RIL admis. Normele din Codul penal privind insulta si calomnia, respectiv proba veritatii, nu sunt in vigoare
17 iunie 2011 | Andrei PAP, Andrei PAP

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 416 din 14 iunie 2011 a fost publicata decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (Decizia 8/2010) privind examinarea recursului in interesul legii cu privire la consecintele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi asupra activitatii dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal.
1. Obiectul recursului in interesul legii
Problema de drept care a generat recursul in interesul legii o constituie faptul ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar in chestiunea daca mai sunt in vigoare dispozitiile art. 205-207 din Codul penal dupa publicarea Deciziei nr. 62/2007 a Curtii Constitutionale.
2. Optica jurisprudentiala
a) Unele instante au apreciat ca dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal continua sa fie in vigoare, invocand in acest sens caracterul obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale si considerand, totodata, ca dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 au incetat sa mai existe din moment ce Parlamentul nu si-a indeplinit obligatia de a pune de acord reglementarile din acest text de lege, constatat neconstitutional, cu prevederile corespunzatoare din Constitutie.
S-au invocat, in acest sens, prevederile art. 147 alin. (1) din Constitutia Romaniei, in conformitate cu care „Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei”, iar „Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.”
Au fost invocate si dispozitiile cu continut similar ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, subliniindu-se ca prin alin. (1) din acelasi articol se mai precizeaza ca „Decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie”.
S-a motivat, in sprijinul punctului de vedere mentionat, ca si in raport cu reglementarile din legea organica a Curtii Constitutionale se impune sa se considere ca, in caz de constatare a neconstitutionalitatii unor dispozitii legale de abrogare, acele dispozitii isi inceteaza aplicabilitatea, iar prevederile legale abrogate printr-o dispozitie constatata neconstitutionala continua sa fie active si sa produca efecte.
In acest sens, a fost invocata si Decizia Curtii Constitutionale nr. 62/2007, prin care a fost exprimat acelasi punct de vedere.
b) Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal nu mai sunt in vigoare, pronuntand solutii de achitare intemeiate pe dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. b din Codul de procedura penala si, respectiv, de respingere a plangerilor formulate in cadrul procedurii prevazute in art. 2781 din Codul de procedura penala.
Aceste instante si-au motivat solutiile invederand ca incetarea efectelor juridice ale unei norme de abrogare, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii acesteia, nu determina automat si reintrarea in vigoare a dispozitiilor din acea norma abrogata de legiuitor.
S-a invederat ca o asemenea modalitate de reincriminare a faptelor ar contraveni prevederilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata la 21 aprilie 2010, potrivit carora „Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv” si „Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial”.
S-a apreciat ca a atribui Curtii Constitutionale prerogativa de a repune in vigoare dispozitii legale de incriminare abrogate ar insemna sa i se recunoasca acestei autoritati un rol legislativ activ, ceea ce ar contraveni insasi reglementarilor din propria sa lege organica, inclusiv prevederilor de ordin constitutional existente in materie.
Ca urmare, s-a conchis, in argumentarea celui de-al doilea punct de vedere, ca reincriminarea faptelor de insulta si de calomnie doar pe baza deciziei prin care Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea dispozitiei de abrogare a textelor de lege prin care cele doua fapte erau incriminate ar fi in neconcordanta si cu principiul legalitatii incriminarii consacrat prin Constitutie si validat prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
3. Opinia procurorului general al PICCJ
Reprezentanta procurorului general a pus concluzii de admitere a recursului, in sensul de a se stabili ca de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale, pronuntata in cadrul controlului de constitutionalitate, dispozitiile art. 205-207 din Codul penal nu mai sunt in vigoare
4. Optiunea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte a retinut existenta practicii neunitare la nivelul instantelor, a admis recursul in interesul legii, pronuntand urmatoarea solutie, redam dispozitivul deciziei:
“ Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, in sensul ca:
Normele de incriminare a insultei si calomniei cuprinse in art. 205 si 206 din Codul penal, precum si prevederile art. 207 din Codul penal privind proba veritatii, abrogate prin dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispozitii declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curtii Constitutionale, nu sunt in vigoare”
Pentru Juridice.ro, Andrei PAP
Daca judecatorii de la CCR ar sti cu adevarat drept penal, s-ar fi gandit la urmatoarea chestiune: cand abrogi/dezincriminezi (direct, indirect) o norma penala, analizezi neaparat daca celelte norme, de drept non-penal, asigura respectarea drepturilor si garantiilor oferite de incriminarea penala.
In cazul nostru, este evident ca justitia civila nu va oferi nici pe departe protectia dreptului la onoare, imagine etc., prin aceea ca – in mare masura – nu se vor acorda daune morale pt insulte si calomnii. Cat despre executarea silita a unei eventuale hotarari de acordare a daunelor morale, ce sa mai zicem… problemele de executare silita a unei persoane fizice sunt mari de tot.