Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul Uniunii Europene
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
CJUE Dreptul Uniunii Europene RNSJ
4 comentarii

Obligatia statului roman de a rambursa taxele prelevate cu incalcarea dreptului european

4 mai 2011 | JURIDICE.ro, Cosmin Flavius COSTAS

1. Ca urmare a pronunţării hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 7 aprilie 2011 în afacerea Tatu, se pot constata două tendinţe majore: pe de-o parte, Guvernul României refuză să ia orice măsuri pentru a pune în aplicare hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene; pe de altă parte, instanţele de contencios fiscal, înţelegându-şi rolul conferit de art. 148 din Constituţia României, şi-au revizuit rapid jurisprudenţa şi admit în prezent toate cererile de restituire a taxelor de poluare achitate cu ocazia înmatriculării unor vehicule de ocazie după data de 1 iulie 2008.

2. Jurisprudenţa unor instanţele naţionale cu privire la restituirea taxei de poluare, pe fond incompatibilă cu art. 110 TFUE, este însă divergentă într-o chestiune: admisibilitatea acţiunilor pentru care nu s-a formulat contestaţie împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, în conformitate cu dispoziţiile art. 205 şi următoarele Cod procedură fiscală.

Astfel, unele instanţe (Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Cluj în unele cazuri), consideră că taxa va fi restituită doar celor care au contestat în termen de 30 de zile decizia de calcul a taxei de poluare. Paradoxal, instanţele nici măcar nu pretind să se fi solicitat restituirea taxei, ci doar să se conteste, în conformitate cu procedura prevăzută de art. 205 C. pr. fisc., decizia de calcul. Cu alte cuvinte, aceste instanţe disting între două categorii de contribuabili şi decid astfel:
– pentru contribuabilii care au contestat decizia de calcul în termen de 30 de zile, taxa de poluare incompatibilă cu dreptul european va fi restituită;
– pentru contribuabilii care nu au contestat decizia de calcul în termen de 30 de zile, taxa de poluare, deşi este incompatibilă cu dreptul european, nu va fi restituită.

În schimb, alte instanţe (Tribunalul Arad, Tribunalul Suceava, Tribunalul Constanţa, în unele cazuri Curtea de Apel Cluj) au decis să adopte o altă soluţie şi să admită toate cererile de restituire formulate de contribuabili în interiorul termenului de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 135 C. pr. fisc., pentru simplul motiv că taxa de poluare este incompatibilă cu dreptul european. În acest context s-a reţinut faptul că decizia de calcul a taxei de poluare nu este un act administrativ fiscal (Tribunalul Arad), că anularea deciziei de calcul nu ar produce practic niciun efect juridic şi că procedura contestaţiei îndreptate împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare nu reprezintă un „recurs efectiv” în sensul art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Curtea de Apel Cluj).

3. În ceea ce ne priveşte, apreciem că soluţia corectă aparţine acestor din urmă instanţe, ea fiind consonantă cu jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. În această ambianţă, ar trebui avute în vedere următoarele:

a. Conform unei jurisprudenţe stabile a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor şi taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 şi C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Raţiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziţii fiscale naţionale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 şi C-410/98, Metallgesellschaft şi Hoechst].

În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 şi C-218/95, Comateb şi alţii, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20].

b. Potrivit jurisprudenţei Curţii, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptulu comunitar sunt regulile naţionale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenţei (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiţii mai puţin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului naţional) şi principiul efectivităţii (regulile naţionale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exerciţiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. I-7141, par. 18].

c. Conform jurisprudenţei instanţei de la Luxemburg, sunt considerate rezonabile perioade cuprinse între trei şi cinci ani de la data pronunţării hotărârii Curţii prin care s-a constatat faptul că impozitul/taxa sunt incompatibile cu dreptul european pentru exercitarea dreptului de rambursare [afacerea C-231/96, Edis, Culegere 1998, p. I-1451, par. 35; afacerile reunite C-216/99 şi C-222/99, Prisco şi CASER, în Culegere 2002, p. I-6761, par. 70; afacerea C-88/99, Roquette Freres, Culegere 2000, p. I-10645; afacerea C-342/96, Dilexport, Culegere 1999, p. I-579, par. 70].

d. Din analiza pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft şi Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiţionată de contestarea reglementării la momentul efectuării plăţii, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestaţiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curţii). Cu alte cuvinte, Curtea menţionează faptul că autorităţile fiscale naţionale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu naţional ineficient, în condiţiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naţionale incompatibile cu dreptul european.

În acelaşi sens se pronunţă şi doctrina de drept fiscal european [Servaas van Thiel, în lucrarea Pasquale Pistone (editor), Legal Remedies in European Tax Law, Ed. IBFD, Amsterdam, 2009, p. 309].

4. Raportat la jurisprudenţa mai sus indicată, se poate concluziona astfel:

a. Dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilul posibilitatea de a obţine rambursarea taxelor şi impozitelor prelevate de autorităţile fiscale naţionale cu încălcarea dreptului european, deşi Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârea în cauza Tatu. Parţial, un asemenea remediu l-a constituit art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, pentru o parte din taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008.

În aceste condiţii, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României şi art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate „prin aplicarea eronată a dispoziţiilor legale„. O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculaţi de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 C. pr. fisc.

b. În principiu, reglementarea fiscală naţională este compatibilă cu principiul echivalenţei şi cu principiul efectivităţii, întrucât regulile sunt practic aceleaşi cu regulile aplicabile în cazul în care se solicită restituirea unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului naţional.

Singura problemă ar putea să apară doar în cazul în care instanţa ar aprecia că dreptul la restituire ar putea fi exercitat doar prin contestarea deciziei de calcul a taxei de poluare, în termen de 30 de zile de la data emiterii acesteia. În această situaţie, remediul oferit de art. 117 lit. d) C. pr. fisc. nu ar mai fi practic disponibil pentru contribuabili.

c. Termenul în care contribuabilii pot să-şi exercite dreptul la rambursarea taxei de poluare trebuie să fie unul rezonabil şi întotdeauna ulterior datei la care se constată incompatibilitatea reglementării fiscale naţionale cu dreptul european.

Cel mai adesea, această incompatibilitate este constatată printr-o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, iar termenul se calculează de la data publicării hotărârii Curţii.

În mod evident însă, atunci când judecătorul naţional (primul judecător european sau primul judecător „cu putere de jurisdicţie comunitară”, în sensul jurisprudenţei Simmenthal) soluţionează el însuşi conflictul dintre dreptul naţional şi dreptul european – constatând incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu art. 110 TFUE, în cazul nostru – termenul rezonabil se determină în funcţie de momentul în care jurisprudenţa instanţei naţionale a devenit previzibilă.

În această ambianţă, trebuie observat din nou faptul că nu se poate pretinde faptul că termenul rezonabil pentru formularea cererii de rambursare ar fi termenul de 30 de zile rezervat de legiuitor pentru contestarea deciziei de calcul. Aici se poate observa cu claritate faptul că până şi obiectul celor două remedii este diferit: legiuitorul român a conferit contribuabilului dreptul de a contesta calculul taxei de poluare; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene recunoaşte contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, indiferent şi independent de orice contestaţie asupra actului administrativ prin care a fost stabilită această taxă.

d. Dreptul la rambursare nu poate fi condiţionat de un „protest” al contribuabilului, la momentul prelevării taxei de poluare, dresat împotriva deciziei de calcul. Aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii, autorităţile fiscale naţionale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu naţional ineficient – a se vedea jurisprudenţa Curţii de Apel Cluj, care apreciază că procedura contestaţiei deciziei de calcul nu reprezintă un „remediu efectiv” în sensul art. 13 din Convenţie -, în condiţiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naţionale incompatibile cu dreptul european.

5. Pentru argumentele mai sus prezentate, credem că este necesară o cristalizare a jurisprudenţei instanţelor de contencios fiscal, în sensul că acţiunile având ca obiect restituirea taxei de poluare sunt admisibile atâta timp cât au fost formulate în interiorul termenului de prescripţie prevăzut de Codul de procedură fiscală, după îndeplinirea procedurii administrative prealabile (formularea unei cereri de restituire a taxei de poluare, care să ofere administraţiei fiscale posibilitatea de a evita litigiul fiscal). Atâta timp cât contribuabilul se află în posesia refuzului explicit al organului fiscal de a restitui o taxă prelevată cu încălcarea dreptului european, acţiunea în contencios fiscal este în mod evident admisibilă (în acelaşi sens, Curtea de Apel Cluj – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 1665 din 16 iunie 2010, nepublicată).

Asist. univ. drd. Cosmin Flavius COSTAS
Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca
Avocat, Baroul Arad

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership  
 

© 2003-2024 JURIDICE.ro
Despre noi  Website map  Servicii  Contact
Privacy  Politica  Utilizare  Publicare  Parteneri