Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim marţi
Opinii
6 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Guvernul invinge prin knock-out justitia in repriza a doua
05.07.2011 | JURIDICE.ro, Radu CHIRITA

Am tot scris şi spus că, după mine, cel mai periculos lucru pe care îl poate face vreun guvern este acela de a ajunge la concluzia numai el ştie ce e bine şi că oricine i se opune trebuie redus la tăcere. Este cel scurt către democraţiile originale şi extrem de funcţionale de tipul Rusiei, în care orice persoane are un sentiment de securitate crescut în relaţiile sale cu statul. Sunt perfect de acord că avem un sistem judiciar oribil, compus în proporţie uriaşă din persoane lipsite de competenţele juridice, morale şi umane necesare pentru slujba de judecător. Sunt de asemenea de acord că o bună parte din jurisprudenţa instanţelor este aberantă. Cred că o mare din judecători nu au ce căută pe acele podiumuri pe care sunt suiţi, iar viitorul noilor inemişti sună parcă şi mai rău decât prezentul. În egală măsură, prefer să avem o justiţie proastă, coruptă şi lipsită de responsabilitate, decât să nu mai avem deloc. Prefer ca, dacă statul are vreo problemă cu mine, ea să fie rezolvată de un judecător, că poate am noroc şi pic la unul care ştie carte şi care e dispus să facă şi altceva decât să îşi păzească fundul. N-oi avea şanse prea mari, dar tot sunt mai mari decât nimic.

Chestia asta pare să fi enervat la maxim toate guvernele, dar parcă mai abitir ca niciodată pe ăsta de-l avem acuma. Guvernul Boc pare decis să anuleze orice şansă ca vreun litigiu pe care îl am cu statul să fie judecat altfel decât îi convine statului. Cel mai recent exemplu, celebra recalculare a pensiilor speciale.

S-o luam istoric.. La un moment dat, la oarecari presiuni venite de la UE, guvernul se hotărâşte să dea pensii speciale unor categorii de persoane. Aleg la întâmplare grefierii, pentru că au legătură cu justiţia, dar discuţia e până la urmă identică. Bun, deci, grefierii se trezesc brusc cu o pensie calculată de o manieră extrem de avantajoasă pentru ei. Anul trecut, se scarpină guvernul în cap şi ajunge la concluzia că nu avem bani. Preşedintele se scarpină şi el în cap şi ne anunţă la teve că sunt unii – gen, grefierii – care au pensii nesimţite. De parcă, ei şi le-ar fi acordat singuri şi nu au avut bunul simţ să stabilească un cuantum mai redus…
În fine, guvernul pricepe aluzia subtilă şi îşi asumă răspunderea pe o lege prin care bunul simţ este restabilit şi pensiile grefierilor sunt reduse cu mai mult de jumătate, până la 80% în majoritatea cazurilor. Ni se povesteşte despre criză, iar partidul la putere face o demonstraţie de forţă şi nu participă la votul din procedura de asumare a răspunderii. În acest fel, specific democraţiilor solide, voinţa guvernului ajunge lege, în urma unui vot la care aproape juma’ de parlament a votat contra, iar un pic peste juma’ de legislativ nu a votat. Să-i dea Domnu’ sănătate la ăla care o avut ideea asta genială cu asumarea răspunderii guvernului, că altfel trebuia supusă legea la vot şi cine ştie ce ieşea, de nu mai ieşeam din criză niciodată…

Apare însă o problemă: Curtea Constituţională, pe care o mâncase în cur să afirme de vreo 3-4 ori că o lege care reduce pensiile în plată nu e constituţională, iar reducerea poate fi făcută doar pentru persoanele care urmează să iasă la pensie. Destul de nasol, dar niciun obstacol nu e de neînlăturat când există voinţă politică. Se creează, la distanţă de vreo 5 minute, teoria pensiilor contributive şi necontributive, de parcă vreun pensionar îşi ia banii pe care i-a dat statului anterior în cursul vieţii sale. Sau de parcă teoria asta are vreo legătură cu retroactivitatea legii. Cu această teorie, judecătorii de la CC ajung la concluzia că pensiile grefierilor şi ale altora pot fi reduse, că nu sunt contributive. Ale magistraţilor, nu, pentru că despre ei scrie în Constituţie şi, în consecinţă, nu li pot reduce retroactiv pensiile. Destul de logic şi coerent.

Bun, la atac: casele de pensii emit noile decizii, iar grefierii iau cu asalt instanţele contestând hotărârea de guvern 737 care stabilea normele de aplicare a legii şi noile decizii de pensionare. Uşor, uşor încep să câştige procese. O grămadă de instanţe admit cereri de suspendare a HG ori a noilor decizii de pensionare, unele instanţe anulează HG etc. O mare parte din pensionari obţin în instanţă repunerea în plată a pensiilor nesimţite. Multe din hotărâri sunt irevocabile, altele sunt pe rolul instanţelor prin recursuri. Per ansamblu, 1-0 pentru justiţie în meciul cu Guvernul. La pauză.

Tacticienii din palatul Victoria nu puteau lăsa însă lucrurile să rămână aşa, pentru că li se pare inadmisibil tupeul maxim al judecătorilor de a decide că nu ai voie să tai pensia unui om, pe care tot tu ai dat-o de bunăvoie. Probabil că acum regretă că nu s-a forţat şi reducerea pensiilor magistraţilor, în baza principiului dacă-i bal, bal să fie. În consecinţă, vin cu o idee genială şi acum vreo câteva zile se adoptă o ordonaţă de urgenţă care stabileşte că pensiile grefierilor se recalculează din nou, ignorând orice hotărâre judecătorească, pe baza aceleaşi metodologii ca şi cea din HG 737. La mişto, se trece acolo că recalcularea se poate cere de pensionari, iar dacă nu se face din oficiu.

Şah mat, iar meciul este câştigat de guvern, care îşi impune voinţa. Au fost mai şmecheri de data asta. Deşi iniţial au adoptat metodologia prin HG, acum s-au gândit că e mai sănătos să o facă prin OUG. Spre deosebire de HG, ordonanţa nu poate fi anulată de instanţe decât dacă Curtea Constituţională constată că aceasta este neconstituţională, iar teoria necontributivităţi e pe ţeavă. Ordonaţa nici nu mai poate fi suspendată pe art. 14 ori 15 din legea contenciosului. E drept că ordonanţa trebuie să treacă prin parlament, dar în primul rând vine vacanţa în Palatul Poporului, iar în caz de necaz există din nou varianta asumării răspunderii pentru legea de aprobare a ordonanţei. Se mai mobilizează odată majoritatea să nu voteze şi va fi bine.

Ce mi se pare cel mai trist din această poveste este, dincolo de drama persoanelor afectate de situaţia asta, e că nimeni nu pare să realizeze că guvernul ignoră din nou justiţia. Instanţele au pronunţat hotărâri irevocabile pe care noua ordonanţă le ignoră. Sunt mii de procese pe rol care tocmai au rămas fără obiect. Cred că precedentul este extraordinar de periculos şi cred că justiţia trebuie să reacţioneze pe măsură. Este absolut inadmisibil pentru un stat care se vrea un stat de drept să permitem ca, ori de câte ori guvernului nu îi convine ce decid instanţele de judecată, să adoptăm o nouă ordonaţă sau lege prin care să trimitem justiţia în genunchi la colţ, să o lăsăm să se ocupe de prestaţii tabulare şi de infracţiuni de furt. România se vrea a fi un stat de drept, iar într-un stat de drept o hotărâre judecătorească este ca Biblia într-un stat canonic. De aia se numeşte stat de drept, nu stat de guvern. Avem o alegere simplă: fie acceptăm situaţia asta – care e un simplu exemplu – fie ne rugăm de dl. preşedinte să vorbească la guvern să propună ăia şi modificarea art. 1 din Constituţie, unde scrie drăcia cu statul de drept. Măcar să nu mai fim ipocriţi. Scriem acolo frumos că nicio decizie a guvernului nu poate fi contestată decât eventual la televizor, iar cui nu-i convine nu are decât să îşi exercite dreptul fundamental de a-şi stabili reşedinţa în altă parte. Guvernul va decide şi cine stinge becul…

Radu CHIRIŢĂ


Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Guvernul invinge prin knock-out justitia in repriza a doua”

  1. Petre PIPEREA spune:

    Din pacate, acest tip de malversatiune a devenit un modus operandi aplicat frecvent in ultima vreme …

    Oricum, chiar daca autorul nu ne-a oferit o solutie, trebuie sa-i apreciem expresivitatea criticilor si umorul revigorant.

    Felicitari pentru analiza si pentru atitudine!

    • Domnule Piperea,

      Recalcularea pensiilor – cadou și a pensiilor nemeritate nu se cheamă malversațiune, se cheamă dreptate.

      Este normal ca Guvernul să utilizeze de pârghiile legale pe care le are să corecteze ”legile” edictate de judecători.

      Dacă judecătorii nu pot fi convinși că judecă greșit și că nu au înțeles binele normele emise de Guvern și Parlament, atunci singura soluție a acestor instituții este să răspundă prin adoptarea altor norme mai clare și mai hotărâte.

      Nimic nu este mai bun pentru progres decât o criză economică sănătoasă.

      Pomenile se dau la biserică și la asociațiile umanitare.

      Pomenile date de stat sub forma de pensii nemeritate se cheamă luptă de clasă, formarea de clase de privilegiați și asistați și corupție.

  2. Amelia FARMATHY spune:

    Observ că aveţi multe accesări, dar niciun comentariu. Oare de ce?
    Cu privire la subiectul articolului, cum se întâmplă să judec şi pensii, nu voi face referiri la modalitatea de reglementare a acestora căci, fără îndoială, voi avea ocazia ( de altfel, am şi avut) de a le exprima în considentele deciziilor sau, după caz, în opiniile separate.
    Vroiam să vă spun doar ce am remarcat în privinţa abordării oricăror chestiuni pe care instituţii ale Statului ce deţin şi exercită puterea, în ce formă constituţională vreţi Dvs, prin măsurile pe care le dispun la un moment dat, ajung să le „plaseze”, cu voie sau de nevoie, instanţelor judecătoreşti.
    Sunt două abordări: pe de o parte aşa-numita „rezistenţă”, în sensul încercării găsirii celor mai adecvate modalităţi , legale fireşte, de corectare a ceea ce este perceput eronat şi, pe de altă parte, „neutrii” care vin şi susţin că nu e treaba lor să rezolve ceea ce e prost într-o lege pentru că nu ei au dat-o, pentru că nimeni nu răspunde de conţinutul şi efectele reglementării proaste şi, mai ales, pentru că, azi -mâine, s-ar putea să se mai vadă şi traşi în vreo ţeapă disciplinară. Şi ei nu au nicio îndoială că nu le va sări nimeni în ajutor.
    Cu ceva timp în urmă manifestam, la nivel personal, o stare de „revoltă” faţă de una dintre abordările de mai sus. Între timp, am mai reflectat şi am realizat că răspunsul e departe de a fi tranşant şi nu urmează exact una sau cealaltă dintre abordările mai sus expuse, chiar dacă, frizând prostia ( o vorbă de duh spune că doar prostul e consecvent) o să-mi menţin abordarea de care m-am ataşat, precum timbrul judiciar de hotărârea legalizată.
    Dacă credeţi că la nivel personal cineva nu mai poate de grija Statului de Drept, mergeţi de dimineaţă la piaţă, îngrămădiţi-vă, tot matinal, în tramvai şi veţi vedea că Statul de Drept nu există, în sensul că nu a fost acceptat ca valoare de individul mediu, cel care, prin jocurile abil manevrate ale democraţiei, ne hotărăşte odată la 4-5 ani destinele.
    Un alt fel de cincinal, fără împliniri măreţe, de fapt fără niciun fel de împliniri.
    Câtă vreme la acest nivel nu vor apărea schimbări, nici mai sus ele nu se vor vedea pentru că, ştiţi cum e, dacă un produs nu se cere pe piaţă , nu e nimeni nebun să insiste să-l bage pe gât consumatorilor.
    Cât timp Statul de Drept nu e un produs vandabil, el nu va fi digerat, ci doar tolerat între alte feluri pe masa ospăţului democraţiei. Un soi de moluscă oferită devoratorilor de sarmale.
    Cine ar vrea să se aleagă cu o indigestie, când poate eructa mulţumit aroma digerată a micului servit cu mult usturoi, pe cartonul uşor îngălbenit de urmele muştarului în care tocmai ce a fost tăvălit?

  3. Daca nu mai insel, dna Farmathy este judecator. Din cele spuse – cu un umor un pic cam fortat de ideea de a raspunde autorului in aceeasi nota ironico-satirica – rezulta ca dna Farmathy nu crede in statul de drept, pe care il vede ca un produs nevandabil. Daca chiar si judecatorii – uneltele cu care se construieste si consolideaza statul de drept – nu cred ca exista in Romania asa ceva sau, si mai rau, ca e inutil sau periculos sa lupte pentru aceasta idee, atunci e grav. E grav de tot. Iata de ce se duc romanii pe capete cu jalba in protap la CEDO.
    Si inca ceva – nu obliga nimeni judecatorii sa fie judecatori. Noi, toti cei care exercitam o profesie, suntem supusi unor riscuri. De exemplu, eu sunt supus riscului de a-mi pierde credibilitatea cind un judecator neatent, nepriceput, temator de sanctiuni disciplinare sau de pierderea sansei unei cariere corespunzatoare imi trinteste procesul. Si judecatorul este supus riscului unor sanctiuni disciplinare sau repararii prejudiciului cauzat prin erori judiciare grave. Dar daca isi face treaba bine, riscul nu exista caci, spre deosebire de mine care, ca avocat, depind de „lumina si intelepciunile” judecatorului, acesta din urma nu depinde de nimeni, fiind in-dependent. Daca un judecator isi face bine treaba, nimeni nu ii poate face rau, caci altfel ar incalca direct constitutia. In schimb, daca nu isi face treaba bine sau ii este teama de actiuni abuzive, persoana in cauza trebuie sa plece. Nu te poti lamenta ca nu poti fi independent pentru ca exista riscul unor sanctiuni. Independenta, la judecatori, este o stare de spirit, o atitudine, pe care trebuie sa stii sa ti-o asumi. Nimeni nu te pune cu mina in postura de judecator obiedient, de yesmen. Cel putin eu asa am perceput indendenta, in anii 1994-1996 cind eram un vajnic judecator stagiar. Am plecat din magistratura intrucit aveam 75 de dolari pe luna.

  4. Dan STOICA spune:

    Cred ca toata problema in acest joc de-a v-ati ascuns dupa pensie este lipsa unui argument rational initial. Pensiile au fost marite fara o ratiune precisa, asadar tot fara o ratiune precisa ar putea fi micsorate. In acest joc de-a cifrele oarbe, justitia a hotarat ca o marire de pensie nu ar putea fi subiect de sovaiala – din ratiuni umanitare: odata ce e scrisa o suma pe fluturasul de pensie, ea ar trebui sa nu se mai micsoreze niciodata… ca sa reducem riscul bolilor cardiace? Nu e foarte clara ratiunea argumentului privind mentinerea nivelului pensiilor marite, cat timp argumentul cresterii este confuz. Alta ar fi fost situatia daca cineva ar fi avut curajul intelectual de a argumenta rational decizia initiala de marire a pensiei: a crescut cumva pensia pentru a returna pensionarului intreaga suma cu care a contribuit la bugetul de stat, plus ceva dobanzi? Ori pentru ca statul a fost un bun administrator si a inmultit banii nostri dupa ce i-a investit inteligent in afaceri solide? Daca pensia a crescut fiindca am inventat artificii juridice sau din ratiuni electorale inseamna ca ea poate fi redusa cu aceleasi mijloace. In concluzie, pentru a examina justetea reducerii unei pensii ar trebui sa intelegem mai intai din ce motive a crescut ea.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.