Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept comercial
CRAZNIC
 
Print Friendly, PDF & Email

Criza financiara. Efecte la nivelul intreprinderii
12.07.2011 | JURIDICE.ro, Cristina GRADEA


1. Introducere

În deceniul al X-lea din secolul al XX-lea şi deceniul I din secolul al XXI-lea, s-au accentuat crizele ciclice şi neciclice care au afectat comerţul internaţional şi economia mondială, vârful de criză înregistrându-se mai întâi în SUA, prin criza imobiliară declanşată în 2006, ulterior exportată în Europa începând cu anul 2008.

Asupra agenţilor economici, criza s-a manifestat prin concedieri colective, închiderea de unităţi economice, reduceri salariale şi majorarea vârstei de pensionare şi a unor taxe şi impozite, cum ar fi TVA.

În România, în doi ani de criză (2009 -2010), se apreciază că s-au închis peste 200.000 de societăţi, au fost concediate peste 300.000 de persoane, s-au redus salariile bugetarilor cu 25% şi a crescut TVA de la 19% la 24%. Alte 200.000 de societăţi şi-au întrerupt activitatea şi fenomenul de plată a salariaţilor la negru a explodat în timpul crizei. Modificarea Codului Muncii în anul 2011, prin aplicarea unor măsuri ferme de sancţionare a agenţilor economici care folosesc forţă de muncă neînregistrată la ITM (inclusiv prin închisoare) a condus la înfiinţarea în primele trei luni de aplicare a nu mai puţin de 480.000 de locuri de muncă.

2. Reforma sistemului financiar internaţional

Criza financiară declanşată în SUA şi care afectează majoritatea ţărilor lumii este efectul direct al faptului că nu s-au făcut progrese în sensul egalizării condiţiilor economice în funcţionarea sistemului financiar internaţional.

În opinia lui Ioan Bari, sistemul financiar internaţional „Constituie coloana vertebrală a dezvoltării economice a tuturor naţiunilor” [1]

Pentru ţările sărace, asistenţa financiară externă asigurată de organismele financiare internaţionale precum Fondul Monetar Internaţional sau Banca Mondială, cât şi de către donatorii sau creditorii naţionali sau privaţi constituie o sursă credibilă de ieşire din blocajul financiar sau din sărăcia cronică în care trăieşte populaţia ţărilor cel mai slab dezvoltate. Asistenţa financiară externă sau naţională este o măsură credibilă de ieşire din blocajul financiar dar nu este sigură. Efectele asistenţei financiare externe asupra creşterii economice s-au dovedit a fi contradictorii, deoarece în cele din urmă numai o mică parte a fluxurilor de capital către ţările în dezvoltare au însumat un ajutor financiar efectiv, manifestându-se tot mai evident fenomenul de inversare a acestor fluxuri (ieşiri nete de capital) spre ţările dezvoltate. Acest paradox este evident şi în România: contribuţia ţării noastre la fondurile UE a fost în perioada 2007 – 2010 mai mare decât absorbţia de fonduri de la organizaţia europeană. [2]

Globalizarea pieţei financiare şi de capital este un proces foarte controversat îndeosebi datorită crizelor financiare repetate care au zguduit economia mondială culminând cu actuala criză financiară izbucnită în anii 2000 în State Unite ale Americii. Crizele financiar repetate au generat pierderi întregii economii mondiale, deoarece în condiţiile liberalizării şi creşterii interdependenţelor între naţiuni, deci ale vulnerabilităţii externe, „s-a accentuat fenomenul de contagiune a crizelor prin diferite canale de transmisie (comerţ internaţional, curs de schimb, investiţii străine directe sau de capital, legături politice, criminalitate economică, ş.a.m.d.)”. [3]

În opinia lui Glăvan Bogdan, „factorul determinant fundamental al crizei este politica inflaţionistă de la începutul anilor 2000” [4]. Evenimentele din 11 septembrie 2001 au obligat autorităţile monetare americane la măsuri fără precedent până la acea dată. La situaţii nemaiîntâlnite, când actorii economici trăiau în panică şi nesiguranţă, Alan Greespan, guvernatorul Fed de la acea dată a luat măsuri deosebite: a redus rata dobânzii prin emisiune de bani până la un nivel record de 1%  în anul 2003. Cu bani ieftin obţinuţi din credite ieftine actorii economiei s-au lansat în afaceri economice insuficient studiate care s-au dovedit a fi neviabile. Când rata dobânzii sade de la 6% la 1%, o mulţime de afaceri care nu erau rentabile în condiţiile unei rate a dobânzii de 6%, au devenit rezonabile. În realitate totul a fost o iluzie deoarece „scăderea dobânzii nu s-a datorat modificării preferinţelor în cadrul societăţii, adică unui volum mai mare de resurse economisite, ci expansiunii creditului”. [5]

3. Criza financiară în România şi efectele sale asupra întreprinderilor

Ţara noastră nu reuşeşte să atragă fonduri europene, care par a fi singura soluţie pentru ca România să iasă din criză, mai ales că investiţiile străine directe s-au redus la jumătate în anul 2010 faţă de anul 2009, iar statul a redus în mod drastic investiţiile în infrastructură. [6]

Din păcate, România alături de Grecia, nu a ştiut să profite de această oportunitate şi se află în coada ratei de absorbţie a fondurilor europene atât pentru infrastructură, pentru energie cât şi pentru dezvoltarea resurselor umane. Explicaţiile autorităţilor române cu privire la acest aspect ar fi: durata mare de evaluare şi de selecţie, întârzieri în lansarea liniilor de finanţare, insuficienţa surselor de finanţare în anumite domenii, absenţa de strategii la nivel naţional în unele domenii. Pe timp de criză, fondurile europene ar fi o adevărată “mină de aur” pentru economia ţării noastre. Cu toate acestea, iată că România este codaşă, şi în peste 3 ani şi jumătate a selectat proiecte ce însumează numai 14% din suma de 19,6 miliarde de euro alocate. [7]

Din datele prezentate de către Ministerul Finanţelor Publice, care a publicat un bilanţ cu privire la rata de absorbţie a fondurilor Uniunii Europene, rezultă că la data de 31 martie 2011, această rată a urcat cu 3 procente, valoarea sumelor primite de către beneficiarii fondurilor fiind de aproape 3 miliarde lei.

În total, din ianuarie 2007 până la 31 martie 2011 au fost depuse peste 16.000 proiecte, din care 7.000 au fost respinse, peste 4.000 de proiecte au fost aprobate şi aproape 5.000 sunt în curs de evaluare.

În ceea ce priveşte efectele crizei asupra întreprinderilor româneşti, se constată că acestea au fost grav afectate de măsurile impuse acestora, cum ar fi introducerea impozitului forfetar, creşterea TVA, ceea ce a determinat suspendarea activităţii multor firme, falimentarea altora sau intrarea în procedura insolvenţei şi/sau procedura reorganizării, închiderea voluntară a firmelor, creşterea şomajului, scăderea nivelului de trai, scăderea cererii şi a ofertei, scăderea consumului, scăderea încrederii populaţiei în măsurile anticriză propuse şi aprobate de Guvern, scăderea productivităţii economice.

Recesiunea economică mondială a afectat toate companiile româneşti, pornind de la cea mai mare şi până la cea mai mică. Mai mult decât atât, accesul la finanţările pe care băncile le-ar fi putut pune la dispoziţia mediului de afaceri a fost blocat de stat. Practic, prin intermediul Ministerului de Finanţe care a împrumutat de la băncile private aproape întreaga masă monetară de pe piaţă pentru a putea plăti salariile şi pensiile bugetarilor, Guvernul a blocat, indirect, economia naţională. Mii de firme din toată ţara au aşteptat exagerat de mult rambursările de TVA la care erau îndreptăţite şi pe care Fiscul întârzia să le efectueze, termenele fiind depăşite luni în şir. În schimb, pentru orice factură emisă, dar neîncasată, statul obligă în continuare firmele să plătească TVA, decapitalizându-le şi împingându-le spre faliment. Instituirea impozitului forfetar, care trebuia plătit chiar şi de firmele care nu înregistrau profit a determinat ca în 2009, 120.509 de societăţi să-şi suspende activitatea.

La nivel naţional, putem vorbi de influenţa factorilor interni şi externi asupra indicatorilor financiari ai anului 2009 [8], astfel:
Deprecierea monedei naţionale; aceasta a egalat sau chiar a depăşit ca mărime discounturile substanţiale ale vânzătorilor de autoturisme care afişau preturi promoţionale cu reduceri si de 30 – 40%.
Tranzacţiile cu autoturisme noi au înregistrat un recul semnificativ; Scăderile de volume au fost si de 50% sau chiar 60% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, unii dealerii auto fiind nevoiţi să-şi închidă showroom-urile şi să disponibilizeze o parte din angajaţi.
Nivelul veniturilor reale ale românilor a fost şi este afectat de deprecierea monedei naţionale: cei care aveau rate de plătit au resimţit cel mai puternic şocul valutar. Sumele de plată nu mai erau de neglijat, ratele crescând de la un trimestru la altul şi cu 30%, în timp ce veniturile nominale au rămas constante sau chiar au scăzut în condiţiile creşterii şomajului. Acest lucru nu putea să conducă decât la restanţe şi întârzieri la plată, probleme de lichiditate pe termen scurt, creşterea contractelor de leasing reziliate, o afluenţă de cereri de reeşalonare a obligaţiilor de plată.
Diminuarea liniei de credit

Uzual prin criză financiară înţelegem un mediu economic care se caracterizează printr-o acută lipsă de lichiditate, fapt ce scumpeşte creditul bancar. În România începutul şi sfârşitul crizei este marcat de anumiţi indicatori, prezentaţi în figura următoare.

Figura nr. 1. Evoluţia ratei inflaţiei din decembrie 2008 până în decembrie 2016


Figura nr. 2. Particularităţi ale crizei financiare în România


În România, 90% din întreprinderile mici şi mijlocii sunt afectate de actuala criză economico-financiară, situaţia economică dificilă conducând la creşterea numărului de falimente. Între măsurile pe care firmele le-au luat pentru a scădea impactul crizei economice, 36% au redus cheltuielile administrative, 19% au redus numărul angajaţilor, iar 9% au redus veniturile angajaţilor, aşa cum este reprezentat în graficul de mai sus.

Anul 2011 nu are semne bune deocamdată pentru Întreprinderile Private Mici şi Mijlocii din România. Numai anul trecut, peste 190 de mii de IMM-uri şi persoane fizice autorizate şi-au încetat activitatea. Concret, prezentăm în tabelul de mai jos cauzele care favorizează falimentul şi măsuri pentru evitarea falimentului, unele fiind propuse chiar de IMM-uri şi de CNIPMMR (Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România), ca măsuri pentru criza economică.

Tabelul nr. 1 – Unele dintre cauzele care favorizează falimentul şi măsurile necesare pentru evitarea sa

Cauze care favorizează
falimentul întreprinderilor
Măsuri pentru evitarea
falimentului întreprinderilor
– deprecierea monedei naţionale;
– scăderea tranzacţiilor cu autoturisme;
– scăderea tranzacţiilor imobiliare;
– diminuarea liniei de credit;
– reducerea accesului la finanţare şi îngreunarea finanţării;
– costuri mari ale dobânzilor;
– scăderea exporturilor;
– scăderea veniturilor;
– mărirea CAS-ului;
– introducerea impozitului minim;
– scăderea vânzărilor;
– creşterea preţurilor;
– incapacitatea de plată;
– intrarea în insolvenţă;
– scăderea nivelului veniturilor reale ale românilor.
– reducerea costurilor prin disponibilizări;
– reducerea salariilor angajaţilor;
– reducerea cheltuielilor administrative;
– dezgheţarea lichidităţilor;
– contabilitatea în partidă simplă şi înjumătăţirea impozitului pe clădiri [9];
– alocarea de minimum 0,5% din PIB pentru programe destinate înfiinţării şi dezvoltării de întreprinderi [10];
– generalizarea neimpozitării profitului reinvestit şi a dividendelor reinvestite;
– lansarea programelor Ministerului IMM-urilor în regim de urgenţă;
– plata de TVA la data încasării contravalorii bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate;
– eliminarea controalelor abuzive în firme;
– încurajarea exporturilor prin subvenţii;
– crearea Fondului de Contra-garantare a Creditelor;
– diminuarea semnificativă şi în regim de urgenţă a parafiscalităţii;
– simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor structurale şi creşterea accesului la servicii de consultanţă în acest domeniu [11].

Concluzia este că printre dificultăţile întâmpinate în implementarea proiectelor operaţionale şi măsurile întreprinse pentru a depăşi aceste obstacole, întâlnim:
– durata mare de evaluare şi de selecţie, care, de regulă, este cuprinsă între 6-10 luni;
– capacitatea limitată a autorităţilor publice pentru identificarea şi pregătirea proiectelor de investiţii;
– surse de finanţare insuficiente în unele domenii de intervenţie;
– întârzieri în lansarea etapelor liniilor de finanţare;
– absenţa unor strategii naţionale în diverse domenii;
– necesitatea elaborării unor strategii noi. [12]

4. Concluzii

Anul financiar 2012, este pentru România un an considerat de unii specialişti în finanţe ca fiind un „an bugetar imposibil” datorită unei scadenţe pentru returnarea banilor împrumutaţi de la FMI şi datorită drepturilor câştigate în instanţă de diferite persoane sau categorii de angajaţi şi a căror plată a fost amânată.

Criza, ca fenomen economic, a devenit în opinia unor specialişti, alături de Parlament, Guvern, justiţie şi presă, a cincea putere în stat. O particularitate a crizei, ca a cincea putere în stat, este că influenţează dramatic activitatea celorlalte puteri în stat: Parlamentul este mai preocupat ca oricând de pachete de legi cu efecte directe în economie, Guvernul are ca prioritate obiective pur economice, cum ar fi salvarea unor industrii sau asigurarea pensiilor, justiţia este afectată prin reducerea bugetului, creşterea numărului de dosare şi necesitatea unor decizii drepte după o analiză precară, iar pentru presă reprezintă un colac de salvare pentru creşterea tirajelor.


[1] Bari Ioan; „Probleme globale contemporane”; Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 110

[2] În anul 2006, profesorul Frederik Mishkin (pe atunci ocupa şi un loc de guvernator în board-ul Fed) a fost angajat de Camera de Comerţ a Islandei să evalueze stabilitatea financiară a ţării. La sfârşitul acestui raport comprehensiv, Mishkin concluziona că Islanda este bine-sănătoasă, prezintă ceva dezechilibre pe ici pe colo însă cum toate statele împărtăşesc aceleaşi probleme, islandezii nu au de ce să se îngrijoreze: “Deşi economia Islandei prezintă dezechilibre care vor trebui corectate, fragilitatea financiară este redusă iar probabilitatea unei crize financiare este foarte scăzută”. Mishkin trăgea această concluzie în timp ce Islanda se dopa cu steroizi monetari mai rapid decât orice altă economie din lume. Din 1999 până în 2007 volumul creditului şi-a mărit de patru ori ponderea în PIB iar principalele trei bănci (Kaupthing, Landsbanki, and Glitnir) acumulaseră active totale reprezentând de nouă ori PIB-ul Islandei. În 2007 Islanda a fost încercată de una din cele mai grave crize economice înregistrate în istorie, care a dus la prăbuşirea bursei cu 90% şi la pierderi echivalente cu întregul PIB al Islandei.

[3] Bari I., op. citată, pag. 111.

[4] Glăvan Bogdan; „Împotriva curentului. Însemnări despre criza financiară actuală”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, pag. 8.

[5] Ibidem, pag. 9.

[6] Informații publicate pe pagina de știri a Comisiei Europene 16.10.2010

[7] Idem

[8] Prelucrare din lucrarea prezentată la Conferinţa de la Oradea din 2010: “Consideraţii cu privire la măsurile de contracarare a riscului de faliment pentru IMM-uri în condiţiile crizei financiare”, pag. 1,2,3. Autori: prof.univ.dr. Negoescu Gheorghe şi conf.univ.dr. Lukacs Edit

[9] Sursa Ziarul Financiarul Ediţia 1 Aprilie 2011

[10] Oprea I.M., Măsuri anti-criza pentru IMM-uri, Newschannel, Secţiunea Finantari – Capital, 16.01.2009

[11] Idem

[12] Informații publicate pe pagina de știri a Comisiei Europene 23.10.2010


drd. Cristina GRADEA

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate