Legea dialogului social (II)
13 mai 2011 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABA
Continuam prezentarea dispozitiilor Legii nr. 62/2011 a dialogului social, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 322 din data de 10 mai 2011.
VI. Negocierile colective de munca
Negocierea contractelor colective de munca
Noua lege elimina negocierea contractului colectiv de munca la nivel national, iar negocierile la nivelul ramurilor sunt inlocuite cu negocierile la nivel de sectoare, definite conform codului CAEN.
Astfel, contractele colective de munca se pot negocia la nivel de unitati, grupuri de unitati si sectoare de activitate.
Criteriul de apartenenta la sectoarele de activitate este cel al obiectului principal de activitate inregistrat la registrul comertului, conform codului CAEN.
Unitatile din acelasi sector de activitate definite prin apartenenta la aceeasi diviziune, grupa sau clasa, conform codului CAEN, se pot constitui voluntar in grupuri de unitati, in vederea negocierii contractelor colective la nivelul respectiv. Angajatorii care intentioneaza sa negocieze contract colectiv de munca la nivel de grup de unitati pot constitui in mod voluntar grupul de unitati, atat prin hotarare judecatoreasca de constituire, cat si prin proces-verbal sau orice alta conventie scrisa intre parti.
Negocierea colectiva este obligatorie numai la nivel de unitate, cu exceptia cazului in care unitatea are mai putin de 21 de angajati.
Initiativa negocierii apartine angajatorului sau organizatiei patronale.
Durata negocierii colective nu poate depasi 60 de zile calendaristice decat prin acordul partilor.
Efectele contractelor colective de munca
Legea elimina aplicarea „erga omnes” a contractelor colective de munca si stabileste ca la nivel de sector de activitate contractul colectiv de munca se aplica doar pentru unitatile care fac parte din organizatiile patronale semnatare ale contractului.
Clauzele contractelor colective de munca produc efecte astfel:
– pentru toti angajatii din unitate, in cazul contractelor colective de munca incheiate la acest nivel;
– pentru toti angajatii incadrati in unitatile care fac parte din grupul de unitati pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca;
– pentru toti angajatii incadrati in unitatile din sectorul de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca si care fac parte din organizatiile patronale semnatare ale contractului.
Partile si reprezentarea acestora la negocierea colectiva
Partile contractului colectiv de munca sunt angajatorii si angajatii, reprezentati la negocieri dupa cum urmeaza:
1. din partea angajatorilor:
– la nivel de unitate, de catre organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de functionare, dupa caz;
– la nivel de grup de unitati, de catre angajatori care au acelasi obiect principal de activitate, conform codului CAEN, constituiti voluntar sau conform legii;
– la nivel de sector de activitate, de catre organizatiile patronale legal constituite si reprezentative potrivit prezentei legi;
2. din partea angajatilor:
– la nivel de unitate, de catre sindicatul legal constituit si reprezentativ potrivit prezentei legi sau de catre reprezentantii angajatilor, dupa caz;
– la nivelul grupurilor de unitati, de catre organizatiile sindicale legal constituite si reprezentative la nivelul unitatilor membre ale grupului;
– la nivel de sector de activitate, de catre organizatiile sindicale legal constituite si reprezentative potrivit prezentei legi.
In unitatile in care nu exista sindicate reprezentative negocierea contractului colectiv de munca se face astfel:
– daca exista un sindicat constituit la nivel de unitate, afiliat la o federatie sindicala reprezentativa in sectorul de activitate din care face parte unitatea, negocierea se face de catre reprezentantii federatiei sindicale, la solicitarea si in baza mandatului sindicatului, impreuna cu reprezentantii alesi ai angajatilor;
– daca exista un sindicat neafiliat la o federatie sindicala reprezentativa in sectorul de activitate din care face parte unitatea sau nu exista niciun sindicat, negocierea se face numai de catre reprezentantii angajatilor.
Partile si reprezentarea acestora la negocierea colectiva in sectorul bugetar
In sectorul bugetar, partile contractului colectiv de munca sunt angajatorii si angajatii, reprezentati dupa cum urmeaza:
1. din partea angajatorilor:
– la nivel de unitate, de catre conducatorul institutiei bugetare sau de catre persoana mandatata in cest scop;
– la nivel de grup de unitati, de catre reprezentantul legal al ordonatorilor principali de credite;
– la nivel de sector de activitate, de catre reprezentantul legal al autoritatii publice centrale competente;
2. din partea angajatilor, la nivel de unitate, grup de unitati sau sector de activitate, de organizatiile sindicale legal constituite si reprezentative conform prevederilor prezentei legi, in caz contrar aplicandu-se aceleasi dipozitii ca si in cazul unitatil in care nu exista sindicate reprezentative.
Noua lege prevede in mod expres ca prin contractele colective de munca incheiate in sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi in bani si in natura, altele decat cele prevazute de legislatia in vigoare pentru categoria respectiva de personal.
Contractele colective de munca in sectorul bugetar se negociaza, in conditiile legii, dupa aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite, in limitele si in conditiile stabilite prin acestea.
Referitor la drepturile salariale din sectorul bugetar, noua lege precizeaza ca acestea se stabilesc prin lege in limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor si nu pot fi modificate prin contracte colective de munca. In cazul in care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale intre limite minime si maxime, drepturile salariale concrete se determina prin negocieri colective, dar numai intre limitele legale.
Clauzele cuprinse in contractele colective de munca incheiate cu incalcarea prevederilor mentionate mai sus sunt lovite de nulitate.
Incheierea contractelor colective de munca
Contractul colectiv de munca se incheie pe o perioada determinata, care nu poate fi mai mica de 12 luni si mai mare de 24 luni.
Partile pot hotari prelungirea aplicarii acestuia cu cel mult 12 luni.
Contractele colective de munca si actele aditionale la acestea se incheie in forma scrisa si se inregistreaza astfel:
– contractul colectiv de munca la nivel de unitate, la inspectoratul teritorial de munca;
– contractele colective de munca incheiate la nivelul grupurilor de unitati si al sectoarelor de activitate, la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
Contractele colective de munca se aplica de la data inregistrarii lor la autoritatea competenta sau de la o data ulterioara, potrivit conventiei partilor.
Contractele colective de munca la nivel de sectoare de activitate si grupuri de unitati, precum si actele aditionale la acestea vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a V-a, prin grija partilor semnatare.
VII. Reglementarea modalitatilor de solutionare a conflictelor de munca
Noua lege renunta la reglementarea notiunilor “conflicte de interese” si “conflicte de drepturi”, inlocuindu-le cu notiunile “conflicte colective de munca” si “conflicte individuale de munca”.
Conflictele colective de munca
Legea garanteaza dreptul angajatilor de a declansa conflicte colective de munca in legatura cu inceperea, desfasurarea si incheierea negocierilor contractelor colective de munca.
In conflictele colective de munca la nivel de unitate angajatii sunt reprezentati de sindicatele reprezentative din unitate, potrivit legii.
La nivelul unitatilor in care nu sunt constituite sindicate reprezentative, iar angajatii si-au ales persoanele care sa ii reprezinte la negocieri, aceleasi persoane ii reprezinta si in cazul conflictelor colective de munca.
Conflictele colective de munca pot fi declansate in urmatoarele situatii:
– angajatorul sau organizatia patronala refuza sa inceapa negocierea unui contract ori acord colectiv de munca, in conditiile in care nu are incheiat un astfel de contract sau acord ori cel anterior a incetat;
– angajatorul sau organizatia patronala nu accepta revendicarile formulate de angajati;
– partile nu ajung la o intelegere privind incheierea unui contract sau acord colectiv de munca pana la data stabilita de comun acord pentru finalizarea negocierilor.
Pe durata valabilitatii unui contract sau acord colectiv de munca angajatii nu pot declansa conflictul colectiv de munca.
Conflictul colectiv de munca se declanseaza numai dupa inregistrarea prealabila a acestuia, dupa cum urmeaza:
– la inspectoratul teritorial de munca, in cazul conflictelor colective la nivel de unitate;
– la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in cazul conflictelor colective la nivel de grup de unitati sau la nivelul sectorului de activitate.
Concilierea conflictelor colective de munca
La procedura de conciliere participa delegatul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in cazul conflictelor colective de munca la nivel de grup de unitati sau la nivel sectorial, respectiv inspectoratul teritorial de munca, in cazul conflictelor colective de munca la nivel de unitate, precum si delegatii partilor aflate in conflict.
In cazul in care in urma dezbaterilor se ajunge la un acord cu privire la solutionarea revendicarilor formulate, conflictul colectiv de munca se considera incheiat.
Medierea si arbitrajul
In cazul in care conflictul colectiv de munca nu a fost solutionat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, respectiv de inspectoratul teritorial de munca, dupa caz, partile pot hotari, prin consens, initierea procedurii de mediere.
In acest sens, legea prevede infiintarea Oficiului de Mediere si Arbitraj al Conflictelor Colective de Munca de pe langa Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
Modalitatea de infiintare, organizare si functionare a Oficiului de Mediere si Arbitraj al Conflictelor Colective de Munca va fi reglementata prin hotarare a Guvernului, ce va fi adoptata in cel mult 90 de zile de la intrarea in vigoare a noii legi.
In cadrul Oficiului de Mediere si Arbitraj al Conflictelor Colective de Munca vor fi constituite corpul de mediatori si corpul de arbitri ai conflictelor colective de munca.
Pe intreaga durata a unui conflict colectiv de munca, partile aflate in conflict pot hotari prin consens ca revendicarile formulate sa fie supuse arbitrajului Oficiului de Mediere si Arbitraj al Conflictelor Colective de Munca de pe langa Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
Hotararile arbitrale pronuntate de Oficiul de Mediere si Arbitraj al Conflictelor Colective de Munca de pe langa Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sunt obligatorii pentru parti, completeaza contractele colective de munca si devin executorii din momentul pronuntarii lor.
Greva
Greva poate fi declarata numai daca, in prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului colectiv de munca prin procedurile obligatorii prevazute de lege, numai dupa desfasurarea grevei de avertisment si daca momentul declansarii acesteia a fost adus la cunostinta angajatorilor de catre organizatori cu cel putin doua zile lucratoare inainte.
Hotararea de a declara greva se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de munca, cu acordul scris a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective.
Pentru angajatii unitatilor in care nu sunt organizate sindicate reprezentative, hotararea de declarare a grevei se ia de catre reprezentantii angajatilor, cu acordul scris a cel putin unei patrimi din numarul angajatilor unitatii sau, dupa caz, ai subunitatii ori compartimentului.
Pe toata durata participarii la greva contractul individual de munca sau raportul de serviciu, dupa caz, al angajatului se suspenda de drept. Pe perioada suspendarii se mentin doar drepturile de asigurari de sanatate.
In forma anterioara a legii, pe durata grevei salariatii isi mentineau toate drepturile decurgand din contractul individual de munca, cu exceptia drepturilor salariale.
Conflictele individuale de munca
Cererile referitoare la solutionarea conflictelor individuale de munca se adreseaza instantei judecatoresti competente in a carei circumscriptie isi are domiciliul sau locul de munca reclamantul.
Cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza:
– masurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau incetare a contractului individual de munca, inclusiv angajamentele de plata a unor sume de bani, pot fi contestate in termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunostinta de masura dispusa. In legislatia anterioara, termenul era de 30 de zile.
– constatarea nulitatii unui contract individual de munca poate fi ceruta de parti pe intreaga perioada in care contractul respectiv se aplica;
– plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Se mentin dispozitiile care stipuleaza ca cererile referitoare la solutionarea conflictelor individuale de munca se judeca cu celeritate, termenele de judecata neputand fi mai mari de 10 zile.
Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii.
Pentru Juridice.ro, Corina CIOROABA, www.codulmuncii.ro
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
