ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Despre auto-cenzurare in domeniul drepturilor omului pe timp de criza
14.07.2011 | JURIDICE.ro, Radu NICOLAE


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Prin decizia 997/2008, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 7.604/99/2007 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării competenţa ca, în cadrul activităţii sale jurisdicţionale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

În urma deciziei 997/2008, CNCD “şi-a reformulat jurisprudenţa şi a respins cauzele privind situaţiile de discriminare ce au ca izvor prevederi legale” (CNCD – Culegere de hotărâri ale Colegiului director 2008-2009, p. 11-12).

Considerăm că această atitudine a Consiliului nu este corectă şi nu este în conformitate cu ceea ce a intenţionat Curtea Constituţională prin această decizie. Excepţia fusese ridicată deoarece, aparent, o hotărâre a CNCD prin care se constata o discriminare izvorând din cuprinsul unui act normativ, fusese invocată în instanţă iar instanţa a dispus înlăturarea consecinţelor discriminării.

Curtea Constituţională, prin decizia sa, recunoaşte rolul CNCD de garant al respectării principiului nediscriminării, chemat să vegheze inclusiv asupra modului în care este respectat acest principiu în conţinutul actelor normative, putând să constatate existenţa unor prevederi de lege discriminatorii şi să-şi exprime opinia în ceea ce priveşte armonizarea acestor dispoziţii cu principiul nediscriminării. Problema apare, în opinia Curţii, atunci când hotărârea CNCD “ar putea avea ca efect încetarea aplicabilităţii acestor dispoziţii şi chiar aplicarea prin analogie a unor alte texte de lege, care nu se referă la persoana sau grupul social discriminate”. O astfel de situaţie, în opinia Curţii, ar interfera în competenţele legislativului şi ale Curţii Constituţionale înseşi. Deşi Curtea recunoaşte că “o asemenea interpretare nu ar putea fi acceptată, rolul CNCD putând fi rezumat mai degrabă la posibilitatea de a constata existenţa unor discriminări în conţinutul unor acte normative şi la formularea de recomandări sau sesizarea autorităţilor competente pentru a modifica respectivele texte de lege”, conform Curţii, “în practică, art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 a generat efecte neconstituţionale, prin care s-a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, la aceasta contribuind chiar formularea echivocă a dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a VI-a din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000.”

Aşadar, pentru a înlătura orice dubiu sau neclaritate asupra formulărilor echivoce, Curtea a arătat, prin hotărârea sa citată mai sus, cum trebuie interpretate atribuţiile CNCD de a “înlătura consecinţele faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării” când vine vorba de acte normative. În mod logic, Curtea nu s-a adresat CNCD-ului, ci instanţelor care decid să folosească deciziile CNCD în ideea de a dispune încetarea aplicabilităţii unor dispoziţii legale. Nicăieri nu a interzis Curtea CNCD-ului să se exprime asupra discriminării ce izvorăşte din conţinutul unor acte normative. Cu toate acestea, după cum se vede, CNCD-ul a decis să nu se mai exprime în nicio circumstanţă atunci când vine vorba de discriminare creată prin acte normative.

Ne întrebăm, totuşi, câte dispoziţii din acte normative “de criză” au afectat serios grupuri vulnerabile, în mod direct sau indirect (ex. Lg. 329/2009, OUG 84/2010, etc…)? Este clar de asemenea că, dacă e să aplicăm interpretarea CNCD, ar rămâne un grav vid de protecţie a drepturilor fundamentale la acest moment în legislaţia românească, de vreme ce instituţia de primă competenţă în domeniul nediscriminării nu mai poate să opineze cu privire la discriminarea din acte normative. Ne întrebăm din nou aşadar: de ce, până acum, CNCD nu a avut nicio propunere publică de amendare a legislaţiei (ex. acordarea CNCD de competenţe pentru a sesiza Curtea Constituţională atunci când este încălcat principiul nediscriminării), pentru a remedia această problema de facto în prezent?

Radu NICOLAE, Centrul de Resurse Juridice

* multumim Centrului de Resurse Juridice

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate