Flux noutăţi
AnunţuriEnglishInternaţionalJURIDICE.ro
Print Friendly, PDF & Email

Practica neunitara – salariu suplimentar C.N.C.F.R.
26.05.2011 | Razvan LUNGU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

In practica instantelor se constata existenta unor solutii diferite cu privire la aceiasi speta, respectiv cazul actiunilor formualte de Uniunea Teritoriala a Sindicatelor Miscare – Comercial – Regionala  C.F.   pentru angajati in contradictoriu cu angajatorul,  parata  Compania Nationala de Cai Ferate ”CFR” S.A. Bucuresti, Sucursala Regionala C.F.R. cu privire la obligarea paratei la plata salariului suplimentar pentru anii 2007-2009.

Astfel, la nivelul unor curti de apel, prima instanta a respins o asemenea actiune si in recurs a fost modificata sentinta, in sensul admiterii actiunii. Dimpotriva, alte instante, respectiv la nivelul  altor  curti de apel  au  respins o asemenea actiune, fiind mentinuta solutia in recurs.

I. Redau in continuare argumentele avute in vedere in principal, de instantele de recurs, care au modificat solutia, in sensul admiterii actiunii pentru plata salariului suplimentar.

Sentinta pronuntata s-a axat pe o interpretare gresita a normelor contractuale si a vointei partilor din C.C.M. la nivel de unitate, in cauza fiind  aplicabile  dispozitiile art. 3041 si 304 pct. 9 Cod procedura civila raportat la art. 312 Cod procedura civila.

Dreptul la plata salariului suplimentar in cursul unui an calendaristic este expres prevazut in C.C.M. la nivel de unitate pe anii 2005-2006 si 2007-2009 in clauza de la art. 32, care prevede acordarea  unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv. Acesta se poate acorda si trimestrial, in baza hotararii Consiliului de administratie, luata cu acordul sindicatelor.

La alin. 3 al acestui articol se prevede ca „din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10% din fondul de salarii realizat lunar”.

La art. 33 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate se prevad criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimentar cu trimitere la anexa 6, respectiv  singura conditionare la acordarea acestui drept este conduita salariatului, care nu trebuie sa aiba sanctiuni disciplinare in perioada aferenta acordarii acestuia.

Asadar, negocierea acestui drept este cat se poate de clara, acordarea lui nefiind conditionata de eventuale imposibilitati financiare invocate de parate aparute  in decursul derularii raporturilor de munca. Incercarea intimatei parate de a justifica neacordarea acestui drept printr-un motiv considerat obiectiv de aceasta, respectiv acela ca nu a mai inregistrat profit ci pierderi si astfel nu poate constitui fondul de salariu, nu exonereaza  intimata de la raspunderea executarii obligatiilor contractuale inserate la art. 32  si 33 din C.C.M.-ul la nivel de unitate despre care s-a facut vorbire, nu poate schimba vointa partilor la negociere inducad o acordare conditionata a acestui drept de realizarea profitului. Daca ar fi fost aceasta vointa angajatorului la negociere, atunci constituirea fondurilor necesare acordarii salariului suplimentar nu ar fi fost realizata din totalul veniturilor realizate – asa cum s-a stipulat, ci din profitul realizat.

Aceasta este gresala instantei de fond care a acceptat apararea paratelor fara a verifica din evidentele contabile, diferenta dintre cele doua notiuni: total venit realizat si profit – ultimul fiind constituit din diferenta matematica dintre totalul veniturilor realizate si totalul cheltuielilor contractuale datorita intervenirii unor evenimente economice financiare ce nu puteau fi prevazute, Curtea retine ca la data negocierii contractelor colective de munca, pe anii 2006-2008, dispozitiile OUG nr. 79/2001 privind intarirea disciplinei economico-financiare erau demult in vigoare, astfel incat la negocierea si stabilirea tuturor drepturilor salariale cuvenite salariatilor au fost avute in vedere bugetele de venituri si cheltuieli anuale adoptate cu aprobarea forurilor competente, precum si rezultatele financiare ale companiei si fondurile salariale stabilite in functie de toate elementele prevazute de lege.

In alta ordine de idei recurenta nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa culpa de a fi negociat drepturi salariale cu incalcarea unor prevederi legale iar, pe de alta parte sustinerea potrivit careia, acordarea acestor drepturi salariale ar afecta fondul de salarii, este lipsita de orice dovezi.

Prin urmare, hotararea atacata este data cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale si contractuale aplicabile, astfel incat in baza. 304 pct. 9 Cod procedura civila, art. 3041 si 304 pct. 9 Cod procedura civila raportat  la 312 Cod procedura civila recursul reclamantului  va fi admis, sentinta va fi modificata in sensul celor din dispozitiv, intimatele urmand a plati drepturile mentionate, tinand cont de prevederile anexei 6 din C.C.M. care ingradesc acordarea salariului suplimentar pentru salariatii care au avut sanctiuni disciplinare, aceasta verificare tinand de executarea deciziei si fiind atributul exclusiv al intimatelor parate.

II. Mai departe redau argumentele folosite de instanta de recurs, care dupa cum am relatat a mentinut solutia instantei de fond cu o motivare mai ampla.

Daca la fond s-a retinut ca art. 32 din C.C.M. precizeaza o conditie pentru plata drepturilor solicitate, adica din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea sporului constituindu-se lunar din fondul de salarii, in procent de pana 10% din fondul de salarii realizat lunar, iar parata nu a avut buget de venituri si cheltuieli si nici venituri corespunzatoare pentru acoperirea tuturor cheltuielilor, inregistrand pierderi, in recurs s-a retinut ca din acest text nu rezulta obligatia neconditionata a acordarii salariului suplimentar, dreptul salariatilor depinzand de realizarea de catre angajator a veniturilor care sa-i permita constituirea fondului pentru plata acestui drept.

Bugetul de venituri si cheltuieli al paratei aprobat potrivit reglementarilor legale, pentru  anul 2007 nu a permis constituirea fondurilor necesare pentru acordarea salariilor suplimentare, iar pentru anii 2008-2009, parata nu a avut aprobat buget de venituri si cheltuieli, si drept consecinta nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar.

Instanta de recurs a apreciat ca nefondata critica recurentului potrivit careia situatia economica a unitatii nu poate conditiona pretinsul drept la salariu suplimentar.

III. In concluzie, consider ca o interpretare si aplicare corecta a legii, au facut acele instante care au admis actiunea si au obligat parata la plata salariului suplimentar pentru intreaga perioada solicitata, dreptul  prevazut de art. 32 din C.C.M aplicabil nefiind conditionat de eventuale imposibilitati financiare  aparute  in decursul derularii raporturilor de munca, astfel ca singura conditionare la acordarea acestui drept este conduita salariatului, care nu trebuie sa aiba sanctiuni disciplinare in perioada aferenta acordarii acestuia.

In final, arat ca insuficienta fondurilor nu este unicul aspect care sa justifice solutia de respingere si in acest spirit amintesc jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 1093/15.10.2008, publicata in Monitorul Oficial nr. 711/20.10.2008). In ceea ce priveste obligativitatea stabilirii sursei de finantare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, Curtea a constatat ca acesta constituie un aspect distinct fata de cel al lipsei fondurilor pentru sustinerea finantarii din punct de vedere bugetar. Astfel, in jurisprudenta sa, Curtea a retinut ca stabilirea sursei de finantare si insuficienta resurselor financiare din sursa astfel stabilita sunt doua aspecte diferite: primul aspect este legat  de imperativele art. 138 alin. 5 din Constitutie, iar al doilea nu are caracter constitutional, fiind o problema exclusiv de oportunitate politica, ce priveste relatiile dintre Parlament si Guvern (a se vedea  si decizia  Curtii Constitutionale nr. 515/2004, publicata in Monitorul Oficial nr. 1195/14.12.2004).

In jurisprudenta sa Curtea a mai statuat, si ca finantarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate in buget, iar majorarea unor cheltuieli se finanteaza fie prin suplimentarea alocatiilor bugetare din Fondul de  rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, fie prin rectificare bugetara, pentru anul bugetar in curs, iar pentru anul urmator se inscriu in bugetul anual.

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate