Secţiuni « Articole » RNSJ
RNSJ - Revista de note şi studii juridice
Condiţii de publicareDespre revistă
Note de studiuStudii
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
RNSJ

Recunoastere intr-un stat a permisului de conducere obtinut in alt stat. CJUE, C-184/10, Grasser

24 mai 2011 | JURIDICE.ro, Razvan-Horatiu RADU, Anca VOICU

Cauza C-184/10, Grasser

„Directiva 91/439/CEE – Recunoaştere reciprocă a permiselor de conducere – Permis de conducere emis de un stat membru cu încălcarea condiţiei privind domiciliul – Refuzul recunoaşterii de către statul membru gazdă, întemeiat exclusiv pe încălcarea condiţiei privind domiciliul”

Observaţii introductive

Prezenta cauză a oferit Curţii o nouă ocazie de a interpreta prevederile Directivei privind permisele de conducere [1]. Curtea s-a mai pronunţat cu privire la prevederile acestei directive, în contextul retragerii unor permise de conducere emise anterior pe teritoriul unui stat membru, în condiţiile în care posesorii acestora au dovedit deja pericolul pe care îl prezentau, prin încălcări ale codului rutier [2].

Particularitatea litigiului care face obiectul acestei cauze rezidă în faptul că, spre deosebire de situaţiile supuse judecăţii Curţii, în prezenta speţă doamna Grasser, resortisant german căruia autorităţile germane refuză să îi recunoască permisul de conducere emis de autorităţile cehe, nu a avut niciodată permis de conducere german şi, în consecinţă, nu a făcut niciodată obiectul unei măsuri de retragere a unui permis de conducere anterior. Prin urmare, s-a ridicat întrebarea dacă jurisprudenţa din cauzele Wiedemann şi Funk, precum şi Zerche şi alţii poate fi aplicată cazului doamnei Grasser.

Situaţia de fapt

Doamna Grasser are cetăţenia germană şi este domiciliată în Viereth-Trunstadt (Germania). Ea nu a avut niciodată permis de conducere german. Aceasta a obţinut un permis de conducere la 31 mai 2006, emis de municipalitatea Plzeň (Republica Cehă). Pe acest permis de conducere este menţionat drept domiciliu oraşul Viereth‑Trunstadt.

La data de 3 aprilie 2009, autoritatea germană competentă în domeniul emiterii permiselor de conducere i-a solicitat doamnei Grasser să prezinte permisul său de conducere ceh în scopul de a se menţiona pe acesta faptul că nu are dreptul să conducă pe teritoriul german, pentru motivul că, la momentul emiterii respectivului permis, condiţia privind domiciliul nu a fost respectată. De asemenea, această autoritate a audiat reclamanta în vederea pronunţării unei decizii privind decăderea acesteia din dreptul de a conduce.

Doamna Grasser a solicitat autorităţii menţionate să îi acorde dreptul de a se folosi de permisul său de conducere ceh pe teritoriul german întrucât nu a încălcat niciodată normele privind circulaţia rutieră. În caz contrar, a solicitat să i se emită un permis de conducere german. Aceste solicitări au fost respinse de către autoritate.

Prin decizia din 3 iunie 2009, autoritatea i-a interzis doamnei Grasser să se folosească de permisul său de conducere ceh pe teritoriul german şi a somat-o să prezinte permisul în scopul de a se menţiona în acesta faptul că nu are dreptul de a conduce pe teritoriul german. În caz contrar, permisul urma să fie confiscat.

La 1 iulie 2009, reclamanta a sesizat Verwaltungsgericht Bayreuth (Tribunalul Administrativ Bayreuth) cu o acţiune în anularea acestei decizii. Prin hotărârea din 22 septembrie 2009, tribunalul a admis cererea şi a anulat decizia atacată, considerând că încălcarea principiului privind domiciliul nu trebuie să constituie, prin ea însăşi, un motiv de nerecunoaştere a dreptului de a conduce pe teritoriul german. Potrivit acestei instanţe, ar fi fost necesar ca reclamanta să fi făcut, în plus, obiectul unei măsuri de retragere, de suspendare, de anulare sau de limitare a permisului său de conducere.

Freistaat Bayern a formulat apel în faţa Bayerischer Verwaltungsgerichtshof împotriva hotărârii pronunţate, iar această instanţă a adresat Curţii următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 1 alineatul (2), precum şi articolul 8 alineatele (2) şi (4) din Directiva 91/439/CEE trebuie interpretate în sensul că un stat membru gazdă are dreptul de a nu recunoaşte permisul de conducere eliberat de un alt stat membru atunci când se constată, pe baza menţiunilor care figurează în respectivul permis, o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din această directivă, fără însă ca statul membru gazdă să fi aplicat anterior posesorului permisului o măsură în sensul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 91/439/CEE?”

Cadrul juridic

Directiva 91/439 a instituit principiul recunoaşterii reciproce a permiselor de conducere [3], cu scopul de a facilita circulaţia persoanelor în interiorul Uniunii Europene sau stabilirea lor într-un alt stat membru decât cel în care aceste persoane au obţinut permisul de conducere. Stabilirea în această directivă a unor condiţii minime pentru emiterea unui permis de conducere are de asemenea ca obiectiv îmbunătăţirea siguranţei rutiere pe teritoriul Uniunii Europene.

Astfel, potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (b), permisele de conducere pot fi emise doar acelor solicitanţi care au domiciliul stabil pe teritoriul statului membru care emite permisul de conducere sau pot prezenta documente doveditoare din care să rezulte că studiază pe teritoriul acestui stat de minimum şase luni. Conform articolului 7 alineatul (5) din Directiva 91/439, o persoană nu poate să deţină decât un singur permis de conducere.

Articolul 8 alineatul (2) din directivă prevede că statul membru în care are domiciliul stabil posesorul unui permis de conducere emis de un alt stat membru poate să îi aplice acestuia propriile dispoziţii de drept intern privind limitarea, suspendarea, retragerea sau anularea dreptului de a conduce. Conform alineatului (4) al aceluiaşi articol, un stat membru poate să refuze recunoaşterea valabilităţii oricărui permis de conducere emis de un alt stat membru unei persoane care este, pe teritoriul primului stat, subiectul uneia din măsurile menţionate în alineatul (2).

Conform articolului 9 din directivă, „domiciliu stabil” reprezintă locul unde o persoană locuieşte permanent, adică cel puţin 185 de zile din fiecare an calendaristic, datorită unor obligaţii personale şi profesionale sau, pentru o persoană fără obligaţii profesionale, datorită obligaţiilor personale care atestă legături puternice între această persoană şi locul unde locuieşte.

Legislaţia internă germană în acest domeniu este Regulamentul privind permisele de conducere [4] şi potrivit prevederilor sale, posesorii unui permis de conducere valabil emis în Uniune sau în Spaţiul Economic European care au domiciliul stabil în Germania sunt autorizaţi să conducă autovehicule pe teritoriul acestui stat în limitele prevăzute de permisele lor de conducere. Autorizaţia de a conduce nu se aplică posesorilor unui permis de conducere din Uniune sau din SEE care aveau, la data emiterii acestuia, domiciliul stabil pe teritoriul naţional, cu excepţia situaţiei în care au obţinut permisul în timpul unei şederi de cel puţin şase luni în calitate de elevi sau studenţi şi nici celor al căror permis de conducere a făcut în Germania obiectul unei măsuri de retragere provizorii sau definitive adoptate de un tribunal […].

Prin întrebarea sa, instanţa de trimitere a urmărit să afle dacă un stat membru poate să refuze recunoaşterea unui permis de conducere emis de un alt stat membru în cazul în care se constată, pe baza menţiunilor care figurează pe acest permis, că nu a fost respectată condiţia privind domiciliul, însă posesorul acelui permis nu a făcut niciodată obiectul unei măsuri de retragere a unui permis de conducere anterior pe teritoriul primului stat.

Interpretarea Curţii

Curtea a amintit că articolul 1 alineatul (2) din Directiva 91/439 prevede recunoaşterea reciprocă, fără nicio formalitate, a permiselor de conducere emise de statele membre. Statului membru care a emis permisul îi revine obligaţia de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile minime impuse de dreptul Uniunii, în special cele referitoare la domiciliu şi la aptitudinea de a conduce, prevăzute de articolul 7 alineatul (1) din directiva menţionată, şi, în consecinţă, dacă este justificată emiterea unui permis de conducere.

De asemenea, un stat membru poate refuza recunoaşterea pe teritoriul său a dreptului de a conduce care rezultă dintr-un permis de conducere emis ulterior luării unei măsuri de retragere de către un alt stat membru în cazul în care s-a stabilit, în temeiul menţiunilor inserate în permisul de conducere sau al altor informaţii incontestabile care provin de la statul membru emitent, că, atunci când respectivul permis a fost emis, posesorul său, care a făcut obiectul, pe teritoriul statului membru gazdă, al unei măsuri de retragere a permisului anterior, nu avea domiciliul stabil pe teritoriul statului membru emitent.

Curtea a amintit că legiuitorul Uniunii a impus condiţii minime pentru emiterea permiselor de conducere, în scopul de a garanta siguranţa rutieră pe teritoriul Uniunii. Aceste condiţii sunt impuse tuturor solicitanţilor de permise de conducere. Printre aceste condiţii minime, este prevăzută condiţia domiciliului, potrivit căreia emiterea permisului de conducere este condiţionată de existenţa domiciliului stabil sau de prezentarea unor documente doveditoare din care să rezulte că solicitantul studiază pe teritoriul acestui stat de minimum şase luni.

În acelaşi timp, în ceea ce priveşte condiţia referitoare la domiciliul solicitantului permisului de conducere, textul Directivei 91/439 nu face nicio distincţie între candidaţii care iau examenul de conducere pentru prima dată şi cei care solicită un nou permis de conducere, ca urmare a retragerii permisului de conducere anterior. Prin urmare, condiţia privind domiciliul are o importanţă deosebită în cazul emiterii unui prim permis de conducere.

Dacă această condiţie nu este respectată, este dificil sau chiar imposibil pentru autorităţile competente din statul membru emitent să verifice dacă şi celelalte condiţii impuse prin Directiva 91/439 au fost respectate. În lipsa acestei verificări, este posibil ca posesorul permisului astfel emis să nu aibă, în special, cunoştinţele şi aptitudinile necesare pentru a conduce şi, în consecinţă, să constituie un risc pentru siguranţa rutieră.

Curtea a concluzionat că dispoziţiile directivei nu se opun ca un stat membru gazdă să refuze recunoaşterea pe teritoriul său a permisului de conducere emis de un alt stat membru atunci când se constată, pe baza menţiunilor care figurează în respectivul permis, că nu a fost respectată condiţia privind domiciliul stabil, prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din această directivă. Faptul că statul membru gazdă nu a aplicat anterior posesorului permisului o măsură [de sancţionare] în sensul articolului 8 alineatul (2) din directiva menţionată nu are relevanţă în această privinţă.

Consideraţii finale

Obiectivele Directivei 91/439 sunt facilitarea circulaţiei persoanelor în alt stat membru decât cel în care au susţinut examenul de conducere, fără a fi nevoite să susţină un nou examen pentru obţinerea permisului de conducere sau să schimbe respectivul permis, pe de o parte, şi îmbunătăţirea siguranţei traficului rutier, pe de altă parte. Astfel, principiul liberei circulaţii a persoanelor presupune ca aceasta să se poată desfăşura în siguranţă.

Deşi Directiva 91/439 impune condiţii minime privind aptitudinea de a conduce, nu este mai puţin adevărat că statele membre au în continuare libertatea de a impune norme mai stricte decât cele ale directivei. Ar fi, prin urmare, mai avantajos pentru o persoană care are domiciliul într-un stat membru care impune asemenea norme să susţină examenul de conducere într-un alt stat membru, care aplică norme mai puţin stricte. Directiva nu urmăreşte să ofere resortisanţilor Uniunii un spaţiu de liberă alegere a permiselor de conducere.

În acest sens, Curtea a statuat deja că, în lipsa unei armonizări complete a reglementărilor statelor membre referitoare la emiterea permiselor de conducere, condiţia privind domiciliul contribuie în special la combaterea „turismului permiselor de conducere”. Pe de altă parte, această condiţie este indispensabilă pentru controlul respectării condiţiei privind aptitudinea de a conduce. Siguranţa rutieră ar putea fi compromisă dacă această condiţie nu ar fi respectată. În prezenta speţă, reclamanta a încercat să eludeze reglementările naţionale mai stricte.

În domeniul siguranţei rutiere, legiuitorul Uniunii a apreciat că este necesară instituirea unor condiţii minime pentru emiterea permiselor de conducere. Directiva 91/439 condiţionează emiterea permisului de conducere, în afară de domiciliul stabil pe teritoriul statului membru emitent, de susţinerea unei probe de aptitudini fizice şi medicale şi a unei probe de cunoştinţe teoretice. Permisele de conducere emise pe baza acestor condiţii minime beneficiază de aplicarea principiului recunoaşterii reciproce prevăzut de directivă.


[1] Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere, JO L 237, p. 1, Ediţie specială, 07/vol. 2, p. 62.

[2] Hotărârea din 26 iunie 2008, Wiedemann şi Funk, cauzele conexate C‑329/06 şi C‑343/06, Rep., p. I‑4635, precum şi Hotărârea din 26 iunie 2008, Zerche şi alţii, cauzele conexate C‑334/06-C‑336/06, Rep., p. I‑4691.

[3] Conform articolului 1 alineatul (2): „Permisele de conducere emise de statele membre se recunosc reciproc.”

[4] Verordnung über die Zulassung von Personen zum Straßenverkehr (Fahrerlaubnis‑Verordnung)] din 18 august 1998 (BGBl. 1998 I, p. 2214), în versiunea care rezultă din Regulamentul din 7 ianuarie 2009 (BGBl. 2009 I, p. 29).

>> Hotararea

Răzvan-Horaţiu RADU
Agent Guvernamental pentru Curtea de Justiţie şi Tribunalul UE
Departamentul pentru Afaceri Europene

Anca VOICU
Consilier pentru Afaceri Europene
Departamentul pentru Afaceri Europene

Evenimente programate
NOU! Despre bani în profesii juridice: avocați, executori, notari, consilieri juridici și alți profesioniști ai dreptului
18 septembrieȘcoala Superioară de Cadre
19 septembrieImpactul legii 243/2024 asupra creditorilor IFN/cesionari de creanțe
23 septembrieFraudarea creditorilor – eficacitatea mijloacelor actuale pentru combaterea ei
25 septembrieNoutățile Legii nr. 214/2024 – ce efecte poate avea semnătura electronică
26 septembrieJURIDICE by Night. Golden Season edition
30 septembrieAvocatura: onorariu orar vs. onorariu global
5 octombrieStart Curs INGENIO de pregătire pentru Barou, INM & Magistratură, Notariat și Licență
7 octombrieDacă UIT, 100.000 de lei amendă! (RO E-TRANSPORT)
14 octombrieImpactul sancțiunilor impuse de Consiliul Concurenței asupra pieței editoriale din România: între protecția concurenței și drepturile de autor
21 octombrieAbilitățile de negociere: un moft sau o necesitate?
31 octombrieJURIDICE by Night. Mystic Night. Halloween edition
11 noiembrieFraudarea fondurilor europene: infracțiune de 1 Euro? (Necesitatea stabilirii unui prag valoric minim pentru infracțiunea de fraudare a fondurilor europene)
18 noiembrieSocial Media. Răspunderea juridică în caz de Share și Repost care deranjează
23 noiembrieStart Curs Admitere INM/ Magistratură & Avocatură 2025
28 noiembrieJURIDICE by Night. Autumn Allure edition
2025The Congress / The biggest legal event

Citeşte mai mult despre , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Materii / Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul securităţii sociale
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Drepturile omului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu
Studii
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Top Legal
Avocaţi
Consilieri juridici
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Revista revistelor juridice
Wisdom stories

J   Servicii   Membership   Comunicare   Documentare   Legal Talent Search   Partnership   Servicii tehnice