O noua condamnare pentru conditiile de detentie. CEDO, Flaminzeanu vs. Romania
19 aprilie 2011 | JURIDICE.ro, Anca STOIAN
La data de 12 aprilie 2011, CEDO a condamnat, din nou, Romania, pentru conditiile de detentie, in cauza Flamînzeanu (nr 56664/08).
In fapt, reclamantul, Marian Flaminzeanu, s-a nascut in 1981 si se afla in prezent in executarea unei pedepse cu inchisoarea pentru talharie.
In 2003, acesta a cazut accidental, francturandu-si coloana vertebrala. Reclamantul a suferit o interventie chirurgicala pentru consolidarea coloanei, care a necesitat, printre altele, aplicarea unei placi metalice si a unei sonde urinare (aceasta din urma fiind indepartata dupa o evolutie favorabila).
Acuzat de comiterea unei talharii, reclamantul a fost arestat preventiv la 16 ianuarie 2006. Din cauza unor tulburari ale mictiunii, acesta a fost obligat sa recurga la utilizarea unui cateter urinar. Intre februarie si mai 2006, domnul Flaminzeanu a fost supus mai multor examene medicale din care a reiesit nevoia unei noi interventii chirurgicale. La 6 iunie 2006, in urma unui aviz favorabil al Comisiei de expertiza de la Institutul National de Medicina Legala (INML), Tribunalul Teleorman a dispus punerea temporara in libertate, din motive medicale.
La 14 septembrie 2006, reclamantul a fost reincarcerat in Penitenciarul Rahova. In 2008, acesta a fost condamnat la 7 ani de inchisoare.
In perioara ianuarie-octombrie 2006, din motive medicale, domnul Flaminzeanu a fost internat de mai multe ori in spitale (civile si de penitenciar), iar in decembrie 2007, reclamantul a cerut intreruperea executarii pedepsei, insa comisia de expertiza de la INML a constat ca, in ciuda patologiei severe, acesta poate fi tratat in inchisoare, cu conditia ca presciptiile medicale sa fie respectate cu strictete.
O noua cerere de intrerupere a executarii pedepsei a fost respinsa la 4 februarie 2009, pe motiv ca reclamantul a refuzat sa se supuna unui nou examen medical la INML.
La 25 februarie 2009, domnul Flaminzeanu a fost transferat la Penitenciarul Giurgiu. Acuzand dureri, acesta a fost spitalizat intre 9 si 13 aprilie 2009 la Penitenciarul Spital Colibasi, unde a fost supus mai multor examene medicale.
La 5 noiembrie 2009, reclamantul a fost transferat la Penitenciarul Jilava, unde se afla si in prezent.
Invocand art. 3 din Conventie, domnul Flaminzeanu s-a plans de conditiile de detentie din Penitenciarele Rahova, Giurgiu si Jilava, in special de supraaglomerarea celulelor si de deficientele de administrare a medicamentelor sale.
Curtea a observat faptul ca din dosarul medical al reclamantului reiese faptul ca acesta a fost supus mai multor examene specializate. In plus, in cursul numeroaselor internari in spitale civile ori de penitenciar, el a primit asistenta de rutina si de urgenta, inclusiv o interventie chirurgicala (zona vizata fiind coloana vertebrala) si de mai multe sedinte de reabilitare. Pe de alta parte, din dosar reiese ca autoritatile penitenciarelor au pus in mod regulat la dispozitia reclamantului echipamentul medical prescris, iar acesta a fost liber sa se planga judecatorului de orice presupusa deficienta in furnizarea tratamentului (fapt confirmat de numeroasele plangeri facute de domnul Flaminzeanu). Cu toate acestea, daca CEDO poate accepta faptul ca, in general, autoritatile au reactionat adecvat la problemele de sanatate ale reclamantului prin furnizarea tratamentului prescris, nu aceeasi concluzie se poate impune in situatia speciala a domnului Flaminzeanu, care este obligat sa recurga zilnic la sonde urinare si care sufera de o paralizie partiala a membrelor inferioare.
In ciuda faptului ca Guvernul a sustinut faptul ca acele conditii de detentie din Penitenciarul Rahova sunt in conformitate cu art. 3 din Conventie, acesta nu a furnizat date concrete cu privire la numarul de detinuti sau spatiul efectiv de care beneficia reclamantul; astfel, reamintind cauzele similare (a se vedea Artimenco vs. Romania si Brânduşe vs. Romania), Curtea a facut apel la principiul affirmanti incumbit probatio, Guvernul fiind singurul care ar fi putut avea acces la informatii susceptibile de a confirma sau infirma cele spuse de reclamant, simplul fapt de a preciza ca au fost indeplinite exigentele ce rezulta din art. 3 nefiind elemente susceptibile de proba. Chiar presupunand, in absenta informatiilor Guvernului, ca rata de ocupare a celulei reclamantului ar fi fost conforma cu exigentele, Curtea a constatat incompatibilitatea conditiilor sanitare si de igiena (inclusiv accesul limitat la dusuri) cu starea de sanatate a domnului Flaminzeanu si cu recomandarile medicale.
In ceea ce priveste Penitenciarul Jilava, Curtea a observat ca din rapoartele Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) din februarie 1999, respectiv iunie 2006 , dar si din rapoartele Biroului Comisarului pentru Drepturile Omului (din septembrie 2004) reiese faptul ca acele conditii de detentie au fost clasificate ca fiind „deplorabile”, „alarmante”, „uimitoare”.
Mai mult decat atat, Curtea a notat ca reclamantul a fost transferat in vederea examenelor medicale intr-un vehicul nepotrivit in raport de starea sa de sanatate si ca acesta a trebuit sa astepte mai multe ore intr-o celula fara facilitati apropiate handicapului sau. In aceasta privinta, Curtea sesizeaza ca este de dorit a se asigura transferul detinutilor bolnavi in conditii corespunzatoare si oferirea unei supravegheri medicale adecvate.
Curtea admite ca, in speta, nu exista niciun indiciu ca ar fi existat o intentie de a-l umili sau injosi pe reclamant, insa, absenta unui astfel de scop nu exclude constatarea inclacarii articolului 3 ( CEDO s-a pronuntat in acelasi sens si intr-o cauza anterioara, si anume Peers vs. Grecia, 28524/95).
Cu privire la situatia speciala a reclamantului , Curtea a considerat ca efectele cumulate pe o perioada de timp semnificativa a conditiilor materiale de detentie si a handicapului sau au prezentat greutati de o intensitate care exced nivelul inevitabil de suferinta inerent detentiei.
Dupa ce a constatat ca reclamantul nu a beneficiat de conditiile materiale de detentie adecvate handicapului sau, Curtea a mentionat ca nu este necesar sa se pronunte asupra celorlalte acuzatii, in special expunerea la fum de tigara si absenta unui asistent personal. In consecinta, CEDO a conchis ca exista o violare a articolului 3 din Conventie si a dispus acordarea de catre statul roman a unei sume de 10 000 de euro, cu titlu de daune morale (suma ceruta de reclamant).
Iata asadar ca, la o saptamana distanta de la cea mai recenta condamnare, Akbar vs. Romania, tara noastra a fost din nou condamnata pentru violarea articolului 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, mai precis pentru conditiile de detentie.
Curtea a reaminit ca art. 3 al Conventiei consacra una din valorile fundamentale ale unei societati democratice. Acesta interzice in termeni absoluti tortura si tratamentele inumane ori degradante. CEDO a reamintit, prin intermediul acestei spete, ca masurile privative de libertate pot implica adesea suferinta si umilire, insa nu se poate considera ca detentia constituie in sine o problema ce se situeaza pe terenul articolului 3 din Conventie. De asemenea, acest articol nu poate fi interpretat in sensul stabilirii unei obligatii generale de a elibera un detinut din motive de sanatate sau transferarea intr-un spital civil pentru a-i permite sa obtina un tratament medical de un anumit tip.
Cu toate acestea, art. 3 din Conventie impune statului asigurarea ca o persoana este detinuta in conditii compatibilie cu respectarea demnitatii umane, ca modalitatile de aplicare a masurii nu depasesc nivelul inevitabil de suferinta inerent detentiei.
Anca STOIAN
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
