Secţiuni « Articole » RNSJ - Revista de note şi studii juridice
RNSJ - Revista de note şi studii juridiceNote de studiuStudii
Condiţii de publicareDespre revistă

Practica judiciara neunitara. Actualizarea pensiilor si salariilor restante cu rata inflatiei, impreuna cu dobinda legala
24.06.2011 | Florin-Iulian HRIB

Secţiuni: RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust
Florin Iulian Hrib

Florin Iulian Hrib

Am constatat că în practica judiciară există 4 (PATRU!) direcţii diferite de rezolvare a problematicii cuprinse în titlul articolului. Astfel, soluţiile oferite de completele de judecată specializate pe litigii de muncă şi asigurări sociale au fost următoarele:

1. pensiile/salariile nu se pot actualiza nici cu rata inflaţiei, nici cu rata dobînzii legale [1];
2. pensiile/salariile nu se pot actualiza cu rata inflaţiei, ci numai cu rata dobînzii legale [2];
3. pensiile/salariile se pot actualiza cu rata inflaţiei, dar nu împreună cu rata dobînzii legale [3];
4. pensiile/salariile se pot actualiza cu rata inflaţiei, împreună cu rata dobînzii legale [4];

Nu voi prezenta aici toate motivele invocate de instanţele de judecată pentru a-şi justifica orientarea jurisprudenţială, ci mă voi limita să combat prima variantă întîlnită în practica judiciară, deoarece frizează denegarea de dreptate, iar apoi voi reliefa ultima variantă propusă de majoritatea magistraţilor, cu precizarea că toate soluţiile oferite de instanţe în domeniul pensiilor au survenit pe fondul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (în continuare Legea 19/2000), abrogată în prezent de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (în continuare Legea 263/2010).

Astfel, ţin să subliniez că prima variantă susţinută de cîţiva judecători de la Tribunalul Hunedoara (sper să fie cît mai puţini de genul acesta!) mi se pare profund nelegală, întrucît unicul „argument” folosit de acei judecători se reduce la, citez: „Privitor la pretenţia reclamantei de a i se acorda rata inflaţiei şi dobânzi, aceste pretenţii se vor respinge întrucât nu există temei legal [STOP!] pentru acordarea ratei inflaţiei, care în materie de pensii se acoperă prin actualizarea valorii punctului de pensie şi prin hotărârile de guvern de majorare a pensiilor, iar drepturile de pensie nu sunt purtătoare de dobânzi” [STOP din nou!]…

Conform celor mai elementare norme de drept, este interzisă cu desăvîrşire denegarea de dreptate! În virtutea dispoziţiilor art. 3 Cod civil, „Judecătorul care va refuza să judece, sub cuvînt că legea nu prevede sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate”, iar în virtutea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă”.

Ciudat e că Tribunalul Hunedoara se contrazice, din punct de vedere logic, cînd spune, pe de-o parte, că nu există temei legal pentru actualizarea despăgubirilor cu rata inflaţiei, dar, pe de-altă parte, că inflaţia „se acoperă”, totuşi, în materie de pensii prin voinţa guvernului (probabil se referea tacit la art. 80 din Legea 19/2000)…

În primul rînd, trebuie să observăm că nici Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu prevede explicit posibilitatea acordării dobînzilor sau actualizarea despăgubirilor cu rata inflaţiei, art. 41 din Convenţia respectivă făcînd referire doar la, citez: „o reparaţie echitabilă”. Cu toate acestea, nu cred că îndrăzneşte cineva să conteste valabilitatea acordării de către CEDO a unor despăgubiri care cuprind atît dobînzi, cît şi alte sume (cu titlu de impozit sau majorări de inflaţie).

În al doilea rînd, trebuie să ţinem seama de art. 52 alin. (1) din Constituţie, ce prevede imperativ că: „Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.”; şi, pentru că paguba trebuie reparată integral, consider că persoana prejudiciată (în speţă fiind vorba despre o pensionară) este îndreptăţită atît la acordarea dobînzii legale, cît şi la actualizarea sumelor restante cu indicele de inflaţie, mai ales că guvernul nu a respectat art. 80 din Legea 19/2000 nici în 2010, nici în 2011, punctul de pensie rămînînd la acelaşi nivel de 732,8 lei încă din 1 octombrie 2009. De altfel, Tribunalul Hunedoara confundă punctul de pensie cu pensia propriu-zisă. Cele două noţiuni sînt complet distincte; nu se poate pune semnul egal între o constantă – ce are aceeaşi valoare pentru toţi pensionarii – şi o variabilă, ce diferă ca valoare de la om la om!

Punctul de pensie este un etalon legal, un element obiectiv, cu valoare fixă pentru toţi cetăţenii într-un interval de timp determinat. Acest etalon poate suferi modificări periodice, în funcţie de opţiunile guvernului în materie de pensie. În consecinţă, evoluţia punctului de pensie depinde de doi factori esenţiali: o valoare unică prestabilită şi un interval de timp determinat.

În schimb, pensia propriu-zisă este un element subiectiv, cu valoare variabilă pentru toţi cetăţenii în acelaşi interval de timp, în funcţie de diverşi factori, precum vechimea în muncă, punctajul obţinut pe baza salariilor, condiţiile de muncă etc..

Aşadar, nu trebuie să confundăm punctul de pensie – care poate fi actualizat de guvern fie cu rata inflaţiei, fie cu mai mult de atît, fie deloc – cu pensia propriu-zisă, care poate fi actualizată de instanţă cu rata inflaţiei, din oficiu sau la solicitarea celui interesat. Am putea spune că, pe o anumită perioadă, punctul de pensie reprezintă o constantă dintr-o ecuaţie al cărei rezultat variabil îl constituie chiar pensia.

În al treilea rînd, aici nu este vorba numai de pensia propriu-zisă, solicitată în temeiul Legii 19/2000, ci şi despre despăgubirile inerente, solicitate pe temeiul art. 998 şi 999 din Codul civil. Iar aceste despăgubiri includ atît prejudiciul efectiv (damnum emergens), cît şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), potrivit art. 1084 Cod civil. La rîndul lui, prejudiciul efectiv include atît daunele materiale, cît şi daunele morale.

Menţionez că după studierea jurisprudenţei la nivel naţional pe această temă, am constatat că marea majoritate a judecătorilor specializaţi pe litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că actualizarea pensiilor restante cu rata inflaţiei reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naţionale, în timp ce acordarea dobînzii legale constituie o despăgubire pentru lipsa folosului cuvenit pe baza utilizării acelor sume. Justificarea acestei orientări jurisprudenţiale se face îndeosebi pe temeiul dispoziţiilor art. 1073, art. 1082, art. 1084 şi art. 1088 din Codul civil.

De pildă, CA Alba Iulia a statuat prin Dec. nr. 1324 din 14 decembrie 2009 (v. pag. 5) că: „actualizarea priveşte înlăturarea efectelor devalorizării monetare, în condiţiile procesului inflaţionist din economie.

Plata sumelor actualizate conform inflaţiei, la care se adaugă dobânda legală, nu încalcă dispoziţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, pârâtul fiind obligat ca la întocmirea bugetului de cheltuieli să solicite alocarea sumelor datorate conform hotărârii judecătoreşti atacate, care reprezintă titlu executoriu.”.

De asemenea, în motivarea Dec. CA Braşov nr. 1415/R din 12 noiembrie 2009 (v. pag. 3) se arată că: „Actualizarea unei creanţe nu constituie o despăgubire în sensul art. 1088 Cod civil, ci se subscrie obligaţiei principale întrucât are menirea de a asigura îndeplinirea exactă a acesteia. Astfel, prin întârzierea plăţii unui debit se ajunge ca la data achitării, suma iniţială să nu aibă aceeaşi putere de cumpărare ca cea de la data scadenţei, iar acest fapt face ca creditorul să fie păgubit prin neexecutarea exactă a obligaţiei.

Într-adevăr, potrivit art. 1073 Cod civil, „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare”. Actualizarea creanţei constituie o reparare a pagubei determinată de întârzierea plăţii debitului în scopul asigurării îndeplinirii exacte a obligaţiei.”. Precizez că magistraţii au respins recursul pîrîtului Ministerul Apărării Naţionale formulat împotriva sentinţei Tribunalului Braşov care îl condamnase atît la actualizarea pensiei cu indicele de inflaţie, cît şi la aplicarea dobînzii legale.

În mod similar se motivează şi Dec. CA Bucureşti nr. 3482/R din 19 mai 2009 (v. pag. 8), citez: „Cât priveşte indicele de inflaţie, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, acesta reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piaţă, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie, aduşi astfel la actuala lor putere de cumpărare, în timp ce dobânda legală reprezintă câştigul, folosul, profitul, ce putea fi obţinut de creditor din investirea acelei sume. […]

Astfel, Curtea reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art.1084 din Codul civil, potrivit cărora daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind, în genere, pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit şi că recurentul-reclamant D. E. a făcut dovada temeiniciei pretenţiilor sale, în condiţiile art.1169 din Codul civil.”.

Idem, Dec. CA Oradea nr. 1112/2009-R din 17 iunie 2009 (v. pag. 12) dispune că: „prin actualizarea sumei cu indicele de inflaţie se urmăreşte acoperirea prejudiciului efectiv suferit, urmare a deprecierii monedei naţionale, pe când dobânda legală reprezintă folosul ce putea fi obţinut prin folosirea acelei sume (folosul nerealizat).”.

Aşadar, pe lîngă actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie, instanţa de judecată poate obliga debitorul să plătească şi dobînda legală, începînd de la data stabilirii pensiei/salariului. Pentru ilustrare, apelez şi la doctrină, citez: „Distinct de despăgubirile stabilite pentru repararea prejudiciului, instanţa va obliga autorul faptei ilicite (cel chemat să răspundă) şi la plata dobânzilor legale aferente, care urmează a curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar în cazul când fapta ilicită constă în sustragerea unei sume de bani, dobânzile vor curge chiar de la data săvârşirii faptei” (vezi Gabriel Boroi & Liviu Stănciulescu, Drept civil. Curs selectiv pentru licenţă. Teste grilă, ediţia a 3-a, revăzută şi actualizată, editura Hamangiu, Bucureşti, 2006, pag. 259).

În al patrulea şi ultimul rînd, referitor la temeiul legal al actualizării despăgubirilor cu rata inflaţiei şi al acordării dobînzilor în materie de pensii, invit judecătorii Tribunalului Hunedoara să studieze, pe lîngă articolele susmenţionate din Codul civil – ce reprezintă legea generală în raport cu legea specială a pensiilor publice –, şi art. 31 şi art. 155 lit. b) din Legea 19/2000 şi art. 153 lit. b) din Legea 263/2010…

E-adevărat că Legea 19/2000 nu prevedea explicit – precum actuala lege a pensiilor publice – că asiguraţii pot pretinde dobînzi pentru întîrzierea plăţii drepturilor de pensie, însă, din moment ce statul beneficia de majorări de întîrziere, prin identitate de raţiune şi pentru egalitate de tratament, la fel trebuia să beneficieze şi asiguratul care nu-şi primea la timp pensia cuvenită prin lege, mai ales că prin conduita lor ilicită autorităţile statului îi afectau grav puterea de cumpărare şi, implicit, subzistenţa pensionarului.
De pildă, în aprilie 2010, cu 1000 de lei puteam cumpăra o imprimantă laser şi un celular cu cameră video, plus un litru de ulei şi un sac cu cartofi.
În aprilie 2011, aceeaşi sumă nu mai îmi ajunge să cumpăr ambele produse electronice şi ambele produse alimentare, ci trebuie să optez numai pentru un produs din categoria mărfurilor alimentare şi unul (sau ambele) din categoria mărfurilor nealimentare.

Pentru a repara acest prejudiciu evident, cauzat de deprecierea monedei naţionale, debitorul (recte angajatorul sau casa de pensii) va putea fi obligat la actualizarea sumei cu rata inflaţiei.

Însă, pe lîngă procesul inflaţionist care mi-a afectat puterea de cumpărare, eu am mai fost prejudiciat de lipsa folosinţei celor două categorii de mărfuri. Spre exemplu, cu imprimanta puteam face cîteva mii de fotocopii relativ ieftine, astfel încît să nu mai fiu nevoit să merg la un centru xerox, iar cu celularul puteam face mii de poze, mai rapid şi mai ieftin decît la un centru foto. De asemenea, puteam investi suma de 1000 de lei la bancă ori aş fi putut să îmi satisfac pur şi simplu diverse plăceri (să-mi cumpăr haine noi, să-mi petrec un sejur la munte sau la mare etc.).

Iată deci că o reparaţie echitabilă include atît inflaţia, cît şi dobînda – cu atît mai mult cu cît rata anuală a inflaţiei IPC în mai 2011 faţă de mai 2010 a fost de 8,41%, iar în aprilie 2011 faţă de aprilie 2010 a fost de 8,34%, potrivit INS, aşadar mult mai mare decît rata dobînzii legale de 5% şi chiar mai mare decît dobînda de referinţă a BNR de 6,25% din aceeaşi perioadă! Precizez că nivelul dobînzii legale, în materie civilă, se determină „la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20%”, conform art. 3 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobînzii legale pentru obligaţiile băneşti, astfel cum a fost aprobată cu modificări de Legea nr. 356/2002.

Or, dacă am achiesa tezei că daunele-interese în materie de pensii şi salarii cuprind doar dobînda legală, atunci am observa imediat că nu am repara nici măcar prejudiciul pecuniar efectiv, adică suma de bani propriu-zisă datorată sub formă de salariu ori de pensie. Cu alte cuvinte, nu ar fi restituită nici măcar valoarea iniţială a creanţei, cu puterea de cumpărare avută în momentul naşterii acesteia (damnum emergens), darămite să mai reparăm şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

În fine, mai amintesc un articol de lege ce face referire explicită atît la actualizarea unei sume de bani cu rata inflaţiei, cît şi la acordarea dobînzilor, anume art. 371 indice 2 din Codul de procedură civilă.

Pe de altă parte, trebuie să ţinem seama că nu mai trăim în 1865, pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cînd a intrat în vigoare actualul Cod civil al României, ci trăim în secolul 21, într-o economie liberă, de piaţă, cu reguli mult mai flexibile decît în secolul 19.

În plus, cred că putem apela aici şi la spiritul legii, adaptat noilor cerinţe economico-sociale, recte: nevoia de protecţie a salariilor şi pensiilor, care s-au constituit între timp ca nişte adevărate drepturi fundamentale, garantate de însăşi Constituţia României – a se vedea în acest sens art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) din Legea fundamentală.

În concluzie, deprecierea monedei din cauza inflaţiei reprezintă un prejudiciu efectiv, ce se include în cuantumul creanţei, iar acordarea dobînzii legale constituie echivalentul lipsei de folosinţă a creanţei respective.

–––––––––––––––––––––––––––––––––
abrevieri: BNR – Banca Naţională a României
INS – Institutul Naţional de Statistică
IPC – Indicele Preţurilor de Consum
CA – Curte de Apel
Dec. – Decizie
nr. – număr
art. – articol
alin. – alineat
v. – vezi
pag. – pagina

[1] v. Sentinţa Tribunalului Hunedoara nr. 1940/LM/2010, pag. 7;
[2] v. Dec. CA Bucureşti nr. 4546/R/2009, pag. 4;
[3] v. Dec. CA Bucureşti nr. 2596/R/2009, pag. 2-5; Dec. CA Cluj nr. 127/R/2009, pag. 3; Dec. CA Cluj nr. 511/R/2009, pag. 2; Dec. CA Constanţa nr. 234/AS/2008, pag. 5; Dec. CA Constanţa nr. 16/AS/2010, pag. 3;
[4] v. Dec. CA Alba Iulia nr. 1324/2009, pag. 5; Dec. CA Braşov nr. 1415/R/2009, pag. 3; Dec. CA Bucureşti nr. 3482/R/2009, pag. 8; Dec. CA Oradea nr. 1112/2009-R, pag. 12.

Florin-Iulian Hrib

©: HIF – Toate drepturile asupra acestui articol sînt rezervate autorului Florin-Iulian HRIB
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti