RIL promovat. Calitatea procesuala a Romsilva in cadrul actiunilor privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere
11 iulie 2011 | Andrei PAP, Andrei PAPProcurorul General al României, Laura Codruţa Kovesi, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu recurs în interesul legii întrucât în practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedre unitar cu privire la calitatea procesuală activă a Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva în cadrul plângerilor formulate în procedura prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, împotriva hotărârilor comisiilor judeţene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi al acţiunilor în constatarea nulităţii absolute, a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere întemeiate pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997 .
Optica jurisprudenţială
1. Unele instanţe de judecată au reţinut că Regia Naţională a Pădurilor, are calitate procesuală activă în cadrul plângerilor formulate în temeiul dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, precum şi în acţiunile pentru constatarea nulităţii absolute, întemeiate pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997, atât atunci când regia acţionează pe calea acţiunii principale, cât şi pe calea cererilor de intervenţie principală.
Astfel, s-a apreciat că Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva este singurul organ administrativ care reprezintă Statul Român în sectorul silvic, şi, prin urmare, are dreptul să vegheze la respectarea legalităţii reconstituirii dreptului de proprietate.
De asemenea, s-a considerat că, în cazul cererilor care au ca obiect constatarea nulităţii reconstituirii dreptului de proprietate, aceasta poate fi invocată şi de persoanele care justifică un interes legitim, iar Regia Naţională a Pădurilor are un astfel de interes, fiind instituţia care administrează dreptul de proprietate al statului asupra terenurilor forestiere.
Totodată, în argumentarea acestei opinii, instanţele au mai reţinut şi că toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră se efectuează din suprafeţele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care direcţiile silvice judeţene, aflate în structura regiei, le administrează şi le gestionează, astfel încât, aceasta din urmă este direct interesată şi răspunzătoare, atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât şi de legalitatea acestei operaţiuni.
2. Alte instanţe de judecată, dimpotrivă, au considerat că Regia Naţională a Pădurilor nu are calitate procesuală activă nici în procedura reglementată de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată şi nici în cadrul acţiunilor prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997.
În argumentarea acestei opinii, s-a reţinut că reconstituirea dreptului de proprietate se face la cererea foştilor proprietari sau a moştenitorilor acestora atât în ceea ce priveşte terenurile agricole, cât şi cele forestiere, condiţia determinantă fiind aceea de fost proprietar, indiferent că este vorba de persoană fizică ori juridică. Din analiza prevederilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, rezultă că legiuitorul a urmărit protejarea dreptului subiectiv de proprietate al fostului proprietar – persoană fizică sau juridică.
S-a susţinut, totodată, că Legea nr. 1/2000 conferă legitimitate procesuală doar comisiilor judeţene, locale, prefectului, precum şi terţilor care se pretind proprietari, neexistând nicio altă prevedere legală care să stabilească dreptul Regiei Naţionale a Pădurilor de a reprezenta statul în litigiile referitoare la dreptul de proprietate al acestuia asupra fondului forestier.
Pe de altă parte, s-a reţinut că regia, fiind o persoană străină de raportul juridic ce se poate lega doar între foştii proprietari şi stat, rezultă că aceasta nu are calitate procesuală activă.
Întrucât reconstituirea dreptului de proprietate se face din terenurile proprietatea statului, devin incidente dispoziţiile art. 12 alin. (4) şi (5) din Legea 213/1998, astfel încât, în litigiile aflate pe rol, statul este reprezentat de către Ministerul Finanţelor, iar în cele care privesc dreptul de proprietate, titularul dreptului de administrare, Romsilva, trebuie să arate titularul dreptului de proprietate.
Un alt argument în favoarea acestei opinii a fost acela că regia nu se poate considera o terţă persoană prejudiciată de reconstituirea dreptului de proprietate deoarece, în cadrul legilor fondului funciar, organele abilitate să o facă, ca şi persoanele care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate sunt stabilite cert, prin prevederi imperative.
Regia poate reprezenta în justiţie statul, numai cu privire la acele interese care au legătură cu obiectul ei de activitate, respectiv, aplicarea strategiei naţionale în domeniul silviculturii, atribuţie care nu îi conferă însă, calitate procesuală activă în genul de litigii analizate.
Opinia Procurorului General este în sensul că primul punct de vedere concordă cu litera şi spiritul legii.
>> Textul integral al recursului în interesul legii
Pentru Juridice.ro, Andrei PAP
