură procedură de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemieiprocedura prin folosirea truselor standard.

Elocvent este, în acest sens, materialul ce există în xerocopie la dosar,  dar despre care nimeni nu a vorbit, material editat de Romanian Society of Legal Medicine, şi intitulat „Trusele standard de prelevare a probelor biologice – un pas spre Europa”, şi care reuşeşte să scoată în evidenţă că „Sistemul noilor truse standard îşi doreşte (şi are toate şansele să reuşească, dacă este respectat ad literam) să elimine controversele tehnice, medicale şi legale iscate de vechea metodă a flacoanelor sigilate, dar care, puteau fi, totuşi, „manevrate”  (am reprodus întocmai un paragraf din acest material).

Fără a lăsa să se creadă că abdic în vreun mod de la legalitatea şi temeinicia prezentei cereri – prin care solicit constatarea caracterului ilegal al mijlocului de probă pe baza căruia s-a dispus trimiterea mea în judecată – apreciez deosebit de util, să realizez, în continuare, o amplă analiză a tuturor probelor administrate în cauză, cu convingerea că, această analiză va contribui în mare măsură la formarea unei imagini corecte asupra solicitării mele de a se dispune achitarea urmare constatării caracterului ilegal al mijlocului de probă pe baza căruia s-a dispus trimiterea în judecată.

  1. 1. Referitor la buletinul de examinare clinică

– acest act este reprezentat de anexa 3 la Normele metodologice, unde se precizează expres că rubricile B, C, D şi E se completează de către medic.

Potrivit art.17 alin.1 din Norme „cu ocazia prelevării primei probe, medicul examinează clinic persoana adusă pentru prelevare de probe biologice, completând în mod obligatoriu toate rubricile buletinului de examinare clinică, al cărui formular este prevăzut în anexa nr.3 la prezentele norme metodologice în 3 exemplare” iar potrivit aliniatului 2 al aceluiaşi articol „în cazul în care dispoziţiile alin.1 nu se respectă, se menţionează motivele care determină situaţia respectivă”.

Acest buletin de examinare clinică nu menţionează numărul containerului, respectiv nu menţionează numărul şi seria sigiliului, deşi conţine rubrici, ce potrivit textului de lege enunţat, trebuiau completate în mod obligatoriu de medicul care a realizat procedura.

Rechizitoriul întocmit nu explică nimic în legătură cu lipsa menţiunii numărului şi seria sigiliului de pe buletinul de examinare clinică.

Important de subliniat în acest context că, audiată dr.Roşoiu Iulica a declarat că: „la momentul efectuării probei biologice pentru doamna … nu cunoşteam că există reglementări noi în domeniu; „nu mai ştiu dacă flaconul a fost sigilat sau nu. De acest lucru s-a ocupat asistenta .”; „menţiunile privind nr. şi seria sigiliului celei de a doua probe trebuiau efectuate de către noi medic, poliţişti, asistentă”. În acest mod a înţeles medicul să respecte dispoziţiile imperative ale legii incidente în materie.

În faţa instanţei martora dr. Roşoiu Iulica a declarat simplu, fără nicio remuşcare că „nu-mi amintesc de ce nu s-a completat rubrica de dinainte de concluzii referitoare la numărul containerului şi numărul sigiliului”.

Tot în acest context, fac trimitere la declaraţia asistentei medicale Lepădatu, care susţine iniţial că: „am luat proba de sânge pe care am transferat-o într-un flacon gol de penicilină …. Am introdus proba de sânge şi am aplicat capacul la flacon. Unul dintre poliţişti a aplicat sigiliul”, iar ulterior, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, a afirmat că „sângele s-a pus în două flacoane de penicilină …” şi că „am pus capacul şi apoi poliţistul a aplicat sigiliul pe cele două flacoane”.

În instanţă ambele martore, cadre medicale, Lepădatu Elena şi Roşoiu Iulica fac afirmaţii cutremurătoare cu privire la procedura folosită în spital pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, ambele martore declară că recoltarea sângelui s-a făcut în sticluţe de penicilină folosite anterior şi spălate, în sensul că sunt clătite cu apă şi apoi uscate.

Făcând abstracţie de multe aspecte contradictorii ale declaraţiilor celor două cadre medicale, spre exemplu faptul că sângele a fost pus în două flacoane, în condiţiile în care este cert că sângele a fost pus într-un singur flacon, supun atenţiei instanţei un aspect deosebit de important, aspect pe care l-am sesizat organului de urmărire penală din primul moment al cercetării mele, aspect care în opinia mea atribuie în mod indubitabil caracter ilegal mijlocului de probă pe baza căruia s-a dispus trimiterea în judecată, referindu-mă concret la faptul că, în cazul meu au fost încălcate disp.art.12 din Ordinul nr.376 din 2006, dispoziţii care stabilesc în mod imperativ că „flacoanele în care s-au introdus probele prelevate se sigilează imediat de către cadrul medical care a efectuat prelevarea …” .

Este strigător la cer să constaţi ceea ce a mentionat procurorul de caz, în rechizitoriul prin care m-a trimis în judecată, cu privire la acest aspect.

În concret, rechizitoriul reproduce întocmai cuprinsul art.12 din Ordin, reţine în continuare că  „din actele dosarului rezultă că, într-adevăr, sigilarea s-a efectuat de unul dintre lucrătorii de poliţie prezenţi la prelevare şi nu de către martorele Lepădatu Elena (asistentul medical care a efectuat recoltarea propriu-zisă) sau Roşoiu Iulica (medicul examinator)”, iar în final concluzionează „considerăm aspectul ca nefiind de natură să genereze efecte juridice concrete …. Nu se constată existenţa unei cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute de art. 197 alin.2 din C.pr.pen., şi nici lezarea reală şi efectivă a unui drept al învinuitei, de natură să atragă incidenţa prevederilor art.197 alin.1 din acelaşi cod privind nulitatea relativă”.

Motivarea procurorului de caz contrazice spiritul şi litera legii.

Legiuitorul a inserat o asemenea dispoziţie, cu caracter imperativ, vizând procedura de sigilare a probelor prelevate, pentru a fi respectată, pentru a nu lăsa la aprecierea participanţilor la această procedură cine şi cum realizează această operaţiune. Dacă legiuitorul nu ar fi prevăzut în mod expres şi cu caracter obligatoriu că „probele prelevate se sigilează imediat de către cadrul medical …”, atunci şi numai atunci organul de urmărire penală ar fi fost îndreptăţit să aprecieze dacă există sau nu o cauză de nulitate absolută sau relativă.

Tot cu privire la buletinul de examinare clinică, susţin, aşa cum am susţinut pe parcursul urmăririi penale, că:
menţiunea din concluziile buletinului de examinare clinică de la rubrica E, anume că persoana în cauză „pare sub influenţa alcoolului” este într-o vădită contradicţie cu datele constatate de acelaşi medic la examinarea clinică.

Se observă cert, că la rubrica D din buletinul de examinare clinică, medicul examinator stabileşte că, la acel moment, eu prezentam: vorbire clară, comportare ordonată, orientare în timp şi spaţiu orientată, atenţia concentrată, judecata coerentă. Contrar propriilor constatări de la momentul examinării, prin declaraţia dată, medicul Roşoiu afirmă că „am constatat … o stare de agitaţie …” iar ulterior revine şi spune „doamna colabora răspunzându-mi la întrebări”.

În instanţă, dr. Roşoiu Iulica declară expres „inculpata era liniştită, vorbea coerent, faţa era puţin mai roşie, însă această culoare nu poate fi doar rezultatul consumului de alcool”. Aceeaşi martoră afirmă că „în mod normal o alcoolemie de 1 la mie ar trebui însoţită şi de alte semne …”.

Important de subliniat că, procurorul de caz reţine în rechizitoriu că „Referitor la concluzia examinării, în mod evident martora Roşoiu Iulica nu a avut certitudinea nici a consumului de alcool de către învinuită, şi nici a absenţei acestui consum, consecinţă a constatării unor indicatori fizici contradictorii; credem că pentru acest motiv a ales cea mai dubitativă dintre variante, atestând că învinuita pare (nu că este) sub influenţa băuturilor alcoolice”.

Procurorul de caz dă o asemenea interpretare, prin care înţelege domnia sa să înlăture contradicţia existentă între concluziile medicului examinator.

Însă, în acelaşi context – al analizării stării psihice în care eu mă aflam la acel moment – procurorul de caz face o trimitere scurtă – deşi nu-i dă nicio eficienţă juridică – la declaraţiile martorilor Ungureanu Florea şi Turcu Marian, despre care afirmă că se coroborează cu înregistrarea audio-video a incidentelor şi reţine că aceste probe justifică susţinerea mea în sensul că „starea de agitaţie şi modificarea culorii feţei prin aceea că se afla sub imperiul unei puternice emoţii, fiind implicată într-un atare incident şi aflându-se permanent în atenţia reporterilor prezenţi încă de la început, care filmau continuu”

Insist pe acest aspect, în sensul că subliniez că organul de urmărire penală admite – deşi într-un final, după formularea a numeroase cereri – proba cu martori „pentru a dovedi profunda stare de tulburare în care învinuita pretinde că s-ar fi aflat, pe fondul abordării sale de către lucrătorii de poliţie în prezenţa unor reporteri TV”.

Proba cu martori a fost administrată, rechizitoriul reţine că prin această probă s-a dovedit exact susţinerea mea cu privire la starea psihică în care mă aflam, dar nu dă nicio eficienţă acestei probe, chiar dacă reţine că martorul Nica Romeo a declarat că eu mă aflam într-o situaţie periculoasă datorită atitudinii agresive a numitului Durlea Andrei – despre al cărui profil moral (trimis în judecată pentru tâlhărie, trafic şi consum de droguri) procurorul de caz nu vorbeşte nimic.

Aceeaşi situaţie reprezentată de starea de primejdie în care mă aflam, rezultă din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în instanţă.

În schimb, prin rechizitoriul întocmit, procurorul de caz dă eficienţă juridică declaraţiilor martorilor vădit interesaţi în denaturarea adevărului, referindu-mă aici la declaraţiile martorilor Buga Marius, Eremia Mihai – ambii reporteri TV – şi nu în ultimul rând aceluiaşi Durlea Andrei, care, cunoscut de poliţişti ca mare infractor, este folosit de aceştia ca martor asistent pe toată durata procedurii, inclusiv după miezul nopţii, exact în biroul poliţiştilor, la sediul IPJ Dâmboviţa.

Susţin că procurorul de caz a dat eficienţă declaraţiilor acestor martori, reţinând că „persoanele prezente au învederat faptul că Turcu Elena ar fi refuzat în mod expres recoltarea celei de a doua probe, aspect negat de aceasta …”.

Nu există nici cea mai mică dovadă că eu aş fi refuzat recoltarea celei de a doua probă de sânge. Nici unul dintre martorii audiaţi nu a declarat acest lucru. Dimpotrivă, martorii Eremia Mihai şi Durlea Andrei au declarat expres că nu au sesizat din partea mea un asemenea refuz. Chiar mai mult, aceşti martori, au declarat că potrivit propriilor lor simţuri nu pot spune că mă aflam sub influenţa alcoolului.

Am susţinut şi susţin că nu mi-a fost solicitată o a doua probă de sânge şi că eu nu am cerut din proprie iniţiativă o a doua recoltare pentru că am apreciat că nu este cazul, ştiam că nu consumasem alcool. De altfel, legea nu mă obliga pe mine să solicit recoltarea unei a doua probe de sânge, cu atât mai mult cu cât nu aveam de ce să fac acest lucru, legea obliga pe medic şi poliţist să-mi solicite acest lucru, iar în cazul în care eu aş fi refuzat , să-mi solicite să consemnez eu refuzul pe formularul prevăzut de lege.

Legea stabileşte cadrul în care se discută problema recoltării celei de a doua probe de sânge, statuând că „medicul şi poliţistul vor încunoştinţa persoana despre consecinţele refuzului prelevării celei de a doua probe prevăzute la alin.1”.

Aşadar, procurorul de caz încearcă să acrediteze ideea refuzului meu de a mi se recolta o a doua probă de sânge, ignorând cu desăvârşire dispoziţiile imperative ale art.8 pct.3 din Ordin, potrivit cărora „dacă persoana examinată refuză prelevarea celei de-a doua prize de sânge, se consemnează refuzul de către persoana examinată, pe formularul prevăzut în anexa nr.2”.

În cazul meu nu există consemnat refuzul prelevării celei de a doua probe, pe formularul prevăzut de lege, martorul Roşoiu Iulica declarând „nu-mi amintesc dacă doamnei i-a fost prelevată şi o a doua probă biologică”.

Lipsa prelevării celei de a doua probă de sânge, dublată de lipsa explicaţiei neprelevării acesteia au determinat atât INML Mina Minovici, cât şi pe prof.univ.dr. Vladimir Beliş, să concluzioneze că nu se poate stabili nici măcar teoretic alcoolemia la data de 14.05.2007, ora 21,00 – momentul incidentului rutier – singurul moment cu relevanţă juridică pentru judecător, pe baza unei singure probe de sânge recoltată printr-o metodă nelegală, la o altă oră, respectiv la ora 23,40.

Făcând abstracţie de faptul că procedura de recoltare a probelor biologice nu s-a realizat prin folosirea trusei standard – deşi nu abdic de la capătul principal de cerere privind constatarea caracterului ilegal al mijlocului de probă – apreciez că, prin datele prezentate în amănunt mai sus, am dovedit, fără putinţă de tăgadă, că buletinul de examinare clinică obţinut în condiţiile expuse este lovit de nulitate, fapt ce atrage, în mod inevitabil, şi anularea valorii probatorii a buletinului de analiză toxicologică, distinct de multe alte neregularităţi ale acestui act medico legal pe care le prezint în continuare.

2. Cu privire la buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.1394/2007 eliberat de serviciul de medicină legală Ploieşti.

În orice cauză având ca obiect săvârşirea infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cel mai important mijloc de probă îl reprezintă buletinul de analiză toxicologică. Pentru ca o faptă să întrunească elementele constitutive ale acestei infracţiuni, este absolut necesar ca, buletinul de analiză toxicologică să îndeplinească toate condiţiile de fond şi formă pentru valabilitatea unui act oficialpentru că această natură o are acest buletin de analiză.

În cazul meu buletinul de analiză toxicologică nu poartă semnătura şi ştampila conducătorului unităţii medico-legale ce a efectuat această analiză.

În lipsa semnăturii şi ştampilei conducătorului unităţii medico-legale ce a efectuat această analiză – în condiţiile în care formularul reprezentat de anexa 4 la Norme cere în mod expres aplicarea semnăturii şi ştampilei – acest buletin de analiză toxicologică nu îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă pentru valabilitatea unui act oficial, care să poată constitui probă într-un dosar penal.

Motivarea procurorului de caz, în sensul că „omisiunea de semnare este explicată prin aceea că, atât proba de sânge cât şi rezultatul analizei toxicologice au circulat prin curier (martorul Vlăsceanu Alexandru Bogdan, lucrător de poliţie cu atribuţii în acest sens)”, respectiv „… criticile învinuitei se referă la jumătatea superioară a formularului, parte care constituie adresa de înaintare a rezultatului către unitatea de poliţie solicitantă”, reprezintă o încercare nereuşită de acoperire a acestei nelegalităţi şi chiar o dovadă în plus că, în cazul meu s-a adoptat o procedură neobişnuit de rapidă, interesul în obţinerea unui anumit rezultat fiind mai mare decât interesul pentru îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă ale unui act oficial.

În acest context fac din nou trimitere la fila 140 din Dosarul de Urmărire Penală, reprezentată de Registrul de referinţă de la IPJ Dâmboviţa din care rezultă clar că proba recoltată de la mine a fost transmisă cu prioritate spre analiză, în condiţiile în care după transmiterea probei mele au fost înregistrate şi transmise probe recoltate cu mult înainte de proba mea (probe recoltate la data de 20.04.2007, 11.05.2007, 12.05.2007).

Nu lipsit de importanţă este şi faptul că buletinul de analiză toxicologică nu prevede data prelevării probei, data prelucrării probei şi cel mai grav nu conţine nicio menţiune vizând descrierea şi starea sigiliului (nu precizează numărul containerului, nu menţionează numărul sigiliului şi cui aparţine acesta).

Este de esenţa oricărui buletin de analiză toxicologică să menţioneze clar numărul sigiliului şi cui aparţine, altfel nu înţeleg cum poate dovedi acest buletin că exact sângele meu a fost supus analizei.

Trimiterea procurorului de caz, sub acest aspect, fie la procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliţie, fie la adresa nr.236/2009 a SML Ploieşti nu reprezintă decât o încercare nereuşită de acoperire a acestei nelegalităţi, care trebuie să aibă drept consecinţă anularea valorii probatorii a buletinului de analiză toxicologică (după cum am spus, în orice cauză având ca obiect săvârşirea infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, proba cheie, fără de care nu se poate dispune trimiterea în judecată, trebuie să o reprezinte un buletin de analiză valid şi nu o adresă emisă după doi ani de zile de la data pretinsei fapte).

Rechizitoriului face trimitere la adresa nr.236/2009 a SML Prahova care comunică printre altele că în cazul meu „a fost respectată metoda clasică de prelevare a probelor biologice, aplicată anterior Ordinului 376/2006” şi că a fost folosită metoda oficială pentru determinarea alcoolemiei, dar, acelaşi rechizitoriu nu face trimitere la adresa nr.16838 a Spitalului Judeţean Prahova, prin care se transmite că SML Prahova a solicitat achiziţionarea truselor standard de prelevare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la data 26.07.2006, iar trusele au fost livrate la SML Prahova la data de 28.11.2006.

Aşadar, la data la care mie mi s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, Serviciul de medicină legală care a efectuat analiza propriu-zisă cunoştea noua reglementare în materie, respectiv obligativitatea recoltării cu truse standard şi chiar efectua analiza probelor obţinute cu truse standard.

Repet, la aceeaşi dată – 15.05.2007 – SML Prahova a primit spre analiză de la IPJ Dâmboviţa probe de sânge recoltate cu truse standard – a se vedea fila 140 Dosar Urmărire Penală.

Menţiunea privind folosirea metodei oficiale de determinare a alcoolemiei nu prezintă nicio relevanţă juridică pentru actuala cauză, atât timp cât eu am spus constant că nu contest analiza propriu-zisă a probei de sânge, eu am contestat permanent proba de sânge supusă analizei, şi asta pentru că nu au fost respectate dispoziţiile imperative ale legii în materie.

Este irelevant ca a fost folosită metoda oficială de determinare a alcoolemiei dar al cui sange a fost analizat ?. Analiza a fost facuta asupra unei probe de sânge obţinută cu încălcarea tuturor dispoziţiilor imperative ale legii.

Am expus pe larg toate aceste încălcări, referindu-mă nu numai la lipsa trusei standard de prelevare, ci şi la toate celelalte nelegalităţi (menţiuni contradictorii ale medicului examinator, lipsă consemnare refuz recoltare a doua probă, lipsă menţiune număr şi serie sigiliu, şi chiar recoltare probe biologice fără ca aparatul alcooltest să indice consumul vreunui gram de alcool).

A accepta că buletinul de analiză toxicologică are valoare probatorie, dacă a fost folosită metoda oficială de determinare a alcoolemiei, fără să intereseze dacă a fost respectată procedura de prelevare a probelor biologice, înseamnă să acceptăm că există justiţie şi în afara legii, ori însăşi rechizitoriul recunoaşte că potrivit „Ordinul MS nr.376/2006, prelevarea de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, constituie o etapă distinctă de cea a determinării alcoolemiei”.

Aşadar, se recunoaşte existenţa a două etape distincte, dar, procurorul de caz, apreciază că principiul legalităţii administrării mijloacelor de probă trebuie respectat numai în etapa determinării alcoolemiei, nu şi în cealaltă etapă, respectiv în etapa prelevării de probe. Aceasta este concluzia procurorului de caz, care după cum am expus, este atât de convins de temeinicia şi legalitatea probelor administrate, astfel încât, în finalul rechizitoriului prevede şi posibilitatea pronunţării unei soluţii de natură a impune repunerea mea în situaţia anterioară.

Datele prezentate mai sus la acest punct 2, relevă, fără putinţă de tăgadă, că buletinul de analiză toxicologică nu poate avea valoare juridică în cauză, pentru două motive esenţiale:
nu îndeplineşte condiţiile de fond şi formă pentru valabilitatea unui act oficial (m-am referit aici la lipsa semnăturii şi ştampilei conducătorului unităţii şi la lipsa menţiunii privind numărul şi seria sigiliului).
– chiar şi în ipoteza în care ar fi îndeplinit condiţiile de fond şi formă pentru valabilitatea unui act oficial, buletinul de analiză toxicologică în cauză nu poate avea valoare juridică pentru că examenul toxicologic a fost realizat pe un produs biologic obţinut cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii.

3. Cu privire la proba testimonială administrată în cauză, subliniez că, elementele relevante rezultate din declaraţiile martorilor audiaţi au fost evidenţiate mai sus, în contextul analizării buletinului de examinare clinică.

Am făcut referire la declaraţiile martorilor pentru a demonstra justeţea susţinerii mele cu privire la starea psihică în care mă aflam, dar şi pentru a dovedi netemeinicia susţinerilor procurorului de caz cu privire la contradicţiile dintre concluziile medicului examinator, precum şi cu privire la încercarea de a acoperi nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legii vizând obligativitatea consemnării în scris a refuzului recoltării celei de a doua probe.

Deşi iniţial apreciam că, dat fiind obiectul cauzei – infracţiunea prev . de art.87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 – proba testimonială nu este pertinentă şi utilă cauzei, ulterior, după ce am constatat  că organul de urmărire penală procedează la audierea multor martori, printre care cei doi reporteri TV, Buga Marius şi Eremia Mihai, care erau direct interesaţi în denaturarea adevărului, precum şi poliţiştii – chiar prezenţi la incidentam găsit de cuviinţă să solicit şi eu administrarea probei cu martori, pentru a dovedi starea de primejdie în care mă aflam datorită agresivităţii numitului Durlea Andrei, precum şi starea de puternică tulburare în care mă aflam datorită atitudinii lucrătorilor de poliţie şi a reporterilor TV.

Iniţial, cererea mi-a fost respinsă de procurorul Ceort Cătălin, soluţia de respingere fiind menţinută chiar de procurorul şef secţie, iar în final, după preluarea dosarului de la procurorul Ceort Cătălin, ultimul procuror de caz apreciază cererea de audiere a martorilor propuşi de mine ca fiind utilă şi pertinentă o admite, o administrează – chiar în mod accentuatdar nu-i dă nicio eficienţă juridică.

În acest context, rog a se observa că declaraţiile unora dintre martorii audiaţi sunt profund nesincere. Mă refer aici la declaraţia martorului Buga Marius reporter TV – a cărei „sinceritate” rezultă, fără putinţă de tăgadă, din ceea ce a declarat procurorilor de caz, la date diferite, după cum urmează:
La data de 13.08.2009 martorul Buga Marius Ionuţ a declarat în faţa procurorului de caz că în seara incidentului „am fost contactat telefonic de către Eremia Mihail – corespondent Antena1, care mi-a comunicat că o doamnă şofer ar avea un incident în trafic, urmat de un scandal. M-am deplasat la faţa locului …după ce colegul Eremia Mihail m-a sunat … am luat camera video, m-am urcat în maşină şi am ajuns în aproximativ 5 minute la faţa locului”.
– Prin această declaraţie martorul Buga Marius Ionuţ contrazice în totalitate propria sa declaraţie dată tot în dosarul de faţă la data de 15.05.2007, când declara „La data de 14.05.2007, în jurul orelor 22,00 mă deplasam împreună cu colegul meu Mihai Eremia, pe str. C-tin Brâncoveanu, când am sesizat o maşină a poliţiei care se deplasa cu sistemul acustic şi luminos în funcţiune către autogara Târgovişte. Ne-am deplasat în aceeaşi direcţie …”.
– acelaşi martor Buga Marius, ca de altfel şi dr. Roşoiu Iulica au declarat în faţa procurorului că nu s-a filmat momentul în care mi s-a recoltat proba de sânge, în condiţiile în care în mass-media au apărut numeroase imagini în care eu eram filmată chiar în momentul în care mi se recolta proba.

Atitudini surprinzător de corecte, raportat la implicarea lor în incident, au avut martorii Eremia Mihai şi Durlea Andrei, care în faţa instanţei au declarat clar că „în afară de starea de agitaţie nu am reţinut altceva neobişnuit în legătură cu starea inculpatei. Martorul Durlea Andrei a afirmat clar că după părerea lui nu eram sub influenţa alcoolului şi că de altfel nu îşi aminteşte de ce a venit după autoturismul condus de mine.

4. Cu privire la avizul nr.E2/3589/2009 al INML „MINA MINOVICI” Bucureşti, subliniez că însăşi procurorul de caz a  precizat că acest act nu are în sine valoare probantă, fiind un act obţinut în faza actelor premergătoare, fără a fii îndeplinite prevederile art.224 C.pr.pen..

S-a menţionat că acest act reprezintă numai un indiciu suplimentar pentru începerea urmăririi penale.

În opinia mea, acest aviz al Comisiei de Avizare şi Control îl obliga pe procurorul de caz să constate că nu poate să înceapă urmărirea penală, atât timp cât concluzionează clar că „la data de 14.05.2007 era obligatorie aplicarea noii metodologii, inclusiv prelevarea cu truse standard …” şi că „întreaga procedură conţine abateri metodologice cu valoare de interpretare mai mult formală decât practică”.

Oare care este consecinţa existenţei unei asemenea abateri metodologice?.

Oare nu ar fi trebuit ca avizul să consemneze clar că întreaga procedură conţine abateri metodologice, ceea ce înlătură valoarea probatorie a rezultatului obţinut la analiză?.

Avizul Comisiei exprimă o opinie cu privire la „rezultatul obţinut la analiză”, în condiţiile în care, concluzionează, fără putinţă de tăgadă, că – repet – „întreaga procedură conţine abateri metodologice” şi în condiţiile în care nimeni nu contestă modul în care s-a efectuat examenul toxicologic, contestăm modul în care s-a obţinut produsul biologic supus acestui examen toxicologic.

Este imposibil de acceptat că în practica anterioară apariţiei Ordinului nr.376/2006 nu au existat cazuri în care să se fi constatat erori de recoltare propriu zise, în condiţiile în care, exact existenţa unor asemenea cazuri a stat la baza notei de fundamentare întocmite pentru introducerea obligatorie a truselor standard de prelevare a probelor biologice.

Am reprodus şi îmi permit să reproduc din nou un paragraf esenţial dintr-un material editat de Romanian Society of Legal Medicine, şi intitulat „Trusele standard de prelevare a probelor biologice – un pas spre Europa”, material care reuşeşte să scoată în evidenţă că „Sistemul noilor truse standard îşi doreşte (şi are toate şansele să reuşească, dacă este respectat ad literam) să elimine controversele tehnice, medicale şi legale iscate de vechea metodă a flacoanelor sigilate, dar care, puteau fi, totuşi manevrate”.

5. Cu privire la expertiza criminalistică a scrisului efectuată de expert Radu Constantin.

În memoriul formulat şi depus la dosar prin cerere separată, am prezentat în amănunt toată procedura defectuoasă urmată de procurorul de caz, de la admiterea efectuării unei expertize grafologice până la efectuarea aşa-zisei expertize criminalistice a scrisului.

Am evidenţiat confuzia pe care procurorul de caz o făcea între expertiza grafologică şi expertiza grafică, între instituţia expertizelor tehnice şi instituţia constatării tehnico-ştiinţifice, am subliniat că m-am opus motivat la efectuarea unei expertize grafologice, moment după care procurorul de caz a încheiat proces-verbal de îndreptare a erorii materiale, înlocuind expertiza grafologică cu expertiza criminalistică a scrisului, am sesizat apariţia în presă a numeroase articole ce relatau acest demers al procurorului, am subliniat de asemenea, că am solicitat constatarea nulităţii expertizei criminalistice a scrisului, cererea fiindu-mi respinsă atât de procurorul de caz, cât şi de procurorul şef secţie.

Într-un final, ultimul procuror de caz constată că expertiza criminalistică a scrisului nu poate fi folosită ca probă şi o înlătură din materialul probator.

Astfel a fost înlăturat din materialul probator un raport de expertiză ce reprezintă 82 file din volumul I al dosarului, raport de expertiză pentru a cărei nulitate s-au formulat numeroase plângeri, cu profunde argumente, raport de expertiză pentru care o perioadă de timp a trebuit să suport o adevărată traumă urmare articolelor de presă, realizate bineînţeles prin transmiterea de informaţii de către organul de urmărire penală.

6. Cu privire la celelalte adrese existente la dosarul cauzei, provenind fie de la IPJ Dâmboviţa, Spitalul Judeţean Dâmboviţa, Spitalul Judeţean Prahova, SML Prahova, Ministerul Sănătăţii, subliniez că, deşi nu pot avea în sine valoare probantă, ele sunt – fără putinţă de tăgadă – de natură a întări temeinicia solicitării mele de constatare a caracterului ilegal al mijlocului de probă , pe baza căruia s-a dispus trimiterea în judecată.

Evidenţiez aici, cu titlu de exemplu,  adresa nr. 218249/2009 a IPJ Dâmboviţa – adresă prin care se încearcă să se justifice imposibilitatea depunerii la dosar a rezultatului testării cu aparatul alcooltest. Este imposibil de acceptat ca, în timp ce pe rolul unui parchet exista o cauză penală vizând inclusiv acest rezultat, organul de poliţie să transmită aparatul cu care s-a efectuat testarea pentru recalibrare, împrejurare în care i-au fost „şterse toate testările înregistrate până în acel moment „.

7. Foarte important de subliniat că, rechizitoriul prin care am fost trimisă în judecată nu a făcut nicio menţiune cu privire la două acte deosebit de importante existente la dosarul cauzei, respectiv:
– NOTA DE STUDIU privind „legalitatea mijloacelor de probă” întocmită de procurorul şef Secţie Resurse Umane şi Documentare din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ. Important de subliniat că Biroul de documentare are potrivit legii următoarele atribuţii: efectuează studii în legătură cu problemele de drept ridicate de parchete (art.34 pct.2 lit.a din Regulament) şi respectiv elaborează note de studii cu privire la problemele controversate din practica judiciară şi le supune spre aprobare consiliului ştiinţific, cu sprijinul Biroului de documentare (art.32 pct.2 lit.o din Regulament).
– OPINIA EXPERTALĂ a prof. univ. dr. Vladimir Beliş, expert medico-legal gradul I, ale cărei concluzii stabilesc clar că „nerespectarea dispoziţiilor legale privind recoltarea probelor biologice şi deci, rezultatul examenului toxicologic al produsului biologic recoltat numitei Turcu Elena are din punct de vedere medico-legal drept consecinţă anularea valorii probatorii a rezultatului acestei examinări”.

Prof. univ. dr. Vladimir Beliş a exprimat o asemenea concluzie în urma analizării buletinului de examinare clinică şi a buletinului de analiză toxicologică, realizând o profundă argumentare ştiinţifică pe baza textelor de lege incidente în materie.

Pe tot parcursul urmăririi penale am solicitat organului de urmărire penală a se avea în vedere şi aceste acte deosebit de importante.

Niciunul dintre procurorii de caz nu a făcut trimitere la aceste acte şi nici măcar nu au motivat în vreun fel de ce le ignoră cu desăvârşire.

Repet, în instanţă, în acest dosar, prof. univ. dr. Vladimir Beliş a declarat în calitate de expert parte că „îmi menţin în integralitate cele expuse în opinia expertală înaintată anterior”.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere că aprecierea valorii probante a unui act constituie atributul strict şi exclusiv al organului judiciar legal investit solicit să se constate caracterul ilegal al mijlocului de probă pe baza cărora s-a dispus trimiterea mea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii pre. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată.

Pe cale de consecinţă – urmare a constatării caracterul ilegal al mijlocului de probă pe baza cărora s-a dispus trimiterea mea în judecată – în temeiul art. 11 pct. 2  lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 pct. 1 lit. a C.pr.pen., solicit achitarea mea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată.

inculpat TURCU ELENA

prin avocaţi
STOIAN GHEORGHIŢA
MATEI DANIL
PÎRVU LIVIU-NARCIS

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti