Efectele hotararii in cauza Tatu: Tribunalul Suceava admite cererile de revizuire a hotararilor judecatoresti irevocabile prin care s-au respins actiunile avand ca obiect restituirea taxei de poluare
23 mai 2011 | JURIDICE.ro, Razvan VIORESCU, Cosmin COSTAS
Ca urmare a hotărârii Curţii de Justiţie Europene din 7 aprilie 2011 în afacerea Tatu, prin care s-a stabilit că taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 contravine art. 110 TFUE, în dreptul român se iveşte o situaţie inedită: hotărârile judecătoreşti irevocabile de respingere a cererilor de restituire, pronunţate anterior datei de 7 aprilie 2011, sunt supuse revizuirii pentru motivul arătat în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul Suceava – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a admis, în şedinţa din 19 mai 2011, trei asemenea cereri de revizuire (dosarele nr. 4671/86/2011, nr. 4674/86/2011 şi respectiv nr. 4783/86/2011).
Aşa cum menţionam anterior, temeiul juridic al cererii îl reprezintă dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în sensul cărora constituie un motiv special de revizuire „pronunţarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile cu încălcarea dreptului comunitar”. În lumina acestui text şi în cadrul juridic nou existent după hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 7 aprilie 2011, dacă reclamantul formulează o cerere de revizuire a unei hotărâri irevocabile de respingere a cererii de restituire a taxei de poluare, instanţa este datoare să o admită, asigurând astfel respectarea dreptului european, aşa cum a fost acesta interpretat de instanţa de la Luxemburg prin hotărârea din 7 aprilie 2011 în cauza Tatu. În temeiul art. 148 alin. (4) din Constituţia României, instanţele au obligaţia de a aplica cu prioritate dreptul european, respectiv art. 110 TFUE, aşa cum a fost acesta interpretat în cauza Tatu. Pe cale de consecinţă, instanţele naţionale sunt datoare să admită cererile de revizuire a hotărârilor având ca obiect „restituirea taxei de poluare”, reformând hotărârile contrare ale instanţelor care s-au pronunţat nefavorabil anterior.
În acest context, o discuţie poate avea loc în legătură cu termenul de revizuire pentru motivul arătat de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Astfel, în forma iniţială a art. 21 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 se prevedea: „Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părţii interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare.”
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1609 din 9 decembrie 2010 (publicată în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2011, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a declarat neconstituţionale prevederile art. 21 alin. (2) teza a II-a, astfel încât în prezent textul art. 21 alin. (2) se mai referă doar la două probleme juridice:
– pe de-o parte, consacră un motiv de revizuire suplimentar faţă de cele menţionate în Codul de procedură civilă;
– pe de altă parte, fixează un termen limită pentru soluţionarea cererii de revizuire, respectiv maxim 60 de zile.
După cum se poate observa, soluţia Curţii Constituţionale nu a fost urmată de nicio intervenţie legislativă, astfel încât termenul de 15 zile de la comunicare pentru declanşarea procedurii de revizuire este în prezent istorie. În aceste condiţii, o întrebare persistă: care este termenul în care se poate formula o cerere de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate cu încălcarea dreptului european ?
În ceea ce ne priveşte, apreciem că, în lipsa unei intervenţii a legiuitorului, în prezent nu există un termen-limită în interiorul căruia justiţiabilii sunt obligaţi să formuleze cererea de revizuire a hotărârii judecătoreşti pronunţate cu încălcarea dreptului european, o asemenea cerere putând fi formulată oricând. Această soluţie este de altfel şi una logică, întrucât cel mai adesea faptul că o hotărâre judecătorească a fost pronunţată cu încălcarea dreptului european devine evident după o perioadă mai mare de timp, ca urmare a pronunţării unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Este şi cazul hotărârii Tatu, pronunţată la data de 7 aprilie 2011, şi care face revizuibile hotărâri judecătoreşti irevocabile din perioada 2009 – 2011. În plus, dacă revizuirea hotărârilor judecătoreşti pentru acest motiv ar fi limitată o anumită perioadă de timp, care prin ipoteză ar putea expira anterior pronunţării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, remediul legislativ ar fi practic lipsit de conţinut. Sigur că se poate discuta, în această ambianţă, de la fixarea unui termen-limită rezonabil ulterior pronunţării unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, sub presiunea principiului securităţii juridice, de tipul celui prevăzut pentru hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului (conform art. 324 alin. (3) C. pr. civ., termenul de revizuire este de 3 luni de la data publicării hotărârii de condamnare în „Monitorul Oficial al României”, Partea I).
În egală măsură, apreciem că în prezent nu se poate considera că ar fi aplicabil vreunul dintre termenele de revizuire menţionate de art. 324 C. pr. civ. Sub acest aspect, reamintim faptul că există practic termene de revizuire de o lună [art. 324 alin. (1) pct. 1, 2, 3 şi 4], de 6 luni [art. 324 alin. (1) pct. 5], de 15 zile [art. 324 alin. (2)] sau de 3 luni [art. 324 alin. (3)]. Astfel, Legea nr. 554/2004 se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă doar în măsura în care aceste dispoziţii sunt compatibile cu Legea contenciosului administrativ. În condiţiile în care nu există însă un termen general de revizuire în Codul de procedură civilă, este inadmisibil să ne referim la oricare dintre aceste termene pentru a limita posibilitatea exercitării căii de atac a revizuirii din contenciosul administrativ. De altfel, trebuie subliniat şi faptul că legiuitorul nu a avut niciodată în vedere dispoziţiile Codului de procedură civilă pentru termenul de revizuire din Legea nr. 554/2004, întrucât nu a făcut trimitere la termenul de 15 zile menţionat de art. 324 alin. (2) C. pr. civ., ci a fixat un termen propriu de revizuire. Pe cale de consecinţă, cu atât mai puţin s-ar putea susţine o variantă a raportării la dispoziţiile Codului de procedură civilă pentru determinarea termenului în care poate fi formulată, la nivelul anului 2011, o cerere de revizuire fondată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Av. dr. Răzvan VIORESCU, Baroul Suceava
Av. Cosmin COSTAS, Baroul Arad
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
