Secţiuni » Arii de practică » Business » Fiscalitate
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti

Comunicarea prin publicitate a actelor adminstrative fiscale. Exceptie de neconstitutionalitate admisa
13.07.2011 | Corina CIOROABĂ, Juridice.ro

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Fiscalitate, Lege 9
JURIDICE - In Law We Trust

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 482 din data de 7 iulie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 536/2011 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Judecatoria Constanta – Sectia civila, din oficiu, intr-o cauza civila avand ca obiect validarea unei popriri.

Dispozitiile legale supuse examinarii au urmatorul continut: Art. 44 alin. (3): „(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art. 35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.”

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Judecatoria Constanta sustine ca prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 sunt neconstitutionale in masura in care nu prevad ca modalitatea comunicarii prin publicitate a actului administrativ fiscal poate fi folosita numai in cazul in care contribuabilul nu s-a prezentat la sediul organului administrativ fiscal emitent sau daca, prezentandu-se, a refuzat sa primeasca actul sub semnatura. In aceasta situatie, autoritatea administrativa trebuie sa faca dovada ca a trimis actul prin posta la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin alte mijloace, ca, de exemplu, fax sau e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia.

In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, se invoca dispozitiile din Constitutie cuprinse la art. 21 privind accesul liber la justitie, la art. 24 care garanteaza dreptul la aparare si la art. 52 referitor la dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca textul de lege se refera la realizarea comunicarii prin publicitate a actelor administrative fiscale. Curtea retine ca aceasta reprezinta una dintre cele patru modalitati precizate in art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 prin care legiuitorul a stabilit ca pot fi comunicate actele administrative fiscale, si anume:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura,
b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.

Curtea observa ca textul de lege mentionat enumera aceste modalitati fara sa cuprinda vreo precizare referitoare la ordinea de prioritate in care acestea pot fi folosite, astfel ca, in practica exista o tendinta a organelor fiscale de a ignora succesiunea in care acestea sunt prevazute in art. 44 alin. (2) si de a recurge la comunicarea direct prin publicitate, fara a proceda la epuizarea celorlalte mijloace de comunicare a actului administrativ fiscal.

Curtea constata ca o astfel de interpretare aduce atingere dreptului de acces liber la justitie al contribuabilului. Avand in vedere faptul ca momentul de la care incepe sa curga termenul pentru introducerea contestatiei il reprezinta data comunicarii, incertitudinea acestuia constituie un obstacol in exercitarea dreptului de acces la instanta.

Procedand la o interpretare teleologica a acestor dispozitii legale, Curtea observa ca intentia legiuitorului a fost de a institui o anumita ordine pentru modalitatile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurand, prin succesiunea mentionata la lit. a)-d), obligatia organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevazuta in art. 44 alin. (2).

Curtea face trimitere la jurisprudenta sa anterioara, reprezentata de Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009 si Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010, in care consacra ca posibilitatea realizarii comunicarii prin publicitate reglementeaza o modalitate ultima si subsidiara de comunicare a actelor administrative fiscale, folosita doar in cazul in care celelalte modalitati de comunicare nu au putut fi indeplinite din motive obiective.

Curtea observa ca Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala fiind este o lege speciala, instituie unele reguli derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de Codul de procedura civila.

In acest caz, legiuitorul a prevazut ca actele administrative fiscale pot fi comunicate prin publicitate si in cazul in care domiciliul contribuabilului este cunoscut, insa , anterior recurgerii la aceasta modalitate, trebuie sa fi fost respectata cu strictete ordinea prevazuta in art. 44 alin. (2) lit. a)-c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, astfel incat comunicarea prin publicitate sa reprezinte doar o modalitate ultima si subsidiara.

Pentru motivele expuse mai sus, Curtea:  Admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca organul fiscal emitent poate sa procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu inlaturarea nejustificata a ordinii de realizare a modalitatilor de comunicare prevazute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeasi ordonanta.

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti