ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Revista de note şi studii juridice (RNSJ)
Condiţii de publicareDespre revistă
 
JURIDICE
Print Friendly, PDF & Email

Prima companie aeriana obligata de instantele din Romania sa plateasca despagubiri pasagerilor pentru anularea unui zbor
19.07.2011 | JURIDICE.ro, Cosmin Flavius COSTAS


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

1. La nivelul Uniunii Europene a fost adoptat şi este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 [1]. Conform art. 1 alin. (1) din Regulament, obiectul acestuia îl reprezintă stabilirea condiţiilor în care pasagerii îşi pot exercita drepturile minime atunci când li se refuză îmbarcarea împotriva voinţei lor ori dacă zborul este anulat sau întârziat.

2. În principiu, conform art. 3 alin. (1) din Regulament, acesta se aplică:

(a) pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene;

(b) pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat într-o ţară terţă către un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, exceptând cazurile în care aceştia au primit indemnizaţii sau compensaţii şi au beneficiat de asistenţă în ţara terţă respectivă, în cazul în care operatorul de transport aerian al zborului respectiv este un operator de transport comunitar.

Definiţiile noţiunilor utilizate („operator de transport aerian”, „operator de transport comunitar”, „bilet”, „rezervare”, „destinaţie finală”, „anulare”, „refuz la îmbarcare” etc.) sunt explicitate în art. 2 al Regulamentului.

3. De regulă, cele mai frecvente incidente cărora le cad victime pasagerii curselor aeriene sunt cele referitoare la întârzierea sau anularea zborurilor, motiv pentru care vom face scurte trimiteri la dispoziţiile Regulamentului. Astfel, în ambele cazuri, Regulamentul fixează anumite obligaţii de natură administrativă în sarcina operatorului aerian, care este obligat:

– să le ofere pasagerilor asistenţă conform art. 8 din Regulament, astfel încât să facă posibilă redirecţionarea pasagerului spre destinaţia finală, întoarcerea acestuia la punctul de plecare sau rambursarea preţului biletului de avion;

– să deservească pasagerii conform art. 9 din Regulament, oferindu-le gratuit mese, băuturi răcoritoare (proporţional cu timpul aşteptării), cazare hotelieră pentru perioada de aşteptare suplimentară, transport dintre aeroport şi locul cazării, posibilitatea efectuării a două convorbiri telefonice, acces la fax şi e-mail.

4. În egală măsură, în cazul anulării zborului, Regulamentul (CE) nr. 261/2004 conferă pasagerilor afectaţi un drept la compensaţie.

Conform art. 5 alin. (1) lit. c) şi art. 7 alin. (1) din Regulament, în cazul anulării zborului, despăgubirea care trebuie acordată de compania aeriană fiecărui pasager este de: 250 euro pentru toate zborurile de 1.500 km sau mai puţin; 400 euro pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1.500 km şi în general pentru toate zborurile cuprinse între 1.500 km şi 3.5000 km; 600 euro pentru toate celelalte zboruri.

Această despăgubire poate fi redusă de operatorul de transport aerian cu 50% în cazul în care pasagerilor li se oferă redirecţionarea spre destinaţia finală cu un zbor alternativ care să le permită să ajungă la destinaţie cu o întârziere de maxim două ore în cazul zborurilor de până la 1.500 km, cu o întârziere de maxim trei ore în cazul zborurilor intracomunitare de peste 1.500 km şi în general pentru toate zborurile cuprinse între 1.500 km şi 3.500 km, respectiv cu o întârziere de maxim patru ore în cazul tuturor celorlalte zboruri.

5. Recent, mecanismul compensatoriu prevăzut de Regulament a fost aplicat de Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa civilă nr. 1521 din 31 ianuarie 2011 (devenită irevocabilă ca urmare a respingerii recursului de către Tribunalul Comercial Cluj la data de 30 mai 2011).

În fapt, reclamanţii au achiziţionat de la compania aeriană Blue Air bilete de avion pe ruta Cluj-Napoca – Bucureşti – Lisabona şi retur, cu plecare în data de 5.02.2010 şi retur în data de 9.02.2010, prin intermediul unei agenţii de turism. În seara zilei de 8.02.2010, în jurul orelor 23, în timp ce se aflau încă la Lisabona, reclamanţilor li s-a comunicat printr-un SMS faptul că zborul nr. 492 pe ruta Bucureşti – Cluj-Napoca, cu plecare în data de 9.02.2010, ora 8.30, din Bucureşti, a fost anulat.

Imediat după anunţul primit, atât reclamanţii, cât şi reprezentanţii agenţiei de turism au încercat contactarea Call-Center-ului companiei Blue Air, fără succes (întrucât la numărul de telefon indicat nu răspundea nimeni).

Prin urmare, în temeiul art. 5 şi art. 8 alin. 1 lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, reclamanţii au solicitat prin e-mail redirecţionarea spre destinaţia finală (Cluj-Napoca) cu zborul companiei Tarom de pe aeroportul Otopeni, data de 9.02.2010, ora 9.05. De asemenea, în dimineaţa zilei de 9.02.2010, pe aeroportul Băneasa, reclamanţii au contactat reprezentanţii companiei Blue Air, care nu le-au oferit nici asistenţa impusă de regulamentul comunitar şi nu le-au oferit vreo variantă alternativă de transport spre destinaţia finală.

În aceste condiţii, reclamanţii au achiziţionat pe cheltuiala proprie bilete de avion pe ruta Bucureşti – Cluj-Napoca, la cursa Tarom menţionată, ajungând astfel la destinaţia finală.

La data de 12.02.2010 reclamanţii au înregistrat la Agenţia Blue Air din Cluj-Napoca, patru reclamaţii cu privire la anularea zborului, solicitând restituirea contravalorii biletelor Tarom cumpărate şi despăgubiri în cuantum de 250 euro pentru fiecare călător, justificate de anularea intempestivă a zborului, conform art. 7 alin. 1 lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004.

Compania Blue Air nu a găsit potrivit să răspundă acestei solicitări.

6. În contenciosul inerent, Judecătoria Cluj-Napoca a decis în favoarea reclamanţilor şi a aplicat direct dispoziţiile art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004. Compania aeriană Blue Air a fost astfel obligată la plata unei despăgubiri în cuantum de 250 euro în favoarea fiecăruia dintre reclamanţii (în temeiul art. 7 din Regulament), la plata contravalorii biletelor de avion achiziţionate de la compania Tarom, a dobânzilor aferente debitului principal şi a cheltuielilor de judecată. Este, după ştiinţa noastră, prima ipoteză de aplicare directă de către o instanţă din România a Regulamentului (CE) nr. 261/2004 în cazul anulării intempestive a unui zbor.

Merită menţionat faptul că judecătorii au înlăturat apărările companiei Blue Air, care au pretins faptul că defecţiunea tehnică survenită cu o zi înainte la un avion al companiei i-ar fi împiedicat să zboare în data de 9.02.2010 pe ruta Bucureşti – Cluj-Napoca şi că Blue Air a luat toate măsurile necesare pentru întreţinerea şi repararea aeronavei.

7. În ceea ce ne priveşte, observăm cu satisfacţie faptul că hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca, confirmată de Tribunalul Comercial Cluj, reflectă întrutotul interpretarea pe care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a oferit-o în cauze similare.

Astfel, Curtea s-a pronunţat asupra unei chestiuni similare prin hotărârea din 22 decembrie 2008 în afacerea C-549/07, Friederike Wallentin‑Hermann vs. Alitalia – Linee Aeree Italiane SpA.

În fapt, doamna Wallentin‑Hermann a rezervat la Alitalia, pentru ea, pentru soțul său și pentru fiica sa, trei locuri pentru un zbor cu plecare din Viena (Austria) și cu destinația Brindisi (Italia), cu escală la Roma (Italia). Plecarea din Viena era prevăzută pentru 28 iunie 2005 la ora 6.45, iar sosirea la Brindisi era prevăzută în aceeași zi, la ora 10.35. După înregistrare, cei trei pasageri au fost informați, cu cinci minute înainte de ora de plecare prevăzută, că zborul lor fusese anulat. Ulterior, au fost transferați la un zbor al companiei Austrian Airlines cu destinația Roma, unde au ajuns la ora 9.40, cu 20 de minute după ora de plecare a legăturii pentru Brindisi, pe care, așadar, au pierdut‑o. Doamna Wallentin‑Hermann și familia sa au ajuns la Brindisi la ora 14.15. Cauza anulării zborului Alitalia cu plecare din Viena a fost o pană de motor complexă, care a afectat turbina, aceasta fiind descoperită cu o zi înainte, în timpul unei verificări. Alitalia a fost informată în legătură cu acest aspect în noaptea dinaintea zborului, la ora 1. Repararea aeronavei, care a necesitat trimiterea de piese de schimb și de tehnicieni, a fost definitivată la 8 iulie 2005. Doamna Wallentin‑Hermann a solicitat Alitalia o compensație de 250 de euro, în temeiul art. 5 alin. (1) lit. (c) și al art. 7 alin. (1) din Regulamentul nr. 261/2004, pentru anularea zborului său, precum și 10 euro pentru cheltuieli reprezentând convorbiri telefonice. Alitalia a respins această cerere.

Răspunzând întrebărilor preliminare transmise de către Handelsgericht Wien (Tribunalul Comercial Viena), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat după cum urmează:

1) Art. 5 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 trebuie interpretat în sensul că o problemă tehnică survenită la o aeronavă, care determină anularea unui zbor, nu intră în sfera noțiunii „împrejurări excepționale” în sensul acestei prevederi decât în cazul în care această problemă este urmarea unor evenimente care, prin natura sau prin originea lor, nu sunt inerente exercitării normale a activității operatorului de transport aerian vizat și scapă de sub controlul efectiv al acestuia. Convenția pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional, încheiată la Montréal la 28 mai 1999, nu se dovedește determinantă pentru interpretarea cauzelor de exonerare prevăzute la art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 261/2004.

2) Frecvența problemelor tehnice la un operator de transport aerian nu reprezintă, ea însăși, un element de natură să conducă la concluzia prezenței sau absenței unor „împrejurări excepționale” în sensul art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 261/2004.

3) Faptul că un operator de transport aerian a respectat normele minime de întreținere a unei aeronave nu poate, singur, să fie suficient pentru a se dovedi că acest operator de transport a luat „toate măsurile posibile” în sensul art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 261/2004 și, prin urmare, pentru a exonera operatorul respectiv de transport de obligația de compensare prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. (c) și la art. 7 alin. (1) din acest regulament.

8. Curtea s-a pronunţat în acelaşi sens şi prin hotărârea din 19 noiembrie 2009 în afacerile reunite C-402/07 (Christopher Sturgeon, Gabriel Sturgeon, Alana Sturgeon vs. Condor Flugdienst GmbH) şi C-432/07 (Stefan Böck, Cornelia Lepuschitz vs. Air France SA).

În fapt, în afacerea C-402/07, membrii familiei Sturgeon au făcut o rezervare la Condor pentru efectuarea unei călătorii dus‑întors de la Frankfurt am Main (Germania) la Toronto (Canada). Plecarea zborului de retur Toronto – Frankfurt am Main era prevăzută pentru 9 iulie 2005, la ora 16.20. După efectuarea operaţiunilor de înregistrare, pasagerii au fost informaţi că acest zbor a fost anulat, astfel cum se indica şi pe panoul de afişaj din aeroport. Pasagerii acestui zbor şi‑au recuperat bagajele, după care au fost conduşi la un hotel unde şi‑au petrecut noaptea. În ziua următoare, aceştia au fost înregistraţi la ghişeul altei companii aeriene pentru un zbor care avea acelaşi număr ca şi cel care figura pe rezervare. Condor nu a programat un zbor nou cu acelaşi număr pentru ziua respectivă. Pasagerilor li s‑au atribuit alte locuri decât cele atribuite cu o zi înainte. Rezervarea nu a fost transformată într‑o rezervare pentru un zbor programat de altă companie aeriană. Zborul respectiv a ajuns la Frankfurt am Main la 11 iulie 2005, în jurul orei 7, cu alte cuvinte cu aproximativ 25 de ore întârziere faţă de orarul prevăzut.

Membrii familiei Sturgeon au considerat că, având în vedere toate împrejurările menţionate mai sus, în special întârzierea de mai mult de 25 de ore, zborul respectiv fusese nu doar întârziat, ci anulat. Membrii familiei Sturgeon au formulat la Amtsgericht Rüsselsheim (Germania) o acţiune împotriva companiei Condor, căreia i‑au solicitat, pe de o parte, plata unei compensaţii de 600 euro/persoană, precum şi, pe de altă parte, despăgubiri, în măsura în care, în opinia lor, prejudiciul suferit rezulta nu dintr‑o întârziere, ci dintr‑o anulare a zborului. Condor a solicitat respingerea cererii astfel formulate, motivând că zborul respectiv fusese întârziat, iar nu anulat. După ce, anterior procesului, explicase această întârziere prin trecerea unui uragan pe deasupra Mării Caraibilor, în cursul procesului, Condor a arătat că întârzierea respectivă fusese motivată de probleme tehnice survenite la avion şi de îmbolnăvirea personalului de la bord.

Amtsgericht Rüsselsheim a ajuns la concluzia că nu existase o anulare, ci o întârziere, şi, în consecinţă, a respins cererea de compensare formulată de membrii familiei Sturgeon. Aceştia din urmă au declarat apel împotriva acestei hotărâri la Landgericht Darmstadt, care a confirmat hotărârea din primă instanţă. Ulterior, membrii familiei Sturgeon au formulat un recurs la Bundesgerichtshof. Considerând că soluţionarea recursului respectiv depinde de interpretarea art. 2 lit. (l) şi a art. 5 alin. (1) lit. (c) din Regulamentul nr. 261/2004, Bundesgerichtshof a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:

„1) În vederea interpretării noţiunii «anulare», este decisivă împrejurarea că se renunţă la programarea iniţială a zborului, astfel încât o întârziere, indiferent de durata acesteia, nu reprezintă o anulare în cazul în care operatorul de transport aerian nu renunţă, în fapt, la programarea zborului iniţial?

2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: în ce împrejurări întârzierea unui zbor programat nu mai trebuie considerată întârziere, ci anulare? Răspunsul la această întrebare depinde de durata întârzierii?”

În cauza C-437/07, domnul Böck şi doamna Lepuschitz au făcut o rezervare la Air France pentru efectuarea unei călătorii dus‑întors cu un zbor regulat de la Viena (Austria) la Ciudad de Mexico (Mexic), via Paris (Franţa). Plecarea zborului Ciudad de Mexico ‑ Paris, pe care trebuiau să se îmbarce domnul Böck şi doamna Lepuschitz, era prevăzută pentru 7 martie 2005, la ora 21.30. În timp ce efectuau operaţiunile de înregistrare, pasagerii interesaţi au fost imediat informaţi, înainte ca înregistrarea să aibă loc efectiv, că zborul respectiv era anulat. Această anulare era consecinţa unei modificări a programării zborurilor între Ciudad de Mexico şi Paris efectuate ca urmare a unei probleme tehnice la un aparat care trebuia să asigure legătura între Paris şi Ciudad de Mexico şi a respectării timpului de odihnă regulamentar al personalului de zbor.

Pentru a ajunge mai devreme la destinaţie, domnul Böck şi doamna Lepuschitz au acceptat oferta care li s‑a făcut de către Air France de a se îmbarca pe un zbor operat de compania aeriană Continental Airlines, a cărui plecare era prevăzută în ziua următoare, 8 martie 2005, la ora 12.20. Biletele acestora au fost, mai întâi, anulate, iar după aceea li s‑au eliberat bilete noi de la ghişeul acestei din urmă companii aeriene. Ceilalţi pasageri ai zborului Ciudad de Mexico ‑ Paris, care nu au recurs la zborul operat de Continental Airlines, au părăsit Ciudad de Mexico, însoţiţi de alţi câţiva pasageri, la 8 martie 2005, la ora 19.35. Acest zbor, al cărui număr iniţial era urmat de litera „A”, a fost efectuat în plus faţă de zborul regulat operat de asemenea de către Air France în aceeaşi zi.

Domnul Böck şi doamna Lepuschitz au ajuns la Viena cu aproape 22 de ore întârziere faţă de orarul prevăzut. Aceştia au formulat la Bezirksgericht für Handelssachen Wien (Austria) o acţiune împotriva Air France, căreia i‑au solicitat plata unei sume de 600 euro/persoană cu titlu de compensaţie, în temeiul art. 5 şi a art. 7 alin. (1) lit. (c) din Regulamentul nr. 261/2004, ca urmare a anulării zborului lor. Instanţa respectivă a respins această cerere pentru motivul că, în pofida întârzierii evidente a zborului, Regulamentul nr. 261/2004 nu permite să se concluzioneze că acesta fusese anulat. Domnul Böck şi doamna Lepuschitz au declarat apel împotriva acestei hotărâri la Handelsgericht Wien. În aceste condiţii, Handelsgericht Wien a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:

„1) Art. 5 coroborat cu art. 2 lit. (l) şi cu art. 6 din Regulamentul […] nr. 261/2004 […] trebuie interpretat în sensul că o întârziere de 22 de ore de la ora de plecare prevăzută reprezintă o «întârziere» în sensul art. 6?

2) Art. 2 lit.  (l) din Regulamentul […] nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care pasagerii sunt transportaţi cu o întârziere considerabilă (22 de ore), cu un zbor purtând un număr modificat (numărul de zbor iniţial la care s‑a adăugat litera «A»), care transportă numai o parte – deşi semnificativă – a pasagerilor care aveau rezervare pentru zborul iniţial, dar la care se adaugă alţi pasageri care nu au avut rezervare pentru zborul iniţial, zborul respectiv a fost mai degrabă «anulat», iar nu «întârziat»?

În cazul unui răspuns afirmativ la a [doua] întrebare […]:

3) Art. 5 alin. (3) din Regulamentul […] nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că o problemă tehnică survenită la aparat şi modificările orarelor de zbor pe care aceasta le determină reprezintă împrejurări excepţionale (care nu ar fi putut fi evitate, în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile)?”

Prin Ordonanţa preşedintelui Curţii din 19 octombrie 2007, cauzele C‑402/07 şi C‑432/07 au fost conexate pentru buna desfăşurare a procedurii scrise şi orale, precum şi în vederea pronunţării hotărârii.

Curtea de Justiţie de la Luxemburg a răspuns întrebărilor preliminare adresate astfel:

1) Art. 2 lit.  (l), art. 5 şi art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 trebuie să fie interpretate în sensul că un zbor întârziat, indiferent de durata întârzierii, chiar dacă este prelungită, nu poate fi considerat zbor anulat dacă se efectuează în conformitate cu programarea prevăzută anterior de către operatorul de transport aerian.

2) Articolele 5, 6 şi 7 din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie să fie interpretate în sensul că pasagerii zborurilor întârziate pot fi asimilaţi pasagerilor zborurilor anulate în vederea aplicării dreptului la compensaţie şi pot astfel invoca dreptul la compensaţie prevăzut la art. 7 din acest regulament atunci când suportă, ca urmare a întârzierii unui zbor, o pierdere de timp egală sau mai mare de trei ore, cu alte cuvinte atunci când ajung la destinaţia lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută iniţial de operatorul de transport aerian. Cu toate acestea, o asemenea întârziere nu dă naştere unui drept la compensaţie în favoarea pasagerilor dacă operatorul de transport aerian poate face dovada că întârzierea prelungită este cauzată de împrejurări excepţionale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile, cu alte cuvinte împrejurări care scapă de sub controlul efectiv al operatorului de transport aerian.

3) Art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că o problemă tehnică survenită la o aeronavă, care determină anularea sau întârzierea unui zbor, nu intră în sfera noţiunii „împrejurări excepţionale” în sensul acestei prevederi decât în cazul în care această problemă este urmarea unor evenimente care, prin natura sau prin originea lor, nu sunt inerente exercitării normale a activităţii operatorului de transport aerian vizat şi scapă de sub controlul efectiv al acestuia.


[1] Publicat în JOCE nr. L 46/1 din 17 februarie 2004.


Asist. univ. drd. Cosmin Flavius COSTAS
Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca
Avocat, Baroul Arad

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate