Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

RIL promovat. Cand poate fi acordata liberarea provizorie
22.07.2011 | Andrei PAP, Andrei PAP

Secţiuni: Drept penal, Recurs în interesul legii
JURIDICE - In Law We Trust

Procurorul General al României, Laura Codruţa Kovesi, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu recurs în interesul legii întrucât la nivelul instanţelor nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.1608a alin.2 teza a II-a şi alin.6 teza a II-a din Codul de procedură penală, respectiv dacă, cu ocazia examenului de temeinicie efectuat în baza textelor anterior indicate, simpla constatare a subzistenţei temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă este suficientă sau, dimpotrivă, subzistenţa temeiurilor este o condiţie prealabilă, după verificarea căreia se impune un examen de oportunitate având a determina dacă buna desfăşurare a procesului penal, ca scop al măsurii preventive,  se poate realiza şi prin liberarea provizorie.

Optica jurisprudenţială

Examenul jurisprudenţei actuale evidenţiază două orientări cu privire la acest aspect şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel:

I.1. a) Unele instanţe, chiar dacă au făcut trimitere şi la scopul procesului penal, au apreciat că, din constatarea subzistenţei temeiurilor care au impus arestarea preventivă,  se impune concluzia că liberarea provizorie nu poate fi acordată.

În argumentarea acestei opinii, instanţele au apreciat că analiza în concret a condiţiilor de admisibilitate a cererii de liberare provizorie presupune verificarea aspectului dacă temeiurile arestării subzistă, iar în cazul unui răspuns afirmativ, se impune în continuare privarea de libertate, liberarea provizorie nefiind oportună. Simpla îndeplinire formală a condiţiilor prevăzute de art.1602 din Codul de procedură penală nu poate duce automat la admiterea cererii, ci trebuie avute în vedere infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat, amploarea şi complexitatea activităţii infracţionale, perioada de timp pe care aceasta s-a desfăşurat, criterii în raport de care se apreciază dacă mai subzistă ori nu temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

b) La acelaşi punct de vedere au aderat şi instanţele care, deşi nu au analizat subzistenţa temeiurilor arestării preventive, au considerat că atunci când temeiul arestării preventive l-a constituit art.148 lit. f din Codul de procedură penală,  pericolul pentru ordinea publică nu poate fi înlăturat decât prin privare de libertate, liberarea provizorie neputându-se dispune.

În motivarea acestei soluţii, instanţele au apreciat că din analiza sistematică a dispoziţiilor legale care reglementează liberarea provizorie rezultă că, pentru a putea fi admisă cererea, trebuie analizată şi condiţia ca lăsarea în libertate a  inculpatului să nu prezinte pericol concret pentru ordinea publică. Atâta vreme cât inculpatul a fost arestat în temeiul art.148 lit.f din Codul de procedură penală, este necesar, pentru a se putea dispune liberarea provizorie, ca acest pericol să nu mai subziste. Deşi în mod formal pentru admiterea cererii de liberare provizorie legea prevede îndeplinirea numai a anumitor condiţii, din analiza de ansamblu a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, rezultă şi o condiţie subînţeleasă şi anume aceea ca lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică, caz în care pericolul nu poate fi înlăturat decât prin privare de libertate.

2. a) Alte instanţe au apreciat, dimpotrivă, că subzistenţa temeiurilor în baza cărora a fost dispusă arestarea preventivă este o condiţie fără de care instituţia liberării provizorii nu este incidentă, o modificare sau încetare a acestor temeiuri atrăgând aplicarea altor instituţii de drept procesual penal, respectiv înlocuirea ori revocarea arestării preventive, ceea ce se impune examinat în vederea admiterii cererii de liberare provizorie este dacă buna desfăşurare a procesului penal poate fi asigurată şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.

În susţinerea acestui punct de vedere, instanţele au apreciat că acordarea liberării provizorii are ca situaţie premisă tocmai menţinerea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive.

Liberarea provizorie presupune existenţa măsurii arestării preventive luată în condiţii de legalitate şi temeinicie şi menţinută în aceleaşi condiţii. Liberarea provizorie presupune menţinerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea ori menţinerea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării  anumitor condiţii.

Astfel cum rezultă din analiza dispoziţiilor legale, atunci când instanţa are a se pronunţa asupra stării de arest a unei persoane, evaluarea oportunităţii acesteia se face după criterii anume prevăzute de lege, cum sunt cele ale art.136 din Codul de procedură penală, conform cărora la alegerea unei măsuri preventive trebuie să se ţină seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.

Aşadar, s-a apreciat că instanţa este datoare să verifice dacă scopul procesului penal ar putea fi alterat prin punerea în libertate a inculpatului.

b) La acelaşi punct de vedere au aderat şi instanţele care, după constatarea expresă a faptului că se menţin temeiurile arestării preventive, au admis cererea de liberare provizorie.

Pentru a dispune astfel, instanţele au apreciat că acordarea liberării provizorii nu este împiedicată de menţinerea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, întrucât dacă acestea ar fi încetat ori s-ar fi modificat respectiva măsură ar fi trebuit revocată, respectiv, înlocuită, ci ceea ce se impune analizat este dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat şi prin liberare provizorie, cu impunerea unui control judiciar care, prin conţinutul concret al obligaţiilor care îl compun, se înfăţişează ca o adevărată alternativă legală la însăşi arestarea preventivă.

3. În opoziţie cu acest din urmă punct de vedere sunt soluţiile instanţelor care au admis cereri de liberare provizorie pe considerentul că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat cu trecerea timpului ori că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, chiar şi atunci când printre temeiurile în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă, alături de cele ale art. 148 lit. f, au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 148 lit. a sau d din Codul de procedură penală.

În motivarea soluţiilor dispuse instanţele au considerat că pericolul social concret avut în vedere la luarea măsurii arestării s-a diluat în timp, iar sustragerea inculpatului de la urmărire penală nu mai este de actualitate. Totodată, aspectele legate de revolta faţă de ignorarea valorilor sociale şi percepţia publică faţă de necesitatea unei reacţii din partea autorităţii judiciare s-au atenuat ori au dispărut.

Alte instanţe au considerat că nu mai există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret  pentru ordinea publică (Anexele nr.116 şi 118) ori că temeiurile avute în vedere iniţial la luarea măsurii arestării nu se mai menţin în totalitate datorită faptului că cele mai importante probatorii din cauză au fost deja administrate.

II. În fine, unele instanţe au concluzionat în sensul că liberarea provizorie nu se poate acorda atunci când arestarea preventivă a fost dispusă în temeiul art.148 lit. a, lit. b sau lit. d  din Codul de procedură penală, chiar dacă a fost avut în vedere la luarea măsurii  şi cazul prevăzut la art.148 lit. f din acelaşi cod.

Acest punct de vedere a fost argumentat pe dispoziţiile art.1602 alin.2 teza I din Codul de procedură penală potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni, condiţie îndeplinită câtă vreme temeiul în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a fost art.148 lit. d din Codul de procedură penală.

Totodată, liberarea provizorie nu se poate dispune  atunci când sunt indicii că inculpatul s-ar putea sustrage de la urmărire penală sau judecată, ipoteză avută în vedere atunci când arestarea preventivă a fost întemeiată pe dispoziţiile art.148 lit. a din Codul de procedură penală.

În fine, cererea de liberare provizorie se va respinge şi atunci când din actele dosarului rezultă că inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influenţarea unui martor, considerent avut în vedere atunci când mandatul de arestare preventivă a fost dat în temeiul art.148 lit. b din Codul de procedură penală.

Opinia Procurorului General este în sensul că:

I. Au aplicat corect legea instanţele care au apreciat că liberarea provizorie se poate acorda doar atunci când subzistă temeiurile în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă, temeinicia cererii urmând a fi examinată, potrivit art.1608a alin.2 teza a II-a şi alin.6 teza a II-a din Codul de procedură penală, prin raportare la dispoziţiile art.136 alin.1 teza I şi alin.2 din Codul de procedură penală, respectiv dacă buna desfăşurare a procesului penal poate fi realizată şi prin liberarea provizorie.

II. Liberarea provizorie nu poate fi acordată în ipoteza în care temeiul arestării preventive l-a constituit unul sau mai multe dintre cazurile prevăzute la art.148 lit.a, b, c sau d din Codul de procedură penală.

>> Textul integral al recursului în interesul legii

Pentru Juridice.ro, Andrei PAP

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti