Ziua Justitiei la Curtea de Apel Bucuresti. Discursul lui Dan Lupascu
5 iulie 2011 | JURIDICE.ro
Jud. dr. Dan Lupascu, presedinte Curtea de Apel Bucuresti, a sustinut vineri, 1 iulie 2011, urmatorul discurs prilejuit de Ziua Justitiei sarbatorita de Asociatia Magistratilor din Romania, eveniment desfasurat la Palatul de Justitie, Curtea de Apel Bucuresti:
„STIMAŢI COLEGI, DISTINŞI INVITAŢI,
ONORATĂ ASISTENŢĂ,
Numai calitatea de amfitrion poate justifica intervenţia mea introductivă la această festivitate organizată de Asociaţia Magistraţilor din România.
Organizatorii m-au rugat să vă transmit un „cuvânt de bun venit”, adică, în esenţă, să vorbesc puţin şi să nu deranjez prin ceea ce spun. De aceea nu voi vorbi nici despre revizuirea Constituţiei, nici despre răspunderea magistraţilor, nici de impactul noilor Coduri, ş.a., ci voi încerca să mă încadrez în specificul acestei festivităţi.
Cum bine a remarcat presa ultimelor zile, este o veritabilă competiţie pentru serbarea zilei justiţiei la nivel central, dovadă fiind cele 3 evenimente organizate astăzi în Bucureşti (la INM, la Uniunea Juriştilor şi în bătrânul Palat al Justiţiei – unde a fost, este şi va fi sediul Curţii de Apel Bucureşti).
Ceea ce particularizează această festivitate este formatul inedit în care este organizată, în sensul unei manifestări preponderent culturale, o manifestare artistică şi, deopotrivă, o manifestare ştiinţifică. Ea pune în evidenţă faptul că magistratul român – în competiţia din ultima vreme cu cerşetorii din Paris sau Roma – are şi alte preocupări decât aceea de a-şi îndeplini cu onoare, cinste şi demnitate misiunea de zi cu zi. Sigur că uneori manifestările pot îmbrăca şi alte forme, gen „roba la tarabă”, însă aceasta, vă asigur, este organizată într-un cadru decent şi arată că magistratul român este OM.
Stau mărturie pentru latura ştiinţifică cele cca 150 lucrări expuse aici, care vădesc interesul şi implicarea magistraţilor români în interpretarea şi aplicarea corectă a legii. Ele reprezintă doar o mică parte dintre lucrările publicate în 2010 şi 2011 de magistraţii români.
Aceste preocupări continuă, uneori în formă diferită, şi după „ieşirea din sistem”, în aşteptarea pensiei „nesi…gure”.
Avem astăzi două exemple în acest sens, şi anume, în primul rând, distinsa doamnă judecător Amalia Ionescu, care, după 36 ani de profesie, nu s-a rupt de viaţa din tribunale, întocmind o lucrare extrem de interesantă, cu întâmplări nostime de prin instanţe.
Veţi afla din paginile acestei cărţi o sumedenie de lucruri hazlii şi utile în acelaşi timp, cum ar fi, de pildă, cum se mai poate face „proba maternităţii” ori faptul că atunci când eşti chemat de o înaltă oficialitate nu trebuie să fii dominat de gândul cum ieşi de acolo, ci să te preocupi şi de cum intri.
Am avut onoarea să lucrez cu doamna judecător la Judecătoria sectorului 5 şi la Tribunalul Bucureşti şi o rog să-mi îngăduie şi o altă constatare: inventarul nu este complet.
Unele fapte „au scăpat” şi ar putea fi incluse într-o nouă carte. Îmi vine în gând, spre exemplu, prima vizită de după Revoluţie a unei delegaţii de americani (militari americani) în Palatul de Justiţie. După primirea de rigoare, cu asigurări de genul „de 50 de ani vă aşteptăm”, le-am propus să le arătăm Palatul de Justiţie, pentru că, nu-i aşa, nefiind în „branşă” nu le puteam arăta dosarele vechi ori hotărârile neredactate în termen legal. Clădirea arăta deplorabil atunci, iar undeva pe culoarele Judecătoriei sectorului 5, „într-un ungher colbăit, megieş cu biroul prezidentului” – cum ar zice doamna Pivniceru -, se afla o toaletă pe a cărei uşă scria, cu majuscule şi fără diacritice „INCHIDETI USA”.
A urmat: „- Oh! Live USA! Thank you. Thank you.” Iar noi am schimbat …….. culoarul.
Pe domnul judecător Ion Avram Dunăreanu l-am cunoscut la Curtea de Apel Galaţi. Dânsul scrie cărţi juridice, compune poezii şi pictează.
Despre dânsul vă pot spune că l-a „învins” pe Aristotel.
Să mă explic:
Era în anul de graţie 2005, în timpul „marii reforme” – cea dinaintea acesteia „mici” – când la funcţiile de conducere s-a introdus concursul, iar proba de bază era „managementul judiciar”, despre care puţină lume auzise. Consiliul Superior al Magistraturii de atunci a avut de ales între „Retorica” lui Aristotel şi lucrarea „Judecător, justiţie, management” a domnului judecător. A fost o luptă strânsă, domnule judecător. Aţi câştigat la o diferenţă mică: un vot sau două, cu argumentul decisiv „e de-al nostru; Aristotel nici măcar nu a fost judecător”. Mai târziu lucrurile s-au mai îmbunătăţit, în sensul că la acest concurs se dă preponderent „managementul întreprinderii”.
Cu privire la picturi, îmi recunosc nepriceperea; mai mult ieri am făcut şi o gafă întrebându-l pe domnul judecător dacă o anume lucrare este „autoportret”, iar dânsul, foarte surprins, mi-a spus: „Autoportretul este în partea cealaltă; aici este „braconierul, pescarul braconier”; la care replica mea a fost: „Dar semănaţi!”
Sper ca domnul judecător, autor al atâtor opere frumoase, să nu se supere şi să fi venit aici nu numai cu mult „corpus”, ci şi cu „animus donandi”, dar asta rămâne de văzut.
Pentru a nu abuza de limitele impuse, doresc să închei adresând mulţumiri şi felicitări tuturor magistraţilor români, care în mod onest, cu onoare şi demnitate îşi îndeplinesc nobila misiune de împărţire a dreptăţii. De asemenea, felicit şi urez succes şi celuilalt personal din instanţe şi parchete, precum şi avocaţilor, consilierilor juridici, notarilor publici, executorilor judecătoreşti şi celorlalte categorii de „slujitori ai justiţiei”.
Predau ştafeta doamnei preşedinte Pivniceru, care, asemenea colegei noastre – doamna preşedinte Alina Ghica, este „aproape” membru CSM.
Spun aproape pentru că vă aşteaptă Senatul şi, eventual, Curtea Constituţională, unde – dacă vă pot ajuta cu ceva – vă rog să-mi spuneţi.
Vă mulţumesc.
Vineri, 1 iulie 2011
Palatul de Justiţie
Bucureşti
Judecător dr. DAN LUPAŞCU
Preşedintele
Curţii de Apel Bucureşti
