Secţiuni » Flux noutăţi
Flux noutăţi
Comunicate profesioniştiEvenimenteRecrutareBarouriExecutoriNotariatSistemul judiciarJURIDICE NEXT

Observatiile AMR privind modificarea Legii privind statutul judecatorilor si procurorilor si a Legii privind CSM
07.07.2011 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Content
JURIDICE - In Law We Trust

Asociatia Magistratilor din Romania a dat publicitatii joi, 7 iulie 2011, observaţiile privind proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii:

„Consideraţii generale

Proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul  judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii anulează independenţa puterii judecătoreşti pe care o subordonează administrativ spre a controla astfel actul de justiţie şi pe magistraţi într-o parodie instituţională denumită inspecţie judiciară independentă, ea însăşi subordonată executivului încălcând astfel flagrant Constituţia şi în mod complet toate reglementările internaţionale privind independenţa puterii judecătoreşti, inclusiv a Mecanismului de Cooperare şi Verificare a cărui realizare pretinde că o îndeplineşte.

Practic, noua reglementare vizează destructurarea statului de drept prin subordonarea puterii judecătoreşti din moment ce aplicarea dreptului material ori procesual, hotărârea judecătorească şi activitatea intrinsec legată de actul de justiţie constituie obiect de anchetă administrativă, exercitată atât de Inspecţia Judiciară, cât şi de alte entităţi executive spre a subordona în mod absolut actul de justiţie puterii executive.

Realizarea obiectului inserat în Mecanismului de Cooperare şi Verificare viza reformarea sistemului disciplinar, şi nu lipsirea actului de justiţie de componenta legitimă a independenţei puterii judecătoreşti – exclus a fi supus controlului şi cenzurii administrative în afara căilor de atac, subordonare exclusă în mod absolut.

Tot astfel, Mecanismul de Cooperare şi Verificare recomandă întărirea şi consolidarea inspecţiei judiciare şi nu predarea dintre prerogativele de esenţă altor instituţii, străine sau nu de sistem cu consecinţa diminuării capacităţii inspecţiei judiciare ce s-a dorit a fi consolidată şi, mai ales, cu subminarea independenţei ei, din moment ce titulari ai acţiunii disciplinare sunt entităţi executive ce se pot intruziona nepermis în actul de justiţie şi în prerogativele inspecţiei judiciare.

1. Conţinutul abaterilor disciplinare vizate prin modificarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

Nu poate fi inclusă niciodată în structura abaterii disciplinare activitatea jurisdicţională din moment ce tocmai aceasta constituie obiectul de reglementare a independenţei judecătoreşti care trebuie să fie sustrasă oricărui control al executivului sau legislativului, consecinţă a separaţiei puterilor în stat, consacrată constituţional.

Aceasta înseamnă că abaterea judiciară poate aduce sub auspiciile ei doar conduitele de ordin exterior care nu privesc actul de justiţie în sine, ci desfăşurarea regulamentară a activităţii de sistem, forma exterioară de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, precum şi celelalte chestiuni care sunt atât de îndepărtate de esenţa activităţii jurisdicţionale propriu zise încât fac parte din ordinea exterioară.

Prin urmare, trebuie făcută distincţie între activitatea jurisdicţională, adică aplicarea normelor de drept material şi procesual rezervată exclusiv actului de justiţie, supusă doar controlului judecătoresc prin sistemul căilor de atac şi activitatea exterioară acesteia, care poate face obiectul abaterii disciplinare sub aspectul conduitei magistraţilor, până la limita la care se poate aduce atingere independenţei magistratului.

De aici rezultă că incriminarea ca abatere disciplinară a conduitelor prevăzute de art.99 lit. a, e, i din Proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor atinge grav actul de justiţie în însăşi substanţa lui, din moment ce controlul administrativ examinează aplicarea legii de către judecător (norma de drept material ori procesual) şi hotărârea judecătorească (motivare, conţinut), actul de judecată fiind repus în discuţie de o autoritate care nu este judiciară.

Aşadar, este exclus a fi incriminate disciplinar următoarele activităţi desfăşurate de judecător în instrumentarea cauzei – pregătirea şedinţei de judecată, conducerea şedinţei şi toate actele de natură procedurală, pronunţarea asupra cererilor de abţinere şi recuzare ori aplicarea legii materiale sau procesuale – ca şi hotărârea judecătorească, spre a nu se aduce atingere atinge substanţei actului de judecată care trebuie sustras controlului administrativ.

În consecinţă, pot fi supuse controlului disciplinar doar conduitele care vizează modul de îndeplinire a obligaţiei de serviciu de către magistrat regulamentar şi neîntârziat, adică forma exterioară de îndeplinire a acestora, cum ar fi: termenul de redactare a hotărârii judecătoreşti, începerea punctuală a şedinţei, respectarea principiului de a judeca cauzele cu arestaţi cu celeritate, obligaţia de a purta robă ori relaţionarea adecvată cu participanţii la proces etc., deoarece legătura acestora cu actul de justiţie în sine este redusă, exterioară şi ulterioară actului de justiţie.

În concluzie, Proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor nu respectă coordonatele Mecanismului de Cooperare şi Verificare care viza realizarea unui catalog detaliat şi specific de abateri disciplinare, şi nu supunerea activităţii judiciare controlului administrativ, abateri ca cele inserate în proiect vizând nerespectarea dispoziţiilor de drept material şi procesual, motivarea hotărârilor judecătoreşti, abţinerea etc. sunt componente ce fac parte intrinsec din activitatea judecătorească şi, în consecinţă, nu sunt susceptibile de a constitui obiect de urmărire disciplinară.

2. Organizarea inspecţiei judiciare vizată prin modificarea Legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Organizarea inspecţiei judiciare, în viziunea Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii înseamnă destructurarea unei instituţii care, în viziunea Mecanismului de Cooperare şi Verificare trebuie întărită şi concentrată pe investigaţia disciplinară, fără ca acestei instituţii să i se reproşeze structura ori procedura urmăririi disciplinare.

În fapt, Inspecţia Judiciară este transformată într-o entitate autonomă cu personalitate juridică care funcţionează la nivel naţional art. 641 şi nu este independentă decât operaţional din moment ce inspectorul şef şi cel adjunct pot fi revocaţi pe baza raportului anual de audit prevăzut de art 644 din lege, adica audit extern în condiţiile în care auditarea tuturor instituţiilor din România este internă potrivit Legii nr 672/2002 privind auditul public intern şi a Ordinului Ministrului Finanţelor nr- 1647/2005.

Reorganizarea Inspecţiei Judiciare, în loc să întărească capacitatea inspecţiei judiciare o subminează, din moment ce activitatea de esenţă a inspecţiei judiciare – urmărirea disciplinară – nu aparţine structurilor de inspecţie, ci executivului (ministrul justiţiei şi procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, caz în care Inspecţia Judiciară devine executantul neindependent al acestor titulari într-o procedură subordonatorie faţă de aceştia şi fără puterea unei decizii proprii şi independente.

Practic, ministrul justiţiei, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dispun clasarea ori completarea verificării, începerea cercetării disciplinare ori din nou completarea verificării prealabile (art. 45) ceea ce înseamnă că independenţa inspectorilor este doar formală, ei fiind de fapt subordonaţi executivului şi preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ambele situaţii fiind nepermise. Fiecare dintre ele pot discreţionar urmări disciplinar judecătorii cu pericolul extrem de grav de preluare de fapt a prerogativelor Inspecţiei, a cărei activitate nu constă decât în a strânge materialele şi informaţiile necesare conturării conţinutului abaterii disciplinare, Inspecţia fiind astfel controlată şi subordonată în principala sa activitate care s-a dorit a fi întărită şi nu substituită ca putere de iniţiativă şi decizie în gestionarea aspectelor disciplinare. Procedându-se astfel se aduce o gravă atingere independenţei justiţiei în componenta disciplinară a activităţii puterii judecătoreşti cu reverberaţii în cariera magistraţilor.

Sub acest aspect, Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă cea mai gravă intruziune în activitatea puterii judecătoreşti prin intermediul inspectorilor, ei înşişi deveniţi executanţi ai executivului.

Tot astfel, nici preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi titular al acţiunii disciplinare, deoarece judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care se pronunţă în cauzele disciplinare irevocabil fac parte din aceeaşi instanţă, afectând astfel aparenţa de imparţialitate, şi tot astfel se află în raporturi de dependenţă administrativă faţă de preşedintele instanţei.

Pe de altă parte, dacă s-a urmărit a se întări corpul de inspectori, independenţa acestora nu trebuie să se exercite concurent cu alte entităţi, în raport cu care actele întocmite de inspectori nu mai au caracter independent fiind supuse deciziei acestor entităţi.

Inspecţia trebuie să fie independentă, ceea ce înseamnă că autonomia este doar o condiţie a independenţei, calitate a Inspecţiei Judiciare care nu poate fi partajată cu alţi titulari ai acţiunii disciplinare, în raport cu care Inspecţia devine doar executantul lor, abolind astfel cerinţa independenţei actului de inspecţie, prin substituirea titularului, acţiuni disciplinare în raport cu care Inspecţia Judiciară nu are nici iniţiativă şi nici putere de decizie, ci doar de executare a dispoziţiilor trasate de aceştia.

A fi independent înseamnă a gestiona în condiţii de neingerinţă o activitate fără a depinde de cineva (în cazul nostru de executiv ori alte entităţi străine corpului de judecători) ori de iniţiativele altcuiva, şi fără a ţine cont de ele, având deci în activitatea de urmărire disciplinară iniţiativă proprie şi exclusivă, nu şi executare a dispoziţiilor acestora în urmărirea disciplinară.

În afara celor trei titulari ai acţiunii disciplinare neaparţinători corpului de inspectori, fiecare dintre inspectorii încadraţi la Inspecţia Judiciară în parte este titular de acţiune disciplinară, ceea ce înseamnă o disparitate de aprecire a faptelor în absenţa comisiilor de disciplină, contrar Mecanismului de Cooperare şi Verificare care recomandă unificarea practicii inspectorilor. Această extensie fără filtrul comisiei de disciplină conduce la o suprapunere a urmăririi disciplinare cu celelalte atribuţii ale inspecţiei (management, apărarea independenţei şi imparţialităţii etc.) şi a urmăririlor disciplinare în sine, Mecanismul de Cooperare şi Verificare nefăcând nicio recomandare în această privinţă, ceea ce înseamnă că procedura prin intermediul comisiei de disciplină a fost omologată ca eficientă şi, mai ales, unificatoare de practică în materie.

Mai mult, rezoluţia de respingere a sesizării poate fi atacată cu recurs de către persoana care a formulat sesizarea la Curtea de Apel Bucureşti, care conform art.46 pct. a lit. b din Proiect poate pronunţa soluţia de sesizare a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii cu acţiune disciplinară, ceea ce înseamnă că şi instanţa a devenit titular de acţiune.

Art. 646 alin. 2 nu include în tematica de concurs dreptul material a cărui încălcare constituie abatere disciplinară, adică obiectul de verificat.

Rămâne neclară situaţia inspectorilor care la data intrării în vigoare a legii ocupă funcţia prin detaşare, precum şi a inspectorului şef, considerat în viziunea Proiectului a nu mai ocupa nici măcar funcţia de inspector, atingere de statut şi drepturi care nu poate fi calificată decât ca o ingerinţă discreţionară a executivului în organizarea şi reconfigurarea noii instituţii.

În concluzie

Inspecţia Judiciară nu îşi întăreşte capacitatea şi nici nu este independentă din moment ce nu îşi exclusivează atributele urmăririi disciplinare, ci este subordonată executivului şi altor entităţi, precum şi cvasitotalităţii inspectorilor, fiecare dintre ei putând fi titulari ai acţiunii disciplinare.

Inspecţia Judiciară, executant al ministrului justiţiei în urmărirea disciplinară reprezintă cea mai gravă interferenţă în activitatea Inspecţiei Judiciare şi în independenţa puterii judecătoreşti din moment ce conţinutul abaterilor disciplinare vizează actul de justiţie, pe care îl supune paralel şi controlului administrativ exercitat de executiv.

Nu se atinge, consecinţă a acestui proiect, nici condiţionalitatea Mecanismului de Cooperare şi Verificare, care nu a vizat restructurarea instituţiei Inspecţiei Judiciare şi procedura de urmărire disciplinară, ci în mod exclusiv incriminarea de noi abateri disciplinare şi multiplicarea sancţiunilor aferente, precum şi evaluarea activităţii Inspecţiei şi inspectorilor cu reevaluarea procedurii de selecţie a inspectorilor, toate acestea trebuind a fi finalizate până în decembrie 2011.

Anexăm alăturat observaţiile Asociaţiei Magistraţilor din România cu privire la textele propuse de proiect, astfel:

Anexa 1. Observaţii privitoare la modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
Anexa 2. Observaţii privitoare la modificarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Prof. univ. dr. Mona Maria PIVNICERU
Judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România”

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti