Acces la un document al Parlamentului European. Refuz. TUE, T-471/08, Toland/Parlamentul European

Cauza T-471/08, Toland/Parlamentul European

„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Raport de audit privind indemnizaţia pentru asistenţă parlamentară – Refuz de acces – Excepţia referitoare la protecţia obiectivelor activităţilor de inspecţie, de anchetă şi de audit – Excepţia referitoare la protecţia procesului decizional”

Prezenta cauză are ca obiect anularea în parte a Deciziei A(2008) 10636 a Parlamentului European din 11 august 2008, în măsura în care prin aceasta se respinge cererea de acces la Raportul nr. 06/02 al Serviciului de audit intern al Parlamentului European din 9 ianuarie 2008, intitulat „Auditarea indemnizaţiilor acordate pentru asistenţă parlamentară”.

Situaţia de fapt

În iunie 2008 domnul Toland a solicitat Parlamentului European (PE) să îi comunice Raportul anual pe 2006 al Serviciului de audit intern, inclusiv 16 rapoarte de audit intern conţinând observaţiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2006 al PE.

Secretarul general al PE a acordat reclamantului accesul la Raportul anual pe 2006 al Serviciului de audit intern al Parlamentului European, nr. 07/01, cu excepţia unui paragraf al acestui raport, privind un audit încă în curs. În acest răspuns nu se făcea menţiune despre celelalte 16 rapoarte de audit intern solicitate de reclamant.

În iulie 2008, reclamantul a introdus o cerere de confirmare [1], reiterând cererea de acces la cele 16 rapoarte de audit intern şi la paragraful obliterat din Raportul nr. 07/01, arătând că scrisoarea secretarului general al Parlamentului nu oferea nicio justificare obiectivă motivată corespunzător cu privire la refuzul de a comunica aceste rapoarte.

În august 2008, PE a refuzat să acorde accesul la paragraful obliterat din Raportul nr. 07/01 [2], a acordat acces deplin la 13 dintre cele 16 rapoarte de audit intern, precum şi un acces parţial la alte două rapoarte şi a refuzat accesul la cel de al 14-lea raport, respectiv Raportul intitulat „Auditarea indemnizaţiilor acordate pentru asistenţă parlamentară”. Cu privire la ultimul aspect, PE a motivat că acesta face obiectul excepţiei de la dreptul de acces la documente prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001 [3], în calitate de document de audit, iar acordarea accesului la acest acord ar putea compromite utilizarea sa efectivă şi însuşi obiectivul activităţii de audit. Prin urmare, PE invocă acordarea unui un termen rezonabil pentru realizarea principiilor înscrise în acest raport şi necesitatea adoptării unei decizii în acest sens de către autorităţile politice competente. Potrivit PE, divulgarea celui de-al 14-lea raport ar aduce gravă atingere procesului decizional şi reformei prevăzute de respectivul raport.

În favoarea reclamantului au intervenit Regatul Danemarcei, Republica Finlanda şi Regatul Suediei.

Baza legală comunitară

Potrivit articolului 255 CE, orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică, care are reşedinţa sau sediul într-un stat membru, are drept de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei, sub rezerva principiilor şi condiţiilor care vor fi stabilite […]. Dreptul de acces public la documentele instituţiilor este legat de caracterul democratic al acestora din urmă, reflectând transparenţa procesului decizional, iar excepţiile de la această regulă trebuie să fie de strictă interpretare şi aplicare. Conform articolului 6 alineatul (1) din regulament, autorul cererii de acces la documente nu este obligat să îşi justifice cererea.

Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 defineşte principiile, condiţiile şi limitele dreptului de acces la documentele acestor instituţii în conformitate cu articolul 255 CE. Articolul 4 defineşte la alineatul (2) excepţiile de la dreptul de acces, în cazul în care divulgarea conţinutului ar putea aduce atingere protecţiei:

[…]

• obiectivelor activităţilor de inspecţie, de anchetă şi de audit,

cu excepţia cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conţinutului documentului în cauză.

Potrivit alineatului (3) al aceluiaşi articol, accesul la un document întocmit de o instituţie pentru uzul său intern sau primit de o instituţie şi referitor la o chestiune pentru care instituţia nu a luat încă nicio decizie este refuzat în cazul în care divulgarea conţinutului acestuia ar aduce gravă atingere procesului decizional al acestei instituţii, cu excepţia cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conţinutului documentului în cauză.

Potrivit unei jurisprudenţe constante, analiza necesară în vederea soluţionării unei cereri de acces la documente trebuie să aibă un caracter concret şi individual, numai în urma unei astfel de analize instanţa putând aprecia posibilitatea de acordare a accesului solicitantului la documentele în cauză.

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la încălcarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001

Articolul 4 alineatul (2) a treia liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001 permite respingerea cererii de acces la un document în cazul în care divulgarea conţinutului său ar putea aduce atingere protecţiei obiectivelor activităţilor de inspecţie, de anchetă şi de audit, cu excepţia cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conţinutului documentului în cauză.

Această excepţie poate fi declarată aplicabilă unui raport de audit a cărui divulgare ar pune în pericol activităţile de inspecţie sau de anchetă care sunt în curs de desfăşurare, într-un termen rezonabil, pe baza conţinutului acestuia. O astfel de soluţie ar fi contrară obiectivului care constă în garantarea accesului publicului la documente privind posibile nereguli săvârşite în gestiunea intereselor financiare, cu scopul de a da cetăţenilor posibilitatea să controleze într-un mod mai eficient legalitatea exercitării prerogativelor de putere publică.

În lipsa precizării unor proceduri concrete de inspecţie sau de anchetă sau a altor verificări administrative aflate în curs la data cererii de acces la documente, Tribunalul a considerat că Parlamentul European nu a demonstrat la un standard juridic corespunzător că accesul la Raportul nr. 06/02 ar aduce atingere protecţiei obiectivelor activităţilor de audit. Prin urmare, instanţa europeană nu a mai considerat necesară analiza existenţei unui interes public superior care să justifice divulgarea conţinutului raportului.

Cu privire la încălcarea articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001

Potrivit unei jurisprudenţe constante, aplicarea excepţiei prevăzute de acest articol presupune să se fi dovedit faptul că accesul la documentul în cauză, întocmit de o instituţie pentru uzul său intern, putea aduce atingere în mod concret şi efectiv protecţiei procesului decizional al instituţiei şi că acest risc de a aduce atingere interesului protejat era previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic. Mai mult, atingerea adusă procesului decizional trebuie să fie gravă, situaţie întâlnită atunci când divulgarea conţinutului documentului în cauză are un impact important asupra procesului decizional.

Împrejurarea că utilizarea de către membrii Parlamentului European a mijloacelor financiare puse la dispoziţia lor ar fi un subiect sensibil urmărit cu interes de media şi invocarea complexităţii procesului decizional nu pot constitui, în sine, un motiv obiectiv suficient pentru existenţa temerii de o atingere gravă adusă procesului decizional, fără a pune sub semnul întrebării însuşi principiul transparenţei impus de Tratatul CE.

Tribunalul a constatat că Parlamentul European nu a menţionat în decizia atacată, ci doar tardiv, în faţa instanţei, faptul că mai multe încercări de reformă a asistenţei parlamentare ar fi eşuat în trecut, şi fără a aduce indicii că aceste eşecuri ar fi fost cauzate de atingeri aduse procesului decizional rezultate dintr-o divulgare a unor informaţii sensibile. Prin urmare, decizia atacată nu cuprinde nicio motivare în ceea ce priveşte problema dacă un interes public superior nu impunea, cu toate acestea, divulgarea respectivului raport.

În aceste condiţii, Tribunalul a decis că Parlamentul European nu a dovedit că accesul la Raportul nr. 06/02 ar aduce gravă atingere procesului său decizional şi nu şi-a motivat refuzul accesului, având în vedere cerinţa lipsei unui interes public superior.

Soluţia Tribunalului

Tribunalul a anulat decizia Parlamentului European de respingere a cererii de acces la Raportul nr. 06/02 al Serviciului de audit intern, intitulat „Auditarea indemnizaţiilor acordate pentru asistenţă parlamentară”.

În România, liberul acces la informaţiile de interes public este garantat de Constituţie şi reglementat de Legea nr. 544/2001 (publicată în Monitorul Oficial nr. 663 din 23 octombrie 2001), cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de HG nr. 123/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001. De asemenea, Regulamentul nr. 1049/2001, în calitate de drept european, face parte în mod direct din dreptul intern, fără a fi necesară nicio măsură naţională de transpunere.

>> Hotararea

---

[1] Cererea de confirmare reprezintă a doua etapă prevăzută de Regulamentul nr. 1049/2001, prin care reclamantul solicită instituţiei care i-a refuzat accesul total sau parţial la documentele cerute să îşi revizuiască poziţia. În cazul în care şi această cerere rămâne fără succes, reclamantul va putea introduce o acţiune în justiţie împotriva instituţiei sau poate formula o plângere adresată Ombudsmanului.

[2] Motivarea PE a fost în sensul că nu se doreşte divulgarea unui pretins caz individual de fraudă aflat în curs de examinare de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

[3] Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediţie specială, 01/vol. 3, p. 76).

---

Răzvan-Horaţiu RADU
Agent Guvernamental pentru Curtea de Justiţie şi Tribunalul UE
Departamentul pentru Afaceri Europene

Anca VOICU
Consilier pentru Afaceri Europene
Departamentul pentru Afaceri Europene

---