« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
 1 comentariu

Despre suflet si profesionisti sau despre principiul profesionistului: Convinge si accepta ca poti fi convins!
17.06.2011 | JURIDICE.ro, Madalin NICULEASA

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Idealul educaţional este acela ca adolescentul-absolventul-stagiarul profesionist să aibă toate elementele necesare astfel încât să poată face alegerea corectă, respectiv să adopte decizia contextuală care trebuie, atunci când este nevoit să facă acest lucru. Provocarea mileniului care deja a început nu constă în asimilarea abundenţei informaţionale existente ci în asimilarea selectivă, filtrată a informaţiilor astfel încât elementele cultivate de părinţi, maestru, profesor să nu fie afectate în mod substanţial; constantele educaţionale trebuie să rămână nealterate pentru a deveni un profesionist cu suflet.

În anii care urmează vom alerga nu după surse de informaţii, ci după mijloace de informare obiective şi fundamentale din punctul de vedere al memoriei culturale instituţionale. Juridic, avem tendinţa de a ne raporta la dreptul roman, chiar dacă înaintea acestuia a existat o cultură juridică greacă (şi nu doar juridică) care a influenţat în mod semnificativ dreptul roman; cultural şi literar ne raportăm la clasicism şi renascentism pentru a discuta despre modernism şi postmodernism. Indiferent de câţi ani vor trece peste noi, nu vom putea avea o abordare şi o înţelegere culturală contextuală şi secvenţială; totdeauna vom avea nevoie de repere şi de perspective pentru a putea încadra în context. Contextul este un rezultat al unui demers şi nu un instrument de lucru.

Înţelegerea culturală a realităţii contemporane şi reflectarea ei într-un mediu profesionist reprezintă sufletul respectivului profesionist. Cultura, informaţia prelucrată şi analizată, reprezintă acele elemente incomensurabile, necuantificabile, care nu pot fi observate nici cu microscopul, respectiv care nu pot fi marketate în vreun fel, şi care diferenţiază omul de cetăţean, profesionistul de purtătorul unei diplome, birocratul cotidian de birocratul lui Max Weber. Cultura cuprinde tot, inclusiv cei 7 ani de acasă. De fapt, acesta este elementul pe care se construieşte restul edificiului; fără educaţia sănătoasă primită de la părinţi totul este o grefă şi nimic nu este natural. Asumând ceea ce Neagu Djuvara în teza sa de doctorat menţionează despre rolul civilizaţiilor şi modul în care acestea fructifică mediocritatea şi excelenţa, spunem că cetăţeanul profesionist şi sufletist va utiliza în mod util şi constructiv atât informaţia cantitativă cât şi pe cea calitativă, spre deosebire de birocratul cotidian şi profesionistul golit de conţinut care nu vor fi în măsură să folosească nici informaţiile filtrate şi calitativ aranjate.

În prima zi din clasa a IX-a s-a organizat careul, locul în care toate clasele se adunau iar directorul sau anumiţi profesori ne anunţau diverse lucruri. Directorul liceului, un profesor de română, ne-a întrebat pe fiecare dintre noi care cât face: şapte plus patru plus patru plus patru plus patru plus patru minus şapte. Fiecare dintre noi a început să calculeze anunţând un rezultat care nu corespundea celui ştiut de Director. După zbateri şi dezbateri, Directorul ne-a anunţat că rezultatul este echivalent cu zero, căci oricâtă carte am avea, fără cei 7 ani de acasă tot edificiul se dărâmă. N-am înţeles la acea vreme, deşi observ acum că subconştientul meu a reţinut în mod activ această ecuaţie. Acum înţeleg cu adevărat ce înseamnă acest lucru.

Legile se vor modifica, relaţiile umane şi juridice de asemenea, nu în ultimul rând contextele în care activăm vor fi altele, însă ceea ce va rămâne pentru totdeauna neschimbat vor fi cei 7 ani de acasă pentru relaţiile sociale şi profesionale, respectiv cei 7 ani profesionali, condensaţi sau nu în altă unitate de timp, pentru viaţa noastră profesională. Există mulţi profesionişti care au reuşit la un nivel acceptabil în viaţa profesională, fără a avea îndepliniţi în totalitate cei 7 ani de viaţă profesională, dar având pe deplin acoperiţi anii de acasă. În schimb, am dubii cu privire la realizarea profesională a celor care nu au încă cei 7 ani de acasă. Raportarea la trecut funcţionează şi este imperioasă atât la nivel individual cât şi la nivel colectiv, în sensul că, dacă o civilizaţie se raportează la trecutul ei substanţial pentru a-şi delimita viitorul, la fel şi un individ nu poate evolua calitativ independent de trecutul său.

Sufletul profesionistului este incomensurabil, dar sesizabil, nu neapărat comercial ci profesional şi social. Fiind necuantificabil, nu putem opera cu taxinomii (deşi mi-ar plăcea teribil să am criterii obiective pentru o demarcaţie între indivizi), altele decât cele anterior menţionate. De asemenea, nu se poate opera cu standarde materiale, în sensul că această trăsătură produce bani pe termen lung şi nu pe termen scurt sau mediu. Am întâlnit roboţi care într-un anumit moment al evoluţiei aveau o eficienţă comercială incredibilă, pentru ca în momentul ulterior evoluţia să stagneze, din orice perspectivă am fi analizat. Cultura şi sufletul sunt garanţia pentru multe lucruri, discutabile sau argumentabile, însă cu siguranţă calea lungă în profesie nu poate fi atinsă fără aceste două calităţi.

Cultura şi viaţa de acasă ne mai oferă ceva: civilizaţia dialogului profesional de care noi avem atât de multă nevoie pentru a convinge sau pentru a fi convinşi. Nu poţi dialoga cu un perete, deşi unii sunt de altă părere, după cum nu poţi dialoga cu o persoană care nu doreşte să intre în dialog cu tine. Nu poţi convinge fără dialog şi nu poţi fi convins dacă refuzi dialogul. Ceea ce lipseşte lumii juridice de astăzi este dialogul profesional şi ştiinţific, în sensul că dezbaterile juridice, cu idei şi argumente lipsesc, atât la nivel colectiv cât şi la nivel individual. Nu poţi convinge judecătorul decât dacă acesta acceptă să dialogheze cu avocatul după cum judecătorul nu poate convinge avocatul (am în vedere motivarea deciziei sau încheierii) dacă acesta din urmă nu acceptă că este posibil să nu se fi gândit la anumite perspective.

De asemenea, ne şi păzeşte de ceva, de păcatul aroganţei şi sentinţei definitive în catalogarea unei situaţii. Este foarte dureros pentru orgoliu să recunoşti că ai greşit, iar durerea este augmentată şi de faptul că nu ai fost dispus să dialoghezi, respectiv să accepţi faptul că poţi fi convins de un punct de vedere contrar. Capacitatea de a convinge, respectiv aceea de a accepta că poţi fi convins, sunt reflexe condiţionate dobândite prin cultură şi educaţie. Diversitatea ideologică poate fi acceptată doar dacă ştii că există; sunt multe lucruri pe care astăzi nu le accept, pentru că pur şi simplu nu ştiu că există. Nu poţi fi convins de o teză juridică contrarie decât dacă asculţi şi accepţi că poţi fi convins. Disponibilitatea de a accepta că poţi fi convins, fără ca aceasta să însemne abandonul principiilor şi convingerilor proprii, este principala dovadă a stăpânirii civilizaţiei dialogului. Într-un fel intri în dialog, fie că acesta este profesional sau social, atunci când accepţi că este posibil să te întorci cu altceva decât ai intrat, şi în alt fel, atunci când este clar că nu poţi accepta acest lucru.

Cultura şi cei 7 ani de acasă diferenţiază personalitatea de excelenţa mediocră, lipsită de specificitate, rece şi rigidă. Spuneam la început că informaţia brută va fi noua provocare a anilor care vor veni, însă ce ne facem atunci când vom primi această informaţie dar nu vom avea suficiente elemente pentru a o personaliza? Doar informaţia nu este suficientă. Modalitatea de folosire a acesteia distinge funcţionarii de birocraţii lui Max Weber. Pentru cei care cred ca bat câmpii, să caute articolele scrise de Dan Pascariu, membru în conducerea unei bănci, în Ziarul Financiar pentru a vedea la ce mă refer. Citiţi discursul despre starea naţiunii al Preşedintelui Obama. Ascultaţi-l pe Alexandru Tomescu vorbind despre Mozart. Vedeţi cum explică Mugur Isărescu politica monetară în ieşirile publice. Citiţi-l pe Cătălin Tolontan atunci când scrie despre destinul presei. Citiţi teza de doctorat a lui Neagu Djuvara pentru a vedea rolul catolicismului, protestantismului şi ortodoxismului în evoluţia civilizaţiilor. Vedeţi cum explică Mircea Cărtărescu evoluţia modernismului şi postmodernismului în literatură. Vorbiţi cu Profesorul Viorel Mihai Ciobanu pentru a înţelege ce înseamnă dialogul profesional.

De la management şi leadership până la literatură şi jurnalism respectiv de la muzică la drept, nu există domeniu de activitate care să poată spune ca nu are nevoie de cultură şi de cei 7 ani de acasă căci are bani şi poate cumpăra inclusiv acest lucru. Eroare fundamentală şi sancţionabilă temporal.

Ce mi-a venit?

Încercam să înţeleg aroganţa şi îngâmfarea, agresivitatea şi sentinţele irevocabile, suficienţa şi uşa trântită în nas, expresia la subiect domnule avocat sau atitudinea care-ţi spune că eşti încă tânăr pentru anumite contexte. Nimic care să conteze.

Mădălin NICULEASA

Cuvinte cheie: , ,
Secţiuni: Opinii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Despre suflet si profesionisti sau despre principiul profesionistului: Convinge si accepta ca poti fi convins!”

  1. lucian.vitelaru spune:

    Inspirat fiind de „ecuatia” de la careu, adresez indemnul sa ne gandim in fiecare clipa ca „parcursul” social, profesional al vremurilor noastre este precum un plan inclinat. Si, ca pe orice plan inclinat, fortele concureaza teribil, iar echilibrul lor (nu cel static, mai ales cel dinamic) este esential pentru mentinerea deplasarii, pastrarea directiei si evitarea alunecarii.

    Felicitari si multumiri tie pentru aceasta frumoasa lectie!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD