Solutionarea de catre CJUE a cauzelor avand ca obiect pronuntarea unei hotarari preliminare C-29/11 si C-30/11 Sfichi si altii. UPDATE: C-136/10 si C-178/10 Obreja si C-336/10 Ijac
17 mai 2011 | JURIDICE.ro, Razvan VIORESCU
Conform art. 104 alin. 3 din Regulamentul de procedură al CJUE, Ordonanţa CJUE din 08.04.2011 a fost comunicată părţilor şi Tribunalului Suceava, nemaifiind necesară pronunţarea unei alte hotărâri preliminare
Precizăm că în dosarul nr. 2957/86/2010 dedus judecăţii Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, aflat în stadiul procesual al fondului, prin incheierea nr. 4415 din 8 noiembrie 2010 (C-29/11, Sfichi), respectiv în dosarul nr. 2958/86/2010 dedus judecăţii Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, aflat în stadiul procesual al fondului, prin încheierea nr. 4512 din 8 noiembrie 2010, (C-30/11, Ilaş) s-a dispus sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru ca aceasta din urmă instanţă să se pronunţe asupra compatibilităţii/necompatibilităţii taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, cu dreptul comunitar.
În ambele dosare, Tribunalul Suceava a formulat următoarele întrebări:
1. Articolul 110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene ( ex-art. 90 din Tratatul privind Înfiinţarea Comunităţii Europene) primul paragraf, în temeiul căruia niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare, trebuie interpretat în sensul că interzice unui stat membru instituirea unei taxe prezentând caracteristicile taxei de poluare reglementate prin Ordonanţa de Urgentă nr. 50/2008 cu modificările şi completările ulterioare, taxă impusă cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor de ocazie importate şi care anterior au fost înmatriculate în alte state membre în condiţiile în care autoturismele de ocazie înmatriculate în România nu sunt supuse unei asemenea taxe în cazul în care fac obiectul unor tranzacţii şi sunt reînmatriculate?
2. Articolul 110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene (ex. art. 90 Tratatul privind Funcţionarea Comunităţii Europene) al doilea paragraf, al cărui scop este eliminarea elementelor de natură să protejeze piaţa naţională şi să încalce principiile concurenţiale, interzice instituirea unei taxe de poluare pentru autoturisme, taxă care este impusă cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor de ocazie importate şi care anterior au fost înmatriculate în alte state membre, reţinându-se că prin Ordonanţa de Urgenţa nr. 218/2008 sunt exceptate de la obligaţia de plată a taxei de poluare ” autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 mc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv” respectiv categoria de autoturisme care corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România favorizându-se astfel sectorul naţional de producţie de autoturisme?
În mod judicios, în formularea întrebărilor instanţa a avut în vedere legislaţia naţională în discuţie, respectiv O.U.G. nr. 50/2008 în forma iniţială, cât şi în forma modificată prin O.U.G. nr. 218/2008, aplicabilă în perioada 15 decembrie 2008 – 14 februarie 2010, care menţionează expres scopul reglementării naţionale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naţionale şi a industriilor adiacente, şi nu doar forma iniţială a actului normative contestat.
CJUE, preluând concluziile dezlegate în pronunţarea hotărârii Tatu (C‑402/09) a concluzionat că:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
CJUE a soluţionat cauzele conexate C-29/11 şi C-30/11 Sfichi şi alţii, referindu-se la regimul general de fiscalitate care a instituit taxa de poluare, reglementată de OUG 50/2008, indiferent de variantele de modificare ale actului normativ contestat, începând cu 2008 şi terminând cu 2011.
Practic, CJUE a constatat că OUG 50/2008, prin instituirea taxei de poluare, aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state member având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În acest moment, după comunicarea Ordonanţei CJUE din 08.04.201, ambele dosare suspendate, 2957/86/2010 şi 2958/86/2010, urmează a fi repuse pe rolul Tribunalului Suceava, instanţa de trimitere fiind obligată în soluţionarea fondului să aibă în considerare interpretarea dezlegată de către CJUE a art.110 TFUE în raport de incompatibilitatea actului normativ naţional în varianta modificată, în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare.
Soluţiile nu pot fi decât de admitere a cererii reclamanţilor, în sensul restituirii taxe de poluare, prelevate în mod nelegal de Statul Român.
A se vedea, in extenso, Ordonanţa CJUE din 08.04.2011.
ORDONANȚA CURȚII (Camera a cincea)
8 aprilie 2011(*)
„Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură – Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor”
În cauzele conexate C‑29/11 și C‑30/11,
având ca obiect cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Suceava (România), prin deciziile din 8 noiembrie 2010, primite de Curte la 17 ianuarie 2010, în procedurile
Aurora Elena Sfichi
împotriva
Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava,
Administrației Finanțelor Publice Suceava,
Administrației Fondului pentru Mediu (C‑29/11)
și
Adrian Ilaș
împotriva
Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava,
Administrației Finanțelor Publice Suceava,
Administrației Fondului pentru Mediu (C‑30/11),
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul J.‑J. Kasel, președinte de cameră, domnii M. Ilešič (raportor) și E. Levits, judecători,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
Curtea urmând să se pronunțe prin ordonanță motivată, conform articolului 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură,
după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Ordonanță
1. Cererile de pronunțare a unor hotărâri preliminare privesc interpretarea articolului 110 TFUE.
2. Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între doamna Sfichi și domnul Ilaș, resortisanți români, pe de o parte, și Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, Administrația Finanțelor Publice Suceava și Administrația Fondului pentru Mediu, pe de altă parte, cu privire la o taxă pe care doamna Sfichi și domnul Ilaș au trebuit să o achite cu ocazia înmatriculării unor autovehicule provenite dintr‑un alt stat membru.
Cadrul juridic
Reglementarea Uniunii
3. „Normele europene de emisii” stabilesc limitele permise ale emisiilor de gaze de evacuare pentru autovehiculele noi comercializate în statele membre. Prima dintre aceste norme (denumită în general „Euro 1”) a fost introdusă prin Directiva 91/441/CEE a Consiliului din 26 iunie 1991 de modificare a Directivei 70/220/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule (JO L 242, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 10, p. 135), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1992. De atunci, normele în materie au fost înăsprite progresiv în vederea îmbunătățirii calității aerului în Uniunea Europeană.
4. Norma „Euro 2” a fost instituită începând de la 1 ianuarie 1996. Legiuitorul comunitar a introdus, în continuare, noi norme. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, p. 1), limita în vigoare în prezent este cea a normei „Euro 5”, iar instituirea unei norme „Euro 6” este prevăzută pentru anul 2014.
5. Pe de altă parte, Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă‑cadru) (JO L 263, p. 1) distinge vehiculele din categoria M, care cuprinde „[autovehiculele] cu cel puțin patru roți, […] pentru transportul pasagerilor”, de cele din categoria N, care cuprinde „[autovehiculele] cu cel puțin patru roți, […] pentru transportul mărfurilor”. Aceste categorii cuprind subdiviziuni în funcție de numărul de locuri și de masa maximă (categoria M) sau numai în funcție de masa maximă (categoria N).
Reglementarea națională
6. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 50/2008”), care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, instituie, la articolul 3, o taxă pe poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3.
7. Potrivit articolului 4 litera a) din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”.
8. Articolul 6 din OUG nr. 50/2008 prevede:
„(1) Suma de plată reprezentând taxa se calculează […] după cum urmează:
a) pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6:
[…]
Suma de plată = [(A × B × 30:100) + (C × D × 70/100)] × (100 − E):100
unde:
A = valoarea combinată a emisiilor de CO2, exprimată în grame/km;
B = taxa specifică, exprimată în euro/1 gram CO2, prevăzută în coloana 3 din anexa 1;
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;
[…]
b) pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare non‑Euro, Euro 1 sau Euro 2, după formula:
Suma de plată = C × D × (100 − E)/100
unde:
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;
[…]
(3) Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
[…]”
9. Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008 din 4 decembrie 2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 208/2008”), autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2 000 cm3 și care au fost înmatriculate pentru prima dată în România sau în alte state membre începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită prin OUG nr. 50/2008.
10. OUG nr. 208/2008 a fost ulterior abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, această nouă ordonanță prevăzând că autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2 000 cm3, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în România sau în alte state membre în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare stabilită potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008.
Acțiunile principale și întrebările preliminare
11. Doamna Sfichi a dorit să înmatriculeze în România un automobil de ocazie cumpărat în Germania. Acest vehicul figurează printre vehiculele din categoria M1 și are o capacitate cilindrică de 1 951 cm3. Vehiculul în cauză a fost fabricat în 1999 și respectă, având în vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare Euro 3.
12. În vederea înmatriculării vehiculului sus‑menționat, care a avut loc la 10 septembrie 2008, doamna Sfichi a trebuit să plătească suma de 2 384 de lei ca taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, conform unei decizii emise de autoritatea competentă.
13. Întrucât autoritățile competente au refuzat să ramburseze această sumă, doamna Sfichi a depus la 15 martie 2010 la Tribunalul Suceava o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat ca respectivele autorități să fie obligate să îi restituie suma menționată, pentru motivul că taxa în cauză este incompatibilă cu dreptul Uniunii.
14. Domnul Ilaș a înmatriculat de asemenea în România un automobil de ocazie cumpărat în Germania. Acest vehicul figurează printre vehiculele din categoria M1 și are o capacitate cilindrică de 1 595 cm3. Vehiculul în cauză a fost fabricat în 1995 și respectă, având în vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare Euro 2.
15. În vederea înmatriculării vehiculului sus‑menționat, care a avut loc la 9 octombrie 2008, domnul Ilaș a trebuit să plătească suma de 1 531 de lei ca taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, conform unei decizii emise de autoritatea competentă.
16. Întrucât autoritățile competente au refuzat să ramburseze această sumă, domnul Ilaș a depus la 15 martie 2010 la Tribunalul Suceava o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat ca respectivele autorități să fie obligate să îi restituie suma menționată, pentru motivul că taxa în cauză este incompatibilă cu dreptul Uniunii.
17. În aceste condiții, Tribunalul Suceava a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții, în fiecare dintre cele două cauze aflate pe rolul acestuia, următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 110 primul paragraf [TFUE], în temeiul căruia niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, trebuie interpretat în sensul că interzice unui stat membru instituirea unei taxe prezentând caracteristicile taxei de poluare reglementate prin [OUG nr. 50/2008] cu modificările și completările ulterioare, taxă impusă cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor de ocazie importate și care anterior au fost înmatriculate în alte state membre în condițiile în care autoturismele de ocazie înmatriculate în România nu sunt supuse unei asemenea taxe în cazul în care fac obiectul unor tranzacții și sunt reînmatriculate?
2) Articolul 110 al doilea paragraf [TFUE], al cărui scop este eliminarea elementelor de natură să protejeze piața națională și să încalce principiile concurențiale, interzice instituirea unei taxe de poluare pentru autoturisme, taxă care este impusă cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor de ocazie importate și care anterior au fost înmatriculate în alte state membre, reținându‑se că prin [OUG nr. 218/2008] sunt exceptate de la obligația de plată a taxei de poluare «autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro [4] a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 [cm3], precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv», respectiv categoria de autoturisme care corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, favorizându‑se astfel sectorul național de producție de autoturisme?”
18. Prin Ordonanța președintelui Curții din 9 martie 2011, cauzele C‑29/11 și C‑30/11 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii scrise și orale, precum și în vederea pronunțării hotărârii.
Cu privire la întrebările preliminare
19. Conform articolului 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când o întrebare formulată cu titlu preliminar este identică cu o întrebare asupra căreia Curtea s‑a pronunțat deja, aceasta, după ascultarea avocatului general, poate oricând să se pronunțe prin ordonanță motivată, în cuprinsul căreia se face trimitere la hotărârea anterioară.
20. Prima întrebare adresată de Tribunalul Suceava este identică, în esență, cu cea adresată de Tribunalul Sibiu (România) în cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii Curții din 7 aprilie 2011, Tatu (C‑402/09, nepublicată încă în Repertoriu). Prin urmare, interpretarea articolului 110 TFUE reținută de Curte în acea hotărâre este valabilă și în prezenta cauză.
21. Asemănător celor constatate de Curte la punctele 27-29 din Hotărârea Tatu, citată anterior, trebuie arătat încă de la început că din prezentele decizii de trimitere reiese că reglementarea națională aplicabilă acțiunilor principale este OUG nr. 50/2008 în versiunea sa inițială, având în vedere că autovehiculelor în cauză în acțiunile menționate le‑a fost aplicată taxa pe poluare în cursul lunilor septembrie și octombrie 2008, adică înainte de intrarea în vigoare, la 15 decembrie 2008, a modificărilor aduse OUG nr. 50/2008 prin OUG nr. 208/2008.
22. Prin urmare, prima întrebare adresată în cadrul fiecăreia dintre prezentele cauze de Tribunalul Suceava trebuie înțeleasă în sensul că urmărește să se stabilească dacă articolul 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială. În ceea ce privește a doua întrebare adresată în cadrul acestor cauze, având în vedere cele prezentate la punctul precedent, nu este necesar să se răspundă la această întrebare, întrucât aceasta nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunilor principale.
23. Pentru a se răspunde la prima întrebare adresată, este necesar să se facă trimitere la punctul 55 din Hotărârea Tatu, citată anterior, în care Curtea a amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
24. În această privință, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare (Hotărârea Tatu, citată anterior, punctul 56).
25. Or, astfel cum a stabilit Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
26. Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la prima întrebare adresată în cadrul fiecăreia dintre prezentele cauze că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cu privire la cheltuielile de judecată
27. Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Semnături”
Av. dr. Răzvan VIORESCU
Baroul Suceava
UPDATE, 19.00:
„ORDONANȚA CURȚII (Camera a cincea)
8 aprilie 2011(*)
„Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură – Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor”
În cauzele conexate C‑136/10 și C‑178/10,
având ca obiect cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Târgu‑Mureș (România), prin deciziile din 5 martie și, respectiv, din 4 martie 2010, primite de Curte la 15 martie și la 17 martie 2010, în procedurile
Daniel Ionel Obreja
împotriva
Ministerului Economiei și Finanțelor,
Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Mureș (C‑136/10),
și
Ministerul Economiei și Finanțelor,
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș,
Administrația Finanțelor Publice Târgu‑Mureș
împotriva
SC Darmi SRL (C‑178/10),
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul J.‑J. Kasel, președinte de cameră, domnii M. Ilešič (raportor) și E. Levits, judecători,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
Curtea urmând să se pronunțe prin ordonanță motivată, conform articolului 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură,
după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Ordonanță
1. Cererile de pronunțare a unor hotărâri preliminare privesc interpretarea articolelor 28 TFUE, 30 TFUE și 110 TFUE.
2. Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între domnul Obreja, resortisant român, și SC Darmi SRL (denumită în continuare „Darmi”), societate de drept român, pe de o parte, și Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș, precum și, numai în cazul societății Darmi, Administrația Finanțelor Publice Târgu‑Mureș, pe de altă parte, cu privire la o taxă pe care domnul Obreja și Darmi au trebuit să o achite cu ocazia înmatriculării unor autovehicule provenite dintr‑un alt stat membru.
Cadrul juridic
Reglementarea Uniunii
3. „Normele europene de emisii” stabilesc limitele permise ale emisiilor de gaze de evacuare pentru autovehiculele noi comercializate în statele membre. Prima dintre aceste norme (denumită în general „Euro 1”) a fost introdusă prin Directiva 91/441/CEE a Consiliului din 26 iunie 1991 de modificare a Directivei 70/220/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule (JO L 242, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 10, p. 135), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1992. De atunci, normele în materie au fost înăsprite progresiv în vederea îmbunătățirii calității aerului în Uniunea Europeană.
4. Norma „Euro 2” a fost instituită începând de la 1 ianuarie 1996. Legiuitorul comunitar a introdus, în continuare, noi norme. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, p. 1), limita în vigoare în prezent este cea a normei „Euro 5”, iar instituirea unei norme „Euro 6” este prevăzută pentru anul 2014.
5. Pe de altă parte, Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă‑cadru) (JO L 263, p. 1) distinge vehiculele din categoria M, care cuprinde „[autovehiculele] cu cel puțin patru roți, […] pentru transportul pasagerilor”, de cele din categoria N, care cuprinde „[autovehiculele] cu cel puțin patru roți, […] pentru transportul mărfurilor”. Aceste categorii cuprind subdiviziuni în funcție de numărul de locuri și de masa maximă (categoria M) sau numai în funcție de masa maximă (categoria N).
Reglementarea națională
6. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 50/2008”), care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, instituie, la articolul 3, o taxă pe poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3.
7. Potrivit articolului 4 litera a) din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”.
8. Articolul 6 din OUG nr. 50/2008 prevede:
„(1) Suma de plată reprezentând taxa se calculează […] după cum urmează:
a) pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6:
[…]
Suma de plată = [(A × B × 30:100) + (C × D × 70/100)] × (100 − E):100
unde:
A = valoarea combinată a emisiilor de CO2, exprimată în grame/km;
B = taxa specifică, exprimată în euro/1 gram CO2, prevăzută în coloana 3 din anexa 1;
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;
[…]
b) pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare non‑Euro, Euro 1 sau Euro 2, după formula:
Suma de plată = C × D × (100 − E)/100
unde:
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;
[…]
e) formula prevăzută la lit. b) se aplică și pentru autovehiculele din categoriile M2, M3, N2 și N3, pentru care taxa specifică pe cilindree este prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 3.
[…]
(3) Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
[…]”
Acțiunile principale și întrebările preliminare
9. Domnul Obreja, resortisant român, a dorit să înmatriculeze în România un automobil de ocazie pe care îl cumpărase în Germania. Acest vehicul figurează printre vehiculele din categoria M1, are o capacitate cilindrică de 1 995 cm3 și respectă, având în vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare Euro 3. Acest vehicul a fost fabricat în 2002 și a fost înmatriculat în Germania în același an.
10. Pentru a înmatricula vehiculul în România, domnul Obreja a trebuit să plătească suma de 3 146 de lei ca taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, conform unei decizii emise la 18 septembrie 2008 de autoritatea competentă.
11. Întrucât autoritățile competente au refuzat să ramburseze această sumă, domnul Obreja a depus la Tribunalul Mureș o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat ca respectivele autorități să fie obligate să îi restituie suma menționată, pentru motivul că taxa în cauză este incompatibilă cu dreptul Uniunii. În urma respingerii acestei acțiuni, domnul Obreja a formulat recurs la Curtea de Apel Târgu‑Mureș.
12. În ceea ce privește Darmi, aceasta a dorit să înmatriculeze în România un vehicul comercial de ocazie pe care îl cumpărase în Germania. Acest vehicul figurează printre vehiculele din categoria N3, are o capacitate cilindrică de 12 816 cm3 și respectă, având în vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare Euro 3. Acest vehicul a fost fabricat în 2004 și a fost înmatriculat în Germania în același an.
13. Pentru a înmatricula vehiculul în România, Darmi a trebuit să plătească suma de 8 001 lei ca taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, conform unei decizii emise la 12 noiembrie 2008 de autoritatea competentă.
14. Întrucât autoritățile competente au refuzat să ramburseze această sumă, Darmi a depus la Tribunalul Mureș o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat ca respectivele autorități să fie obligate să îi restituie suma menționată, pentru motivul că taxa în cauză este incompatibilă cu dreptul Uniunii. În urma admiterii acestei acțiuni, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș și Administrația Finanțelor Publice Târgu‑Mureș au formulat recurs la Curtea de Apel Târgu‑Mureș.
15. În aceste condiții, Curtea de Apel Târgu‑Mureș a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții, în fiecare dintre cele două cauze aflate pe rolul acesteia, următoarele întrebări preliminare:
„1) Se poate considera că prin instituirea unei taxe de poluare, în perioada 01.07.2008 până la 15.12.2008, prin [OUG nr. 50/2008,] sunt satisfăcute în primul rând principiile de uniune vamală și de evitare a dublei impozitări, astfel cum sunt prevăzute de art. 23 [CE], 25 [CE] și 90 [CE], în sensul în care aceste dispoziții din [t]ratat permit instituirea unei taxe de poluare în scopul prevăzut de legiuitorul român în preambulul [OUG nr. 50/2008], scop care este prevăzut și în art. 174 [CE] și următoarele: asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile‑limită prevăzute de legislația [Uniunii] în domeniu? Cu alte cuvinte, mai concret: prin instituirea unei taxe de poluare într‑un stat membru al Uniunii Europene, la prima înmatriculare, pentru autoturisme, noi sau second‑hand, aduse din alt stat membru în primul stat membru, se poate considera că dispozițiile art. 174 [CE] și următoarele nu au justificare aplicarea art. 23 [CE], 25 [CE] și 90 [CE]?
2) Se poate considera că dacă un astfel de autovehicul a fost supus unei taxe similare, respectiv taxă de poluare (în același conținut ideatic și cu același scop, respectiv de respectare a mediului conform principiilor și obiectivelor descrise de art. 174 [CE] și următoarele), într‑un stat membru, cu ocazia primei înmatriculări în alt stat membru se poate institui o astfel de taxă de poluare, cu aceleași obiective prevăzute de art. 174 [CE] și următoarele, deși anterior a mai fost supus unei taxe de poluare într‑un alt stat membru?
3) In fine, în ideea contrară, că un astfel de autovehicul nu a fost supus într‑un alt stat membru unei taxe de poluare (pentru că fie nu există această taxă, fie din alte motive), dar la o înmatriculare succesivă într‑un alt stat membru, spre exemplu România, unde se percepe o astfel de taxă, se percepe la prima înmatriculare într‑un asemenea stat taxa de poluare, se poate considera, într‑o asemenea ipoteză, că se încalcă principiile uniunii vamale sau al [interdicției] unei protecții interne indirecte prevăzute de art. 23 [CE], 25 [CE] și 90 [CE]?”
16. Prin Ordonanța președintelui Curții din 29 aprilie 2010, cauzele C‑136/10 și C‑178/10 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii scrise și orale, precum și în vederea pronunțării hotărârii.
Cu privire la întrebările preliminare
17. Conform articolului 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când o întrebare formulată cu titlu preliminar este identică cu o întrebare asupra căreia Curtea s‑a pronunțat deja sau atunci când răspunsul la o astfel de întrebare poate fi în mod clar dedus din jurisprudență, Curtea, după ascultarea avocatului general, poate oricând să se pronunțe prin ordonanță motivată, în cuprinsul căreia se face trimitere la hotărârea anterioară sau la jurisprudența pertinentă.
18. Întrebările adresate de Curtea de Apel Târgu‑Mureș în fiecare dintre prezentele cauze, care trebuie analizate împreună, se referă, în esență, la problema interpretării articolului 110 TFUE ridicată de Tribunalul Sibiu în cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii Curții din 7 aprilie 2011, Tatu (C‑402/09, nepublicată încă în Repertoriu). Prin urmare, interpretarea reținută de Curte în această hotărâre în ceea ce privește articolul 110 TFUE, al cărui text este identic cu cel al articolului 90 CE, este valabilă și în prezenta cauză.
19. În măsura în care întrebările adresate de Curtea de Apel Târgu‑Mureș se referă de asemenea la articolele 23 CE și 25 CE, care corespund articolelor 28 TFUE și 30 TFUE, și fac trimitere la articolul 174 CE, care corespunde articolului 191 TFUE, răspunsul poate fi de asemenea dedus din Hotărârea Tatu menționată anterior.
20. Astfel cum a amintit Curtea la punctul 55 din Hotărârea Tatu, citată anterior, autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
21. În această privință, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare (Hotărârea Tatu, citată anterior, punctul 56).
22. Or, astfel cum a stabilit Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
23. Faptul că taxa în cauză are drept principal obiectiv protecția mediului și ar putea contribui la realizarea unora dintre obiectivele enunțate în cadrul articolului 191 TFUE nu este suficient pentru a considera că aceasta este compatibilă cu articolul 110 TFUE. Astfel, după cum a constatat deja Curtea la punctul 60 din Hotărârea Tatu, citată anterior, obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
24. În sfârșit, în măsura în care prezentele cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare se referă la articolele 23 CE și 25 CE, este suficient să se facă trimitere la punctul 32 din Hotărârea Tatu, citată anterior, în cadrul căruia Curtea a amintit că o taxă încasată de un stat membru cu ocazia înmatriculării unor autovehicule pe teritoriul său în vederea unei puneri în circulație nu constituie nici o taxă vamală, nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale în sensul articolelor 28 TFUE și 30 TFUE. O astfel de taxă este un impozit intern și trebuie, așadar, examinată în raport cu articolul 110 TFUE.
25. Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebările adresate în cadrul fiecăreia dintre prezentele cauze că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cu privire la cheltuielile de judecată
26. Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Semnături”
ORDONANȚA CURȚII (Camera a cincea)
8 aprilie 2011(*)
„Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură – Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor”
În cauza C‑336/10,
având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Craiova (România), prin decizia din 30 aprilie 2010, primită de Curte la 6 iulie 2010, în procedura
Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu‑Jiu,
Administrația Fondului pentru Mediu
împotriva
Victor Vinel Ijac,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul J.‑J. Kasel, președinte de cameră, domnii M. Ilešič (raportor) și E. Levits, judecători,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
Curtea urmând să se pronunțe prin ordonanță motivată, conform articolului 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură,
după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Ordonanță
1. Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 110 TFUE.
2. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Ijac, pe de o parte, și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu‑Jiu și Administrația Fondului pentru Mediu, pe de altă parte, cu privire la o taxă pe care domnul Ijac a trebuit să o achite cu ocazia înmatriculării unui autovehicul provenit dintr‑un alt stat membru.
Cadrul juridic
Reglementarea Uniunii
3 „Normele europene de emisii” stabilesc limitele permise ale emisiilor de gaze de evacuare pentru autovehiculele noi comercializate în statele membre. Prima dintre aceste norme (denumită în general „Euro 1”) a fost introdusă prin Directiva 91/441/CEE a Consiliului din 26 iunie 1991 de modificare a Directivei 70/220/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule (JO L 242, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 10, p. 135), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1992. De atunci, normele în materie au fost înăsprite progresiv în vederea îmbunătățirii calității aerului în Uniunea Europeană.
4. Norma „Euro 2” a fost instituită începând de la 1 ianuarie 1996. Legiuitorul comunitar a introdus, în continuare, noi norme. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, p. 1), limita în vigoare în prezent este cea a normei „Euro 5”, iar instituirea unei norme „Euro 6” este prevăzută pentru anul 2014.
5. Pe de altă parte, Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă‑cadru) (JO L 263, p. 1) distinge vehiculele din categoria M, care cuprinde „[autovehiculele] cu cel puțin patru roți, […] pentru transportul pasagerilor”, de cele din categoria N, care cuprinde „[autovehiculele] cu cel puțin patru roți, […] pentru transportul mărfurilor”. Aceste categorii cuprind subdiviziuni în funcție de numărul de locuri și de masa maximă (categoria M) sau numai în funcție de masa maximă (categoria N).
Reglementarea națională
6. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 50/2008”), care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, instituie, la articolul 3, o taxă pe poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3.
7. Potrivit articolului 4 litera a) din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”.
8. Articolul 6 din OUG nr. 50/2008 prevede:
„(1) Suma de plată reprezentând taxa se calculează […] după cum urmează:
a) pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6:
[…]
Suma de plată = [(A × B × 30:100) + (C × D × 70/100)] × (100 − E):100
unde:
A = valoarea combinată a emisiilor de CO2, exprimată în grame/km;
B = taxa specifică, exprimată în euro/1 gram CO2, prevăzută în coloana 3 din anexa 1;
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;
[…]
(3) Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
[…]”
Acțiunea principală și întrebarea preliminară
9. În cursul anului 2008, domnul Ijac, resortisant român, a cumpărat un automobil de ocazie în Germania. Acest vehicul figurează printre vehiculele din categoria M1, are o capacitate cilindrică de 1 686 cm3 și respectă, având în vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare Euro 3. Acest vehicul a fost fabricat în 2003 și a fost înmatriculat în Germania în același an.
10. Domnul Ijac a dorit să înmatriculeze vehiculul menționat mai sus în România. Domnul Ijac a trebuit, în acest scop, să plătească suma de 3 141 de lei ca taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, conform unei decizii emise la 10 iulie 2008 de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu‑Jiu.
11. Întrucât autoritățile competente au refuzat să ramburseze această sumă, domnul Ijac a depus la 3 iunie 2009 la Tribunalul Gorj o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat ca respectivele autorități să fie obligate să îi restituie suma menționată, pentru motivul că taxa în cauză este incompatibilă cu dreptul Uniunii. În urma admiterii acestei acțiuni, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu‑Jiu și Administrația Fondului pentru Mediu au formulat recurs la Curtea de Apel Craiova.
12. În aceste condiții, Curtea de Apel Craiova a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Articolul 110 [primul paragraf] TFUE […] trebuie interpretat în sensul că interzice unui stat membru să instituie o taxă prezentând caracteristicile taxei de poluare instituite prin OUG nr. 50/2008, care condiționează înmatricularea în România a autovehiculelor de ocazie importate și care au fost înmatriculate anterior în alte state membre ale Uniunii Europene de plata taxei de poluare, în condițiile în care această taxă nu este percepută autovehiculelor de ocazie înmatriculate în România, cu ocazia unei vânzări și, respectiv, a unei noi înmatriculări, dat fiind că această taxă poate reprezenta un impozit intern asupra bunurilor provenind din alte state membre discriminatoriu indirect față de impozitarea produselor naționale?”
Cu privire la întrebarea preliminară
13. Conform articolului 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când o întrebare formulată cu titlu preliminar este identică cu o întrebare asupra căreia Curtea s‑a pronunțat deja, aceasta, după ascultarea avocatului general, poate oricând să se pronunțe prin ordonanță motivată, în cuprinsul căreia se face trimitere la hotărârea anterioară.
14. Întrebarea adresată de Curtea de Apel Craiova este identică, în esență, cu cea adresată de Tribunalul Sibiu în cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii Curții din 7 aprilie 2011, Tatu (C‑402/09, nepublicată încă în Repertoriu). Prin urmare, interpretarea articolului 110 TFUE reținută de Curte în acea hotărâre este valabilă și în prezenta cauză.
15. Astfel cum a amintit Curtea la punctul 55 din Hotărârea Tatu, citată anterior, autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
16. În această privință, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare (Hotărârea Tatu, citată anterior, punctul 56).
17. Or, astfel cum a stabilit Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
18. Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cu privire la cheltuielile de judecată
19. Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Semnături”
Av. dr. Răzvan VIORESCU
Baroul Suceava
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
