ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Iluzia luptei impotriva coruptiei prin revizuirea Constitutiei
15.07.2011 | JURIDICE.ro, Radu NICOLAE


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Societatea românească reuşeşte să cadă de multe ori în capcana modificărilor de legi. Atunci când o lege nu se aplică, sau se aplică deficient  sau se interpretează cu rea credinţă s.a.m.d, soluţia rapidă constă în modificarea legii. Singură că această soluţie nu conduce la rezolvarea problemei dar dă senzaţie unui activism reformator. Îmi este teamă că propunerea de revizuire a Constituţiei este, din această perspectivă, o capcană.

Nu din cauza Constituţiei, de foarte multe ori ajustată de Curtea Constituţională din motive foarte puţin transparente (vezi Decizia CCR în privinţa dreptului Preşedintelui de a refuza a singură dată numirea unui ministru etc), nu pot fi prinşi marii corupţi. Nu din cauza Constituţiei, fiscul nu poate corela veniturile supuse impozării cu standardul de viaţă / bunurile contribuabilului. Nu din cauza Constituţiei, Guvernul alocă fondurile bugetare pe criterii netransparente şi pentru pentru proiecte neviabile pentru societate dar viabile pentru corupţie. Nu din cauza Constituţiei, singura pedeapsă pentru corupţieeste arestarea preventivă. Revizuirea Constituţiei, prezentată ca panaceu pentru incapacitatea administrativă, pentru lipsa de profesionalism şi management, pentru numirile clientelare, pentru lipsa de etică, este o păcăleală. Dacă politicienii vor continua în acest registru, vom putea, în curând, ajunge să reglementăm ce se înţelege prin bunul simţ.

Să trecem în revistă modificările Constituţionale „anticorupţie”:

– Art. 23, alin.3 Reţinerea nu poate depăsi 48 de ore (în loc de 24 ore);
Creşterea duratei reţinerii nu va echivala cu scăderea corupţiei. Deşi reţinerea (şi arestarea preventivă) este privită de public ca o formă de condamnare, perpetuarea şi încurajarea acestei percepţii prin politica penală nu face decât să submineze ideea de justiţie şi încrederea în sistem. Investigaţiile de corupţie trebuie să respecte anumite reguli şi drepturi ale omului iar dacă aceste reguli şi drepturi îi încurcă pe procurori în a fi foarte eficienţi statistic, acesta nu este un motiv suficient să renunţăm la ele. În toată lumea democratică investigarea cazurilor de corupţie este dificilă de aceea este nevoie de foarte mult profesionalism, dedicaţie şi efort din partea procurorilor. Poată că soluţia nu este scăderea standardelor ci creşterea efortului.

– Abrograrea tezei 2 a art. 44, alin. 8 din Constituţie, şi anume „Caracterul licit al dobândirii (averii) se prezumă”, ceea ce deschide calea pentru inversarea sarcinii probei;

Inversarea sarcinii probei în cazul dobândirii averii a fost considerată atât de CSM cât şi de Curtea Constituţionale ca fiind necostituţională. În condiţiile unei administraţii publice lipsite de capacitate şi, pe alocuri, abuzive, diminuarea protecţiei cetăţenilor poate echivala cu deschiderea unei cutii a Pandorei. Poziţia CSM este una fără echivoc „eliminarea prezumţiei de liceitate a dobândirii averilor ar reprezenta un regres în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Eliminarea acestei prezumţii ar deschide calea pentru inversarea sarcinii probei în toate situaţiile în care o agenţie a statului cercetează averea unui cetăţean. Cu alte cuvinte cetăţeanul va fi nevoit să probeze că bunurilesale provin din veniturile legale, şi nu statul că acestea sunt obţinute nelegal. Se deschide calea pentru multe abuzuri în condiţiile în care aplicarea legii este realizată, în multe cazuri, neuniform, neprofesionist şi clientelar. Să ne gândim la milioanele de români care au muncit mai mult sau mai puţin legal în străinătate în ultimii 10 ani şi care au trimis în România zeci de miliarde de euro. Din respectivii banii s-au achiziţionat/ construit diverse bunuri/imobile. La un eventual control fiscal, persoanele respective nu şi-ar putea justifica bunurile din veniturile lor impozabile, şi astfel riscă să fie sancţionate. Poziţia Curţii Constituţionale este argumentată: „Curtea constată că eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constituţie, potrivit căreia „Caracterul licit al dobândirii se prezumă” este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constituţie”. Consider că revizuirea Constituţiei este ultimul pas al procesului de modernizare a administraţiei publice din România. Stabilitatea climatului legal-fiscal, asigurarea unui organ fiscal capabil şi profesionist, aplicarea uniformă a reglementărilor, finalizarea bazelor de date fiscale şi interoperabilitate lor sunt condiţii sinequanon pentru a putea măcar discuta condiţiile în care este posibilă o inversare a sarcinii probei.

– Art. 72, alin.2 Abrogarea imunităţii parlamentarilor în privinţa reţinerii, percheziţiei şi arestării;
Existenţa acestei imunităţi nu a împiedicat până acum organele de cercetare penală să ancheteze şi să trimită în judecată membri ai Parlamentului pentru fapte de corupţie. Această imunitate se aplică doar pentru reţinerea, percheziţia sau arestarea preventivă iar aceasta imunitate nu este absolută (poate fi ridicată cu acordul Camerei din care deputatul sau senatorul face parte). Singurul argument pentru abrogarea acestei imunităţi este lipsa de responsabilitate politică a membrilor Parlamentului, care nu au o atitudine consecventă în diversele cazuri de acest gen (ex. Voicu şi Păsat). Cultura civică şi responsabilitatea clasei politice se construieşte într-o societate democratică, nu se poate impune. Parlamentarii nu vor deveni mai corecţi dacă imunitatea lor este retrasă, cel mult vor fi mai vulnerabili în faţa puterii executive. Din această perspectivă argumentarea Curţii Consituţionale este validă: „Reglementare constituţională a imunităţii parlamentare este justificată de necesitatea protecţiei mandatului parlamentar, ca garanţie a înfăptuirii prerogativelor constituţionale şi, totodată, o condiţie a funcţionării statului de drept. În activitatea sa, parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie şi acţiune, astfel încât să-şi exercite mandatul în mod eficient. Instituţia imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, protejează parlamentarul faţă de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurată independenţa, libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care-i revin potrivit Constituţiei şi legilor. Astfel fiind, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentare are ca efect direct suprimarea unei garanţii care priveşte atât mandatul Camerelor, cât şi al fiecărui parlamentar în parte, cu consecinţe grave asupra îndeplinirii de către Parlament a rolului său constituţional.”

– Art. 109, alin. 2 Abrogarea imunităţii ministrilor cu privire la începerea urmăririi penale.
Această imunitate a fost, din motive populiste, etichetată drept o pavază împotriva anchetelor de corupţie deşi rolul său este unul important într-o societate democratică. Faptul că o prevedere legală este folosită cu rea credinţă nu înseamnă automat că este şi rea în sine. Şi în acest caz se doreşte revizuirea Constituţiei pentru că nu există responsabilitate şi maturitate politică în aplicarea legii. Miniştrii exercită o activitate zilnică de management şi luare a deciziilor astfel că pot face foarte uşor obiectul unor plângeri penale din partea oricărui cetăţean. Prezentarea regulată a miniştrilor la parchete pentru a da declaraţii pentru diverse acuzaţii, mai mult sau mai puţin fundamentate, le-ar distruge imaginea publică, i-ar decredibiliza, ar distruge încrederea cetăţenilor în instituţiile democratice şi i-ar împiedica să îşi îndeplinească atribuţiile. Într-un cuvânt i-ar face vulnerabili. Acestea sunt şi argumentele Curţii Consituţionale: „Consacrarea constituţională a dreptului Camerei Deputaţilor, Senatului şi Preşedintelui României de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor constituie, din perspectiva membrilor Guvernului, o garanţie constituţională de ordin procedural, menită să ocrotească interesul public, şi anume realizarea actului de guvernare prin exerciţiul mandatului. Cu alte cuvinte, prevederile art. 109 alin. (2) din Constituţie instituie o măsură de protecţie a mandatului exercitat de membrii Guvernului.”.

Concluzii
Toate aceste măsuri „anticorupţie” nu fac decât să restrângă drepturile cetăţeneşti în favoarea unei puteri sporite a statului, a puterii executive sau a ministerului public. În loc să devim mai profesionişti, mai responsabili, mai răspunzători, alegem să scădem standardele. În loc să ameliorăm cauzele corupţiei (legisalţie dezordonată, management public defectuos, lipsă de independenţă a justiţiei), să îmbunătăţim punerea în practică a legilor, alegem să le modificăm. Din păcate, toate aceste alegeri sunt niste iluzii.

Radu NICOLAE, Centrul de Resurse Juridice

* multumim Centrului de Resurse Juridice

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate