Secţiuni » Jurisprudenţă » Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie » Recurs în interesul legii
ÎCCJ. Recurs în interesul legii
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu Jurisprudența ÎCCJ-RIL

RIL promovat. Cuantumul indemnizatiei de concediu de odihna cuvenit personalului didactic si didactic auxiliar din invatamantul preuniversitar de stat

12 iulie 2011 | Andrei PAP, Andrei PAP

Procurorul General al României, Laura Codruţa Kovesi, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu recurs în interesul legii întrucât în practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la „ interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010, raportate la art. 150 (fost art. 145) din Codul Muncii, art. 103 lit. a) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare şi art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, referitor la cuantumul indemnizaţiei de concediu de odihnă aferent anului şcolar 2009-2010, cuvenit personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar de stat.

Optica jurisprudenţială

1. Astfel, unele instanţe de judecată au admis aceste cereri, apreciind că reclamanţii, personal didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar de stat, au dreptul la o indemnizaţie de concediu în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de art. 1 din Legea nr. 118/2010, indiferent de perioada de efectuare a concediului de odihnă, deci şi pentru perioada ulterioară datei de 3 iulie 2010, când a intrat în vigoare această lege.

S-a reţinut că, potrivit art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, cadrele didactice au dreptul la un concediu anual cu plată în perioadele vacanţelor şcolare, respectiv universitare cu o durată de cel puţin 62 zile, exclusiv duminicile şi sărbătorile legale.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, cu luarea în considerare şi a dispoziţiilor art. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992, republicată, s-a emis Ordinul nr.3251 din 12 februarie 1998 al Ministerului Educaţiei Naţionale care, la pct. 21-26 reglementează dreptul la o indemnizaţie pentru concediul de odihnă a cărei plată se face cu cel puţin 5 zile înaintea plecării în concediu, stabilindu-se totodată şi modul de calcul al cuantumului acestei indemnizaţii.

Prin urmare, stabilirea dreptului la indemnizaţia de concediu a cadrelor didactice trebuie făcută în raport de veniturile salariale ale acestora, corespunzător perioadei efectuării concediului de odihnă, respectiv cu 5/10 zile înainte de plecarea în concediu, venituri asupra cărora nu se mai poate reveni dacă, ulterior, acestea au fost modificate urmare unor schimbări legislative.

A proceda altfel, înseamnă a introduce, în modalitatea de stabilire a indemnizaţiei de concediu,  un element de incertitudine determinat de eventuala fluctuaţie legislativă, ceea ce ar face ca această creanţă să nu mai fie lichidă şi, deci, să nu mai poată fi plătită cu 5/10 zile înainte de plecarea în concediul de odihnă, aşa cum prevăd reglementările legale în materie.

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

JURIDICE by Night

Faptul că indemnizaţia de concediu s-a plătit la data la care intrase în vigoare Legea nr.118/2010 nu are nicio relevanţă, întrucât situaţia ivită în favoarea reclamanţilor este cea raportată la data naşterii dreptului, şi nu la   data valorificării lui.

Art. 1 alin. (1) din Legea nr.118/2010 se aplică, potrivit art. 4 din acest act normativ, de la data intrării în vigoare a acestei legi, adică de la data de  3 iulie 2010.

Aceasta înseamnă că diminuarea indemnizaţiilor de concediu poate fi aplicată numai acelor situaţii în care dreptul la primirea acestei indemnizaţii s-a născut ulterior intrării în vigoare a Legii nr.118/2010, iar nu şi situaţiilor în care acest drept s-a născut sub imperiul legii anterioare, fiind irelevant momentul executării obligaţiei corelative de către angajatori, prin remiterea efectivă a sumelor de bani (stingerea obligaţiei prin plată).

A proceda altfel, înseamnă a încălca principiul neretroactivităţii legii, principiu statuat atât în art.15 alin. (2) din Constituţie, conform căruia, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, cât şi de art.1 din Codul civil.

În atare situaţie, măsura luată de către pârâţi, de a calcula indemnizaţia de concediu prin diminuarea acesteia cu 25%  a fost considerată nelegală.

În aceeaşi orientare jurisprudenţială, alte instanţe au apreciat că indemnizaţia de concediu este o creanţă certă, întrucât existenţa ei rezultă din prevederile legale şi din contractul individual de muncă, este lichidă, întrucât se referă la o sumă de bani al cărei cuantum este precis determinat potrivit bazei de calcul stabilite de lege şi exigibilă, întrucât este stabilit şi împlinit termenul de plată al acesteia.

Prin urmare, indemnizaţia de concediu are natura juridică a unui drept de creanţă protejat de art.1 din Protocolul  nr.1 adiţional la Convenţia Europeană  pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, putând fi deci, considerată „bun” în sensul acestui articol, fapt ce conduce la recunoaşterea calităţii de victimă pentru persoana lipsită, în tot sau în parte, de această indemnizaţie.

Reclamanţii, fiind titularii unui interes substanţial protejat prin art.1 al Protocolului adiţional, concretizarea dreptului în ceea ce înseamnă perceperea valorii patrimoniale prin încasarea în fapt a indemnizaţiei de concediu se constituie, pentru salariat, într-o  „speranţă legitimă” apărată de Convenţie.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţia României, potrivit cărora, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, s-a arătat că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, deşi drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în privinţa apărării lor, sunt asimilate cu bunuri (cauza Beyler împotriva Italiei, 2000).

Pe de altă parte, s-a apreciat că indemnizaţia pentru concediu de odihnă nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, întrucât diminuarea cu 25% are în vedere numai salariile/ soldele/indemnizaţiile lunare,  precum şi alte drepturi care au fost stabilite în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 330/2009 şi ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, or  niciunul dintre aceste acte normative nu reglementează indemnizaţiile pentru concediul de odihnă.

2. Alte instanţe de judecată, dimpotrivă, au considerat  că şi indemnizaţiilor pentru concediul de odihnă, aferent anului şcolar 2009 – 2010, li se aplică diminuarea cu 25% prevăzută de art. 1 din Legea nr. 118/2010, după intrarea în vigoare a acestei legi, cu motivarea că această indemnizaţie se calculează raportat la media zilnică a veniturilor din  luna  în  care  se  efectuează  concediul.

Astfel, respingând în totalitate ori admiţând în parte acţiunile reclamanţilor, doar în privinţa indemnizaţiei de concediu aferente zilelor din concediul legal de odihnă efectuat anterior datei de 3 iulie 2010, instanţele au arătat că  indemnizaţia de concediu de odihnă nu se plăteşte în funcţie de drepturile salariale încasate anterior concediului de odihnă, ci cuantumul acesteia se determină în raport cu numărul de zile de concediu, înmulţite cu media zilnică a salariului de bază, sporului de vechime şi, după caz, indemnizaţia pentru funcţia de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.

Ca atare, chiar dacă această indemnizaţie ar fi trebuit calculată şi plătită cu cel puţin 5 zile înaintea plecării în concediu, când salariile personalului din învăţământ erau cele stabilite de prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,  iar la acel moment, Legea nr. 118/2010 nu exista din punct de vedere tehnic, ea fiind publicată în Monitorul Oficial abia în data de 30 iunie 2010, intrând în vigoare la data de 3 iulie 2010, totuşi dispoziţiile legale care reglementează plata în avans a indemnizaţiei aferente concediului de odihnă nu schimbă cu nimic modul de calcul al acesteia şi faptul că ea se cuvine pentru perioada în care se efectuează  acest concediu.

Întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere cu 25 %, în acelaşi mod şi indemnizaţia pentru concediul de odihnă efectuat după această dată (3 iulie 2010) este diminuată în mod corespunzător.

În analiza din perspectiva dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţele au reţinut că dreptul la anumite beneficii băneşti, în calitate de salariat, nu este un drept de sine stătător, consacrat şi apărat ca atare de Convenţie, ci a fost asimilat în jurisprudenţa Curţii, în anumite condiţii, unui drept de proprietate şi analizat din perspectiva art.1 al primului protocol adiţional la Convenţie.

Convenţia nu garantează, însă, persoanelor dreptul de a obţine pe viitor un anumit bun, în lipsa unei baze legale a pretenţiei reclamantului, Curtea neputând crea un drept nou în favoarea acestuia.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului face o distincţie esenţială între dreptul de a continua să primeşti pe viitor un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul câştigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată (cauza Lelas contra Croaţiei din 20 mai 2010).

Totodată, Curtea a considerat că  statul are libertate de apreciere  în a stabili ce beneficii sunt plătite persoanelor, din bugetul de stat.

Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare  asupra legislaţiei.

Opinia Procurorului General este în sensul că al doilea punct de vedere concordă cu litera şi spiritul legii

>> Textul integral al recursului în interesul legii

Pentru Juridice.ro, Andrei PAP

Citeşte mai mult despre , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories