Secţiuni » Arii de practică » Business » Fiscalitate
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti

Credit fiscal pentru deducerea din impozitul pe venit pentru dividendele straine. CJUE, C-262/09, Meilicke si altii
06.07.2011 | JURIDICE.ro, Razvan Horatiu Radu, Ana-Lucia Crisan

JURIDICE - In Law We Trust

Cauza C-262/09, Meilicke şi alţii – acordarea creditului fiscal pentru deducerea din impozitul pe venit pentru dividendele străine, a impozitului pe profit plătit de societatea distribuitoare în alt stat membru

În Hotărârea din 30 iunie 2011, pronunţată în Cauza C-262/09, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Curtea) s-a pronunţat asupra intrerpretării dispoziţiilor privind libera circulaţie a capitalurilor, din perspectiva condiţiilor şi a regulilor procedurale de acordare a unui credit fiscal pentru deducerea din impozitul pe venit, datorat de un rezident pentru dividendele plătite de o societate nerezidentă, a impozitului pe profit plătit de aceasta în statul de origine.

Situaţia de fapt

Domnul H. Meilicke, cu domiciliul în Germania, deţinea acţiuni la societăţi stabilite în Ţările de Jos şi în Danemarca. În cursul anilor 1995-1997, el primise dividende de la cele două societăţi. In 2000, moştenitorii acestuia au solicitat autorităţilor fiscale din Germania un credit fiscal egal cu 3/7 din aceste dividende, care să fie dedus din impozitul pe venit stabilit pe numele domnului H. Meilicke. Cererea a fost respinsă întrucât numai impozitul pe profit plătit de o societate supusă la plata impozitului pe profit în principal în Germania poate fi dedus din impozitul pe venit. Reclamanţii au contestat această decizie.

In cadrul acestui litigiu, într-o primă etapă, instanţa de trimitere a sesizat Curtea cu o cerere preliminară soluţionată prin Hotărârea din 7 septembrie 2004, în care Curtea a arătat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislaţii fiscale în temeiul căreia, cu ocazia distribuirii de dividende de către o societate de capitaluri, un acţionar, supus la plata impozitului în principal într-un stat membru, beneficiază de un credit fiscal, calculat în funcţie de cota impozitului pe profit aplicată profiturilor distribuite, atunci când societatea care distribuie dividendele este stabilită în acelaşi stat membru, dar nu şi atunci când respectiva societate este stabilită într-un alt stat membru.

Ulterior, ca urmare a imposibilităţii practice de determinare a sumelor efectiv plătite cu titlu de impozit pe profit în Ţările de Jos şi în Danemarca, instanţa naţională sesizează a doua oară Curtea cu o cerere preliminară în interpretare.

Aprecierea Curţii

1. Calcularea creditului fiscal

Atunci când se calculează creditul fiscal acordat unui acţionar supus la plata impozitului în principal într-un stat membru, care a primit dividende de la o societate stabilită într-un alt stat membru, trebuie să se ţină cont de impozitul plătit în mod efectiv de către societatea stabilită în acest alt stat membru, aşa cum reiese din regulile generale aplicabile pentru calcularea bazei de impozitare şi a cotei impozitului pe profit în acest din urmă stat membru.

Curtea a exclus ca determinarea creditului fiscal la care are dreptul un acţionar supus la plata impozitului în principal într-un stat membru în legătură cu dividendele distribuite de o societate de capitaluri stabilită într-un alt stat membru să se poată face în baza altor elemente decât cota impozitului pe profit aplicată profiturilor distribuite de societatea care face distribuirea potrivit legislaţiei statului membru în care este stabilită.

Atunci când un stat membru deţine un sistem de prevenire sau de atenuare a impozitării în lanţ sau a dublei impozitări economice în cazul unor dividende plătite unor rezidenţi de către societăţi rezidente, acesta trebuie să acorde un tratament echivalent dividendelor plătite unor rezidenţi de către societăţi nerezidente.

Obligaţia unui stat membru de a neutraliza o dublă impunere economică la nivelul unei persoane fizice care este beneficiar final al unor dividende de origine străină se limitează la deducerea impozitului pe profit plătit de societatea care face distribuirea pentru aceste dividende, potrivit dreptului statului membru în care este stabilită, din impozitul pe venit pe care acţionarul trebuie să îl plătească pentru dividendele menţionate.

Astfel, libera circulaţie a capitalurilor nu poate avea ca efect să impună statelor membre să procedeze la mai mult decât o anulare a impozitului naţional pe venit care trebuie plătit de acţionar pentru dividendele de origine străină încasate şi să efectueze rambursarea unei sume care îşi are originea în sistemul fiscal al unui alt stat membru.

Întrucât cota impozitului pe profit aplicată profiturilor distribuite de societatea care face distribuirea de dividende este determinantă pentru calcularea creditului fiscal la care are dreptul acţionarul în statul său de reşedinţă, această cotă trebuie să fie determinată cu cea mai mare precizie posibilă. Astfel, este exclusă calcularea acestui credit fiscal pe baza unei simple estimări a cotei pertinente.

2. Mijloacele de probă şi sarcina probei în cazul acordării unui credit fiscal

Potrivit principiului autonomiei fiscale a statelor membre, acestea pot determina care sunt probele cerute pentru a beneficia de un astfel de credit fiscal, în conformitate cu propriul sistem naţional, cu respectarea dispoziţiilor tratatului referitoare la libera circulaţie a capitalurilor. Eventualele dificultăţi în ceea ce priveşte determinarea impozitului efectiv plătit într-un alt stat membru nu pot justifica un obstacol în calea liberei circulaţii a capitalurilor.

O legislaţie naţională în temeiul căreia creditul fiscal nu este acordat decât în urma prezentării unui atestat conform sistemului intern al statului membru în cauză, fără ca acţionarul să aibă vreo posibilitate de a dovedi prin alte elemente şi informaţii pertinente cuantumul impozitului efectiv plătit de societatea care distribuie dividendele, constituie o restricţie disimulată privind libera circulaţie a capitalurilor, care nu respectă principiul proporţionalităţii, depăşind ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului eficacităţii controalelor fiscale.

Autorităţile fiscale ale unui stat membru au dreptul de a solicita contribuabilului dovezile pe care le consideră necesare pentru a aprecia dacă sunt îndeplinite condiţiile acordării unui avantaj fiscal. Deşi aceste autorităţi au posibilitatea de a solicita informaţii din partea autorităţii competente a unui alt stat membru, o astfel de solicitare nu constituie o obligaţie.

3. Modificarea retroactivă a condiţiilor de restituire a unui impozit nedatorat

Curtea aminteşte că normele de procedură care urmăresc să asigure garantarea drepturilor conferite justiţiabililor de dreptul Uniunii rezultă din ordinea juridică internă a fiecărui stat membru, în temeiul principiului autonomiei procedurale a statelor membre, însă cu condiţia ca acestea să nu fie mai puţin favorabile decât cele care se aplică unor situaţii similare de natură internă şi să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii.

În ceea ce priveşte restituirea impozitelor naţionale percepute fără a fi datorate, Curtea a precizat că, dacă condiţiile de restituire sunt modificate de dreptul naţional cu efect retroactiv, principiul efectivităţii impune ca noua reglementare să cuprindă un regim tranzitoriu care să permită justiţiabililor să dispună de un termen suficient, după adoptarea acesteia, pentru a putea introduce cererile de restituire pe care aveau dreptul să le formuleze în temeiul reglementării anterioare.

Concluzii

Atunci când se calculează cuantumul creditului fiscal la care are dreptul un acţionar supus la plata impozitului în principal într-un stat membru în legătură cu dividende plătite de o societate de capitaluri stabilită într-un alt stat membru, dreptul Uniunii se opune aplicării, în situaţia neprezentării probelor cerute potrivit legislaţiei primului stat membru, unei dispoziţii în temeiul căreia impozitul pe profit care grevează dividendele de origine străină se deduce din impozitul pe venit al acţionarului în limita părţii din impozitul pe profit aplicate valorii brute a dividendelor distribuite de societăţile primului stat membru.

Calcularea creditului fiscal trebuie să se facă în funcţie de cota impozitului pe profit aplicată profiturilor distribuite de societatea care face distribuirea potrivit legislaţiei statului membru în care este stabilită, fără însă ca suma care urmează a fi dedusă să poată depăşi cuantumul impozitului pe venit care trebuie plătit pentru dividendele încasate de acţionarul beneficiar în statul membru în care acesta este supus impozitului în principal.

În ceea ce priveşte gradul de precizie pe care trebuie să îl aibă probele cerute pentru a beneficia de un credit fiscal în legătură cu dividende plătite de o societate de capitaluri stabilită într-un alt stat membru decât cel în care beneficiarul este supus în principal la plata impozitului, dreptul Uniunii se opune aplicării unei dispoziţii în temeiul căreia gradul de detaliu, precum şi forma de prezentare a probelor care trebuie aduse de un astfel de beneficiar trebuie să fie identice cu cele cerute atunci când societatea care face distribuirea este stabilită în statul membru în care acest beneficiar este supus la plata impozitului.

Autorităţile fiscale ale acestui din urmă stat au dreptul să ceară beneficiarului menţionat să prezinte elemente justificative care să le permită să verifice în mod clar şi precis dacă sunt îndeplinite condiţiile de obţinere a unui credit fiscal prevăzut de legislaţia naţională, fără a putea efectua o estimare a creditului fiscal menţionat.

Principiul efectivităţii se opune unei reglementări naţionale care, în mod retroactiv şi fără să prevadă o perioadă tranzitorie, nu permite să se obţină deducerea impozitului străin pe profit care a grevat dividendele plătite de o societate de capitaluri stabilită într-un alt stat membru prin prezentarea fie a unui atestat referitor la acest impozit conform legislaţiei statului membru în care beneficiarul acestor dividende este supus la plata impozitului în principal, fie a unor elemente justificative care să permită autorităţilor fiscale ale acestui stat membru să verifice în mod clar şi precis dacă sunt îndeplinite condiţiile de obţinere a acestui avantaj fiscal.

Răzvan Horaţiu Radu
Agent Guvernamental pentru Curtea de Justiţie şi Tribunalul UE
Departamentul pentru Afaceri Europene

Ana-Lucia Crişan
Consilier pentru afaceri europene
Departamentul pentru Afaceri Europene

Secţiuni: CJUE, Drept comercial, Fiscalitate, RNSJ | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO