Secţiuni » Interviuri
Interviuri

Interviu Laura Codruta Kovesi. Despre începuturi
25.07.2011 | Adriana ZAHARIA

Secţiuni: Interviuri, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust

Adriana Zaharia: Bine v-am regăsit la interviul săptămânii, sunt Adriana Zaharia.

A început să practice baschetul în copilărie, i-a placut atât de mult acest sport încât a făcut performanţă, dar, la un moment dat s-a decis să schimbe macazul si a dat la drept. A devenit procuror deşi părinţii o vedeau notar.

La doar 33 de ani Laura Codruta Kovesi a devenit prima femeie procuror general al României. Deosebit de discretă atunci când vine vorba despre viata sa doamna Kovesi a acceptat totuşi să ne dea un interviu.

Doamna procuror general, mă bucur că aţi acceptat invitaţia noastra.

Laura Codruta Kovesi: Multumesc pentru aceasta invitaţie!

Adriana Zaharia: Aş incepe cu câteva întrebări legate de justiţie mai ales ca, recent am sărbătorit Ziua Justiţiei, spuneţi-mi daca sunteţi multumita de sistemul judiciar românesc.

Laura Codruta Kovesi: Este o intrebare dificilă, mai ales ca mă puneţi să mă refer la intreg sistemul judiciar, daca mi-ati pune intrebări referitoare la activitatea procurorilor v-aş spune că da, sunt multumită mai ales in ultima perioadă de timp. Face parte din sistemul judiciar impreună cu alte instituţii, instanţele de judecată, Consiliul Superior al Magistraturii, însa daca mă întrebaţi strict de activitatea Ministerului Public  pot să spun că sunt multumită în ultima perioadă de timp. Cred că instituţia noastră a progresat foarte mult, cred că în ultima perioadă de timp dosarele care au fost făcute au arătat valoarea şi profesionalismul unor procurori, sigur ca sunt probleme cum probabil exista si in alte instituţii pe care noi incercam sa le găsim soluţii şi sa le rezolvăm.

Adriana Zaharia: Mai sunt probleme, ce anume? Lipsesc banii, lipsesc oameni mai bine pregatiţi?

Laura Codruta Kovesi: Câteodata lipsesc şi bani, cateodata lipsesc si oameni mai bine pregătiţi, câteodata lipseşte timp procurorilor să faca dosarele într-un termen mai scurt, într-un termen rezonabil, cum spunem noi, câteodata soluţiile care sunt date nu întrunesc întotdeauna, eu stiu, elementele de calitate pe care ni le-am dori. Din acest punct de vedere spun că uneori sunt probleme, nu pot sa spun că activitatea noastră este perfectă, însă dacă mă raportez la anii anteriori este mult mai bună.

Adriana Zaharia: Se tot vorbeşte despre presiuni in justiţie, se tot dau telefoane, nu băga acel dosar, renuntă la acuzaţia aia, le-aţi simţit? Sunt adevărate?

Laura Codruta Kovesi: Nu! Cred că în ultima periodă va referiţi la o perioda mai mare de timp. Personal, nu am avut astfel de telefoane din partea politicienilor sau din partea altor persoane importante din stat care sa-mi spună ce am de facut sau să facă presiuni, nu am avut niciodata astfel de telefoane, de fapt la preluare mandatului am spun că dacă vor fi astfel de situaţii le voi face imediat publice. A existat într-adevăr un precedent cu colegul meu, fostul procuror general Ilie Botiş, însa în ceea ce priveste presiunile asupra procurorilor nu cred că ele sunt neapărat de natura politică. Avem alt gen de presiune, presiunea dosarului, presiunea timpului, că trebuie să-l soluţionezi într-un timp relativ scurt, poate de multe ori există presiunea complexitaţii, ultimul dosare, aş exemplifica cel cu vameşii pe care l-au facut colegii de la D.N.A, vă daţi seama un numar de patru, cinci procurori au avut totuşi foarte mult de muncă, la fel au şi ceilalţi colegi din Minsterul Public si cred ca aceste sunt presiunile obişnuite pentru un procuror. Pe de altă parte mai este si legislaţia care se schimbă zilnic, mai este şi volumul mare de activitaţi pe care trebuie să-l faci si cred ca aceste sunt presiunile pe care le resimt colegii procurori. Au fost cazuri izolate de presiuni venite din afara sistemului si ele au fost făcute publice la vremea respectivă.

Adriana Zaharia: Corupţia există?

Laura Codruta Kovesi: In rândul procurorilor? Dosare făcute de Direcţia Naţionala Anticorupţie dovedesc că avem din păcate si astfel de colegi, sunt cazuri izolate, sunt foarte puţine cazuri cu un număr de sub zece procurori care sunt trimişi in judecată pentru comiterea unor infracţiuni de corupţi, cred că nu trebuie sa generalizăm, sunt probabil si colegi care nu înteleg că trebuie să-şi faca datoria într-un mod corect dar, repet, nu aceste elemente caracterizeaza întreg sistemul. Cred ca tot colectivul de procurori din Ministerul Public este un colectiv în mare parte tânăr, profesionist, corect, şi, sigur că avem şi situaţii izolate în care unii colegi comit astfel de fapte.

Adriana Zaharia: Dar de ce doamna procuror? Nu sunt suficient de bine platiţi încât iau din altă parte bani?

Laura Codruta Kovesi: Nu cred! Cel puţin în cazurile în care pâna acum s-au dovedit că s-au produs fapte de corupţie au fost cauze de natura personală şi nu cauze care ţineau de activitatea instituţiei, cel puţin pentru unii dintre colegii care au fost condamnaţi pentru astfel de fapte nu motivaţia salariului a fost cea care a determinat să comită astfel de fapte penale.

Adriana Zaharia: Suntem un popor de reclamatori, depunem plângeri pentru orice motiv?

Laura Codruta Kovesi: Acum, ce să zic? La justiţie este liber, însa vreau să vă spun ca anul trecut am făcut o analiză la nivelul Ministerului Public plecând de la faptul că volumul de activitate a crescut într-un mod îngrijorător, deci raportat la ultimii zece ani volumul de activitate a crescut de şase ori în condiţiile în care numărul de procurori a rămas acelaşi. Printre cauzele pe care le-am găsit noi a fost şi aceasta a depunerii unor plângeri nejustificate, v-aş da cateva exemple: o doamnă petiţionară a facut plângere că, deşi prietenul ei i-a promis ca o ia de soţie nu a mai luat-o de soţie si astfel a comis o fapta penală. Sunt foarte multe plângeri pentru fapte care nu prezinta un pericol social deosebit, spre exemplu furtul unui borcan de murături din pivniţă sau furtul unui portofel în care erau numai acte, sigur ca, fiecare fapta de genul acesta pentru o persoana care este prejudiciată este o faptă importantă, relativ la activitatea noastră, sunt foarte multe fapte de acest gen. Mai există din păcate si o legislaţie stufoasă, avem aproape o mie de infracţiuni prevazute in peste o suta de acte normative. Poate nu toate aceste fapte ar trebui sa fie infracţiuni, poate ele ar putea să fie şi contravenţii, însa eu cred că am propus legislativului si mă bucur că si-au insuşit propunerile noastre. Noul cod de procedura penală prevede principiul oportunităţii, prevede posibilitatea ca procurorul sa renunţe la urmărirea penală atunci când se investigheaza o faptă care presupune cheltuirea unor resurse mai mari decât recuperarea prejudiciului efectiv produs.

Adriana Zaharia: Cum vă raportaţi la aceste cazuri hilare? Cum le trataţi? Cu aceeaşi atenţie?

Laura Codruta Kovesi: Toate cazurile le înregistrăm si le tratăm cu aceeaşi atenţie pentru că pentru toate aceste cazuri trebuie să faci investigaţii, trebuie să audiezi persoana care a facut plângerea, să administrezi probele pe care le propune in susţinerea plângerii chiar dacă din citirea plângerii îţi dai seama că nu s-a produs nici o fapta de natură penală. Noul cod penal si legea micii reforme care a intrat în vigoare ofera procurorilor posibilitatea ca prin simpla lecturare a plângerii dacă constată că nu s-a comis o faptă penală sau că ea nu prezinta o importanţă socială să poată fi clasată fară a mai se face investigaţii. De foarte multe ori procurorii îşi concentrau activitatea pentru că erau obligaţi să facă activităţi şi să desfăşoare acte probatorii în toate aceste plângeri timp în care şi-ar fi putut folosi şi resursele, şi financiare dar şi resursele umane ca să investigheze cazuri cu adevărat importante pentru societate şi mă refer la cazuri de corupţie, de crimă organizată, cazuri de mare violenţă sau alte cazuri mai importante.

Adriana Zaharia: Schimbăm direcţia interviului spre viaţa dumneavoastra personală. V-aţi născut in Covasna?

Laura Codruta Kovesi: Da! M-am născut in localitatea Sf. Gheorghe, judeţul Covasna.

Adriana Zaharia: Unde aţi copilarit?

Laura Codruta Kovesi: La vârsta de sapte ani am copilarit la Sf. Gheorghe, tatăl meu a fost procuror la Sf. Gheorghe, mama era profesoară. După ce am împlinit vârsta de şapte ani m-am mutat în Municipiul Mediaş, pot să spun că mare parte a copilariei am petrecut-o la Mediaş.

Adriana Zaharia: Cum a fost trecerea către Mediaş?

Laura Codruta Kovesi: La vârsta aceea cred că a fost aşa, un fel de aventură, nu o percepeam ca un disconfort, la varsta de şapte opt ani a părut ceva interesant. Puţin, am avut regrete că mi-am părăsit prietenii din Sf. Gheorghe, însă mi-am facut alţi prieteni. Era destul de simplu in acea perioadă, ori ieşeai pe strada şi te jucai cu copii din vecini, ori citeai o carte, ori practicai un sport, nu era televizor, nu erau jocurile pe calculator si cred ca inventivitatea era mult mai mult dezvoltată, cred că am jucat jocurile clasice pe care toţi cei de vârsta mea le-au jucat, de-a v-aţi ascunselea, lapte gros, elastic, mersul cu bicicleta, cam astea erau distracţiile copilăriei.

Adriana Zaharia: Eraţi o fire mai baieţoasă?

Laura Codruta Kovesi: Nu ştiu, probabil că prin forţa împrejurărilor a trebuit să fiu mai băieţoasă, aveam o vecină care avea doua fete şi cu care mă jucam dar majoritatea copiilor de pe stradă erau baieţi şi practic am crescut între băieţi.

Adriana Zaharia: Dar, fotbal, aţi jucat cu ei?

Laura Codruta Kovesi: Nu! Nu sunt îndemânatica la sporturile cu piciorul.

Adriana Zaharia: În copilarie colecţionaţi ceva?

Laura Codruta Kovesi: În copilărie nu prea obişnuiam să colecţionez foarte multe lucruri, cred că a fost şi datorită faptului că munceam foarte mult, o mare parte a timpului meu era dedicat sportului, aveam antrenament in fiecare zi cate doua ore şi chiar nu am avut timp de alte activităţi. Bineînţeles pe timpul vacanţelor lecturiile obligatorii care cred că au rămas şi în ziua de astăzi pentru copii sau aşa sper însa în afară de cititul cărţilor şi sport nu prea aveam alte hobby-uri

Adriana Zaharia: Dacă vă întreba cineva ceva, ce vrei să te faci cănd vei fi mare? Ce îi răspundeaţi?

Laura Codruta Kovesi: Ce să vă spun, până nu am intrat la liceu nu aveam o percepţie foarte clara despre ceea ce vroiam sa devin eu, am început să joc baschet în clasa a -2-a şi pâna în clasa a-11-a eram foarte convinsă că aleg acest domeniu, că mă fac profesoară de baschet şi că o să-i învăţ pe copii să joace baschet. În clasa a-11-a am avut un incident pe terenul de sport, am avut o entorsă la una din glezne şi stând acasă cu piciorul in ghips mi-am dat seama că un astfel de eveniment nefericit poate să apară oricând si că probabil trebuie să mă orientez către altceva. A venit revoluţia, admiterea la facultatea de drept s-a făcut prin probele de istorie şi gramatică, erau doua materii care îmi plăceau foarte mult şi aşa am ales sa merg la facultatea de drept fără să fiu convinsă în momentul în care m-am înscris că mă voi face procuror, şi tatăl meu a fost procuror timp de patruzeci de ani poate toată lumea crede că acesta a şi fost motivul pentru care m-am făcut procuror, însa în momentul în care m-am înscris la facultatea de drept nu eram foarte convinsă că o să devin procuror.

Adriana Zaharia: În clasa a-2-a ati început să jucaţi baschet?

Laura Codruta Kovesi: În clasa a-2-a am început să joc baschet, clasa a-2-a am început-o la scoala generală nr. 6 din Mediaş şi la începutul şcolii ţin minte că a venit o doamnă profesoară, de fapt prima antrenoare pe care am avut-o, a venit în clasă şi ne-a întrebat: Copii, care vreţi să vă înscrieţi la baschet? Nu prea ştiam ce este acela baschet, ştiam că se joaca cu mingea, nu ştiam exact în ce constă, dar cam toţi am ridicat din umeri aşa şi la un moment dat doamna profesoară a zis că: Ia ridicaţiva toţi în picioare! Eu, începând de la grădiniţă am fost un pic mai înalta decat toţi ceilalţi copii şi când m-a văzut aşa mai înalta mi-a zis: Cred că ar trebui să faci baschet! Şi am zis nu ştiu ce înseamna baschetul şi ea a zis că haide mâine la sală să-ti arăt ce este baschetul. Cred că a avut un simt pedagogic foarte deosebit pentru că, atunci când am păşit în sală, după primul antrenament mi-a plăcut foarte mult. Am început să practic acest sport cu încă doua colege din clasă şi încet încet am prins drag de acest sport şi l-am practicat până după vărsta de 22 de ani.

Adriana Zaharia: Aţi avut momente în care aţi vrut să renunţaţi? Erau antrenamentele prea dure?

Laura Codruta Kovesi: Sincer, au fost antrenamente la care puteam să spun că e ultimul dar binînteles că după ce se termina antrenamentul renunţam şi la aceasta idee. La sfârşitul clasei a-8-a am participat la faza naţionala a campionatului de baschet şi am fost selecţionată în lotul naţional, din acel moment sigur că şi nivelul antrenamentelor era altul şi nivelul aşteptărilor era altul şi nu mi-am permis să renunţ, cred că un sportiv nu renunţă niciodată şi cred ca a fost motivul care m-a determinat foarte mult să continui pe lânga faptul că îmi plăcea foarte mult, erau şi perioade de cantonament, ştiţi vara se făcea la mare şi iarna la munte, unii stăteau la soare se bronzau, noi alergam pe plajă, îţi venea căteodata să spui, hai să renunţ, vreau şi eu să stau la plajă să nu fac nimic însa satisfacţiile pe care ţi le oferă sportul erau mult mai mari pe lângă aceste bucurii pe care , nu ştiu, puteai să le ai şi în timp după ce terminai de practicat un sport. Am avut şi astfel de momente dar nu am renunţat.

Adriana Zaharia: Până la ce nivel aţi ajuns cu echipa?

Laura Codruta Kovesi: Când eram în liceul respectiv in clasa a-10-a echipa în care eu am jucat ani de zile, echipa care m-a consacrat, Gaz Metan Mediaş a promovat în divizia A, eram la momentul promovării una din cele douasprezece jucătoare, cred că opt eram de cincisprezece, şaisprezece ani, o echipă de junioare care eram in divizia B şi ulterior am promovat in divizia A. Începând cu clasa a-10-a am început să joc in divizia A, care era un campionat destinat seniorilor, cu alte colege care desigur erau deja senioare am jucat până la terminarea facultăţii, în divizia A sau în divizia B,  pentru că după ce am intrat la facultate ar fi trebuit să joc la Universitatea Cluj însă programul de la facultate era foarte strict nu-mi permiteam să merg la 2 antrenamente pe zi , am continuat să joc la echipa mea de club Gaz Metan Mediaş. În 1989 împreună cu lotul naţional am participat la Campionatul European unde am câştigat locul 2, practic am fost vicecampioane europene cred că a fost primul titlu de acest gen cucerit de o naţională de cadete a României şi din câte ştiu eu şi ultimul, nu ştiu dacă s-a mai reuşit o asemenea performanţă. Campionatul a fost organizat la Timişoara în 1989, şi ulterior în toţi ani de după m-am gândit oare câţi din tinerii care au venit atunci la sală şi ne-au susţinut, au suferit în urma Revoluţiei. Este întradevăr un moment unic în viaţa unui sportiv să câştigi un astfel de titlu, din nefericire am pierdut finala, am pierdut cu echipa Cehoslovaciei cum era pe vremea aceea, deşi am câştigat în toate meciurile de calificări cu această echipă, în final am pierdut la două puncte, asta este, ne mulţumim cu locul 2.

Adriana Zaharia: Aveaţi superstiţii înainte de a intra pe teren?

Laura Codruta Kovesi: Aveam.

Adriana Zaharia: Făceaţi ceva anume ca să câştigaţi?

Laura Codruta Kovesi: Aveam, superstiţii legate mai ales de echipament, aveam, cel puţin asta era una dintre ele, dacă joci cu o anumită culoare sigur câştigi meciul, eu cel puţin aveam superstiţia numărului de pe tricou, întotdeauna voiam să joc  cu numărul 12 când am ajuns la lotul naţional numărul 12 era luat de altă colegă care era mai veche şi a trebuit să joc cu numărul 4, dar a fost un număr norocos şi acela, eu aşa îl consider.

Adriana Zaharia: Când aţi fost ultima dată să jucaţi?

Laura Codruta Kovesi: Acum o lună am fost cu nişte prieteni şi am jucat în timpul liber, e adevărat  că mai mult joc din amintiri, nici condiţia fizică nu e aceeaşi ca atunci când jucam. Îmi imaginam cum ar fi să mă duc într-o fabrică şi să-i spun unui bărbat cam aşa se măsoară cu şublerul sau cam astea sunt regulile în inginerie. Nu cred că mi s-ar fi potrivit, profesia de procuror cred că mi se mulează perfect pe ceea ce îmi doream eu şi pe ceea ce cred eu că puteam să fac.

Primul lucru pe care l-am auzit când am devenit procuror general a fost că profesia de procuror nu e pentru femei. Eu cred că viaţa mi-a dovedit că este şi pentru femei nu numai pentru bărbaţi. Ca procuror, cum să spun, trebuie să analizezi cazul întotdeauna la rece, nu trebuie să te implici emoţional, pentru că dacă te implici emoţional ajungi să lucrezi cu patimă ceea ce nu este bine. Am apelat de multe ori la sfaturile tatălui meu, chiar şi după ce am ajuns procuror general am continuat să-l mai consult în anumite chestiuni.

Adriana Zaharia: Pe ce poziţie jucaţi?

Laura Codruta Kovesi: Aveam un dublu rol, la echipa de club jucam pivot, deci pivotul la baschet este persoana care joacă sub panou si care de obicei finalizeaza un atac sau de cele mai multe ori… La lotul naţional unde erau fete mai înalte decât mine jucam extremă, deci practic aveam dublă calificare dacă vreţi sa folosesc un termen mai tehnic pivot sau extremă de obicei jucam pe partea stângă.

Adriana Zaharia: Spuneţi-mi dacă aţi reuşit vreodată să înscrieţi din celălalt capăt al terenului.

Laura Codruta Kovesi: Eu n-am încercat niciodată, am văzut şi eu la televizor, sunt unii care reuşesc mai ales în ultima secunda a meciului dar în afara de aruncările de la trei puncte nu am avut astfel de performanţe.

Adriana Zaharia: De ce aţi renunţat? Aţi spus că aţi avut acel accident cu glezna?

Laura Codruta Kovesi: La vârsta de 22 de ani am terminat facultatea, am devenit procuror şi era oarecum compatibil calitatea mea de procuror cu cea de sportiv de performanţă, nu puteam să fac bine amândoua activităţile motiv pentru care am renunţat şi am început să practic acest sport doar în timpul liber cu prietenii sau cu foştii colegi şi m-am axat foarte mult pe ceea ce urma să devin în cariera mea.

Adriana Zaharia: În fotbal se mai fac blaturi, sunt şi câteva dosare, în baschet nu este aşa, în baschet nu se fluieră, nu se aruncă cu nimic pe teren, de ce este altfel?

Laura Codruta Kovesi: Bine, baschetbaliştii sunt diferiţi, sper să nu se supere ceilalţi sportivi pe mine. Deci, eu nu am auzit niciodata de un meci aranjat in baschet cel puţin câtă vreme eu am jucat, nici acum nu am cunoştinţe să existe astfel de situaţii, probabil că in campionatul nostru intern nu se vehiculează atât de mult de sume de bani, probabil că nu este un sport atât de popular precum este fotbalul şi nu sunt interese atât de mari, în cazul transferurilor de jucători la baschet nu am auzit de sume cu multe zerouri şi probabil că acesta este motivul, cred că sunt motive de natură economică nu neapărat motive care ţin de specificul jocului.

Adriana Zaharia: Când aţi fost ultima dată să jucaţi baschet? Sau să urmăriţi un meci de baschet din tribună.

Laura Codruta Kovesi: Cred că acum o lună am fost cu nişte prieteni în timpul liber şi am jucat, e adevărat, mai mult joc din amintiri ca să spun şi in plus condiţia fizica nu mai este aceeaşi ca atunci când jucam.

Adriana Zaharia: I-aţi lăsat să înscrie şi ei ?

Laura Codruta Kovesi: Sincer, m-am străduit să joc cât mai bine, sau, mă rog, mi-a ieşit, cât mai bine.

Adriana Zaharia: Să facem un exerciţiu de imaginaţie doamna procuror. Dacă aţi fi continuat cariera sportivă, unde aţi fi fost acum?

Laura Codruta Kovesi: Sincer, probabil aş fi antrenat o echipă de copii, aşa mi-am dorit până am decis să mă înscriu la facultatea de drept şi cred că aş fi antrenat o echipă de copii undeva, probabil la Sibiu sau la Mediaş, sunt doua oraşe în care baschetul este foarte mult iubit sau apreciat, este o tradiţie sau cel puţin în Mediaş baschetul este o tradiţie, sunt foarte mulţi jucători de baschet, şi fete şi băieţi care au devenit membrii ai lotului naţional chiar şi profesorul Şerban care era antrenor la echipa de băieţi a condus lotul naţional o perioada mare de timp şi cred că într-un astfel de oras în care baschetul este apreciat cred că acolo mi-ar fi plăcut să antrenez o echipă dacă aş fi ales baschetul. Viaţa mi-a pregatit o altă surpriză şi am ales un alt drum.

Adriana Zaharia: Păstraţi legatura cu colegele din echipă?

Laura Codruta Kovesi: Da, păstrez legătura cu mare parte dintre ele chiar acum 2 ani, în 2009 în vară, am făcut o sărbătoare, s-au împlinit 20 de ani de la câstigarea titlului de campioane naţionale şi fostul căpitan de echipă, Nicoleta Noghea, a organizat o întâlnire a tuturor fetelor care am jucat în acea echipă şi pot să vă spun că a fost destul de emoţionantă, sigur, niciuna nu am avut curajul să intrăm pe teren să jucăm dar a fost o întâlnire emoţionantă şi cred că pentru noi a fost important să ne întâlnim şi să vedem ce s-a întâmplat cu noi în toţi aceşti ani.

Adriana Zaharia: A fost uşor să treceţi de la o viaţa activă, sportivă, la una mai puţin activă?

Laura Codruta Kovesi: Pot să spun că am avut o viaţă activă până când am devenit procuror general după aceea programul s-a schimbat un pic, sigur, şi la Sibiu aveam foarte multe dosare, foarte mult de lucru dar tot timpul, la sfârşit de săptămână îmi găsem timp să merg o oră două pe terenul de baschet. După ce am devenit procuror general a fost mai dificil să mai fac acest lucru.

Adriana Zaharia: Cred că aveţi baschetul în sânge.

Laura Codruta Kovesi: Da!

Adriana Zaharia: Aţi ales dreptul, probabil şi un pic influenţată şi de tatăl dumneavoastră care a fost procuror.

Laura Codruta Kovesi: Nu neapărat, cred că am ajuns la facultatea de drept mai mult pentru că materiile pe care trebuia să le dai la examen erau nişte materii care erau foarte accesibile si care mie îmi plăceau, erau gramatica si istoria României, m-au pasionat, sinceră să fiu nu m-am văzut niciodată la o facultate tehnică. Fratele meu, care este cu doi ani mai mare a terminat o facultate tehnică şi îmi imaginam cum ar fi să mă duc într-o fabrică sau într-o uzină şi să-i spun unui bărbat, ştii, aşa se măsoară cu şublerul sau cam astea sunt regulile în inginerie. Nu cred că mi s-ar fi potrivit, şi atunci am ales să merg la facultatea de drept, mi sa părut că este un domeniu care o să mi se potrivească şi o să-mi placă.

Adriana Zaharia: Când v-aţi dat seama că o să deveniţi procuror, în ce an ?

Laura Codruta Kovesi: În anul 3 de facultate, în primii 2 ani învăţam noţiunile de bază ale dreptului, nu prea ştiam exact ce face fiecare, nu ştiam ce face avocatul, procurorul sau judecătorul adică aveam puţine cunoştinţe teoretice, ştiam aşa în mare dar nu în profunzime. În anul 3 de facultate am început să facem practică şi a fost anul în care am făcut practică la unităţile de parchet. După ce am terminat practica mi-am dat seama că vreau să devin procuror. Am avut o discuţie cu tatăl meu în anul trei de facultate şi ştiţi că orice părinte, bun, uite o să termini facultatea, cam ce ai vrea să faci? Zice: Nu ai vrea să te faci notar? Şi eu zic, nu, nu, nu , nu mă văd stând într-un birou şi făcând doar acte, cred că îmi doream ceva mult mai activ, cred că profesia de procuror mi se mulează perfect pe ceea ce-mi doream eu si pe ceea ce cred eu că puteam să fac. Nu pot să spun că parinţii mei mi-au influenţau deciziile, întotdeauna am avut libertatea de a lua anumite decizii, ca orice părinte au încercat să mă ghideze pe un anumit drum. Trebuie să recunosc că atunci când i-am zis tatălui meu că mă fac procuror a simţit o oarecare bucurie dar nu a încercat nici un moment să-mi impună sau să incerce să mă influenţeze spre decizia aceasta, totuşi şi meseria de procuror are anumite riscuri, după amiezile, sâmbetele, duminicile sunt inevitabile trebuie să le petreci la birou, sunt accidente la care trebuie să te duci, sunt omoruri la care trebuie să te duci, nu este o meserie care este neapărat pentru o femeie sau cel puţin ani de zile nu a fost considerata o meserie pentru femei, de altfel e primul lucru pe care l-am auzit când am devenit procuror, că procuratura nu este pentru femei. Eu cred că viaţa mi-a dovedit că este şi pentru femei nu numai pentru bărbaţi.

Adriana Zaharia: Cu ce i-aţi convins, care au fost punctele dumneavoastra forte?

Laura Codruta Kovesi: După ce am făcut acea pregătire de stagiu, mi-am dat seama ce face un procuror, nu cred că a trebuit să-i conving, doar le-am spus că m-am gândit să devin procuror şi că mi s-ar potrivi şi că mi se pare un domeniu activ în care m-aş descurca, plus că mai era un avantaj, odata ce devi magistrat poţi să îţi schimbi traseul, adică din procuror să mergi judecător, din judecător să fi procuror, nu este o decizie definitivă până la finalul carierei sa fi procuror, asta doar dacă îţi doreşti să faci acest lucru dar dacă după cinci, zece ani te răzgândeşti poţi să treci dintr-o parte în cealaltă şi am spus că prin asta vreau să încep şi deocamdată nu mi-am schimbat decizia cel puţin pâna în perioada de procuror sper că şi după.

Adriana Zaharia: Vă amintiţi de primul caz la care aţi lucrat ca procuror?

Laura Codruta Kovesi: Primul caz? Primele sase luni după ce am devenit procuror, practic nu aveai dreptul să faci dosare stăteai foarte mult timp în grefa, în secretariat, să înveţi circuitul documentelor să te obişnuieşti cu ceea ce ai de făcut, şi în primele şase luni nu aveai voie să semnezi nici un document, aveai un tutore de practică care îţi semna lucrările. După cele şase luni trebuia să dai un examen de semnătură, practic după cele şase luni am avut primul caz. Era vorba de un tânăr care avea nousprezece ani şi care făcuse un accident rutier, se ciocnise cu o maşină a poliţiei şi nu avea permis de conducere motiv pentru care i s-a întocmit dosar penal. Bineînţeles că atunci când l-am audiat, pe lângă curiozitatea ca persoană dar şi ca procuror trebuia să lămuresc toate aspectele cauzei l-am întrebat: Bun, am înţeles că ai condus maşina fără permis dar totuşi cum de te-ai lovit tocmai cu maşina poliţiei? Şi explicaţia a fost destul de simplă, era în maşina cu un alt prieten, a ajuns într-o intersecţie şi i-a spus prietenului lui: Uita-te-n dreapta, vine ceva? Prietenul i-a spus: Da! Vine maşina poliţiei. Eu am crezut ca e o gluma şi am dat înainte şi m-am ciocnit cu poliţia. Ghinion curat. A fost prima declaraţie pe care a trebuit să o iau şi primul dosar.

Adriana Zaharia: Ati avut şi cazuri mai grele care v-au înspăimântat?

Laura Codruta Kovesi: Nu…. cazuri grele să ştiţi că, toate sunt. În fiecare caz te loveşti, ba de o încadrare juridică ba de o anumită activitate pe care o faci prima dată, sunt alte cazuri mai delicate din alte puncte de vedere, atunci când ai victime copii sau femei parcă este un pic mai delicat, în orice caz infracţiunile care se comit cu violenţă întotdeauna prezintă un grad de dificultate mai ridicat din orice punct de vedere, că, totuşi, înainte să fi procuror eşti om şi ai anumite sensibilităţi. Deci nu aş putea să spun că a fost un caz extrem de complicat sau care m-a înspăimântat dar am lucrat aproape cinci ani de zile la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi am avut multe situaţii în care am audiat persoane şi tinere care au fost traficate şi m-a impresionat foarte mult drama unei tinere de cincisprezece ani care a fost trimisă în străinătate să aibă grijă de copilul unor prieteni şi care a sfârşit prin a fi traficată şi povestea ei de viaţa m-a impresionat foarte mult, însă ca procuror trebuie să analizezi întotdeauna cazul la rece nu trebuie să te implici emoţional, pentru că daca te implici emoţional ajungi să lucrezi cu patimă, ceea ce nu este bine dar sunt anumite drame în fiecare dosar de care nu poţi să faci excepţie şi nu poţi să nu iei contact cu ele, sa nu le vezi şi să nu le simţi.

Adriana Zaharia: Aţi auzit spunându-vă lumea că sunteţi fata lui tata? Să vă acuze că tatăl dumneavoastră este procuror şi…

Laura Codruta Kovesi: Da, dar am avut norocul să lucrăm în unităţi de parchet diferite dar cu toate astea sigur că am auzit de foarte multe ori. Pe mine m-a bucurat acest lucru, nu m-a supărat niciodată, sunt foarte mulţi colegi de-ai tatălui meu care lucrau în sistem şi cu care ne întâlneam şi când îmi spuneam numele mă întreba: Tu eşti fata lui Lascu de la Mediaş? Da!

După ce mi-am schimbat numele prin căsătorie nu toată lumea mă mai recunoştea dar n-am considerat niciodată acest lucru ca un handicap ba dimpotrivă ca un lucru bun l-am privit.

Adriana Zaharia: I-aţi cerut vreodată sfatul, l-aţi întrebat vreodată in dosarele prea încâlcite în care nu vă descurcaţi?

Laura Codruta Kovesi: De multe ori! Cel puţin în primii ani de activitate cred că roşeam telefonul câteodată. Sigur că în unele situaţii nu toate răspunsurile le obţii din cărţi oricât ai citi cărţile de drept, sunt situaţii de viaţa, de fapt, în care nu găseşti răspunsurile întotdeauna acolo şi atunci trebuie să apelezi la practică saau sunt chestiuni pe care nu le poţi învăţa din cărţi. Când ai o victimă care plânge într-una că a fost traficată sau bătută nu scrie în carte, îţi dă niste principii după care să audiezi o persoană dar sunt lucruri pe care le mai înveţi şi pe parcurs, şi sigur că am apelat de foarte multe ori la sfaturile tatălui meu din acest punct de vedere, cel puţin din punct de vedere profesional chiar şi după ce am ajuns procuror general  am continuat să-l mai consult în anumite chestiuni şi este îndemnul pe care-l fac întotdeauna colegilor. Ştiţi, în fiecare an de 1 iulie sărbătorim Ziua Justiţiei, şi când am preluat aceasta funcţie mi-am dat seama că erau foarte mulţi colegi care plecau la pensie şi cărora instituţia nu le mulţumea în nici un fel. Şi atunci am zis ca in fiecare an, facem o ceremonie pentru colegii care pleacă la pensie, le multumim pentru activitate, încercăm să le dăm o diplomă, un cadou, şi să ştiţi că în fiecare an când mă uit pe listă, văd că sunt colegi care au patruzeci de ani vechime, treizeci si noua de ani vechime, şi de multe ori le spun celor tineri că avem colegi care au o vechime în magistratură mai mare decât vârsta noastră şi că ar fi bine să profităm de experienţa lor. Unii colegi ascultă, alţii mai puţin, fiecare cum crede că este mai bine.

Adriana Zaharia: Sunteţi la al 2-lea mandat ca procuror general, nu mai aveţi voie la un al 3-lea.

Laura Codruta Kovesi: Nu. Şi nici nu mai îmi doresc un al 3-lea !

Adriana Zaharia: Ce o să faceţi când o să încheiaţi treburile cu parchetul?

Laura Codruta Kovesi: Probabil că o să muncesc în continuare, sunt la jumătatea carierei, cred că de oameni care să muncească este nevoie tot timpul şi cred că o să continui în acest domeniu juridic activitatea.

Adriana Zaharia: Privind retrospectiv, sunteţi mulţumită? Aveţi regrete?

Laura Codruta Kovesi: Cred că orice om are şi regrete şi bucurii, se gândeşte cu nostalgie la unele lucruri, cu bucurie, cu tristeţe la alte lucruri, acum ca procuror sigur că mă simt împlinită. Ca procuror general am câteva tristeţi şi câteva regrete pentru că poate nu am reuşit să schimb lucrurile atât de mult cât mi-aş fi dorit. Poate este doar o percepţie, în fiecare an trag o linie şi mă uit câte am schimbat însă în 2009 când mi-a expirat mandatul şi am tras linie am constatat ca am realizat multe lucruri câte mi-am propus şi pe care le-am realizat şi cred că instituţia asta, Ministerul Public arată altfel faţă de 2006 faţă de când am preluato şi eu daca e să fac un bilanţ la tot ceea ce am facut, da, ma declar mulţumită. Poate nu foarte mult mulţumită dar mulţumită mă declar şi nu cred că este meritul meu ci meritul tuturor colegilor care au lucrat în Minister şi care au înţeles că trebuie să schimbăm lucrurile şi să avem o alta abordare.

Adriana Zaharia: Este greu să fi procuror general? Cât munciţi?

Laura Codruta Kovesi: Foarte mult muncesc pe zi, stau foarte multe ore la birou şi nu neapărat la birou, mai sunt şi întâlniri regionale la care stau de dimineaţa până seara câteodată. De multe ori mă prinde seara târziu la birou sau dimineaţa devreme însa fac cu pasiune ceea ce fac şi nu simt o greutate, cred că trebuie să profit de fiecare minut în care sunt aici şi să incerc să mai rezolv câte o problemă. Dar cred că toţi procurorii din Ministerul Public lucreaza la fel de mult de foarte multe ori se mai întâmpla evenimente, mai sunt tot felul de dosare sau primesc anumite lucrări, le citesc, mai sun pe telefon câte un coleg şi zic: Bună seara ! Ce faceţi? Şi zice: Ştiţi, sunt la muncă! Şi mă uit la ceas, este ora noua. Dar ce căutaţi la ora noua la serviciu? Şi aceeaşi întrebare: Dar dumneavoastră, ce căutaţi? Sunt foarte mulţi colegi pe care sâmbăta, duminica îi găseşti la birou, depinde…

Trec printr-o perioadă în care trebuie să-mi îndeplinesc toate atribuţiile la maxim dacă vreţi să folosesc timpul maxim pentru activitatea profesională. Cred că după ce-mi expiră mandatul de procuror general o să am timp şi pentru altele.

Adriana Zaharia: Timp liber când mai aveţi?

Laura Codruta Kovesi: Mai am şi timp liber, nu mă plâng. Îmi fac, mai puţin  dar îmi fac, cred că este o perioadă în care trebuie să-mi îndeplinesc toate atribuţiile la maxim dacă vreţi să folosesc timpul maxim pentru activitatea profesională. Cred că după ce-mi expiră mandatul de procuror general o să am timp şi pentru altele activităţi.

Adriana Zaharia: Am vazut că aveţi foarte multe icoane în birou, sunteţi credincioasă?

Laura Codruta Kovesi: Sunt!  Sunt credincioasă. O parte din icoane le-am primit de la prieteni, de la colegi, am zis să fie aici în apropierea mea, am o icoană primită de la o Mănăstire, este Sf. Vasile, mi s-a spus că este unul dintre Sfinţii cei mai severi şi o să fie in dreapta mea când iau câte o decizie să fiu sigură că am luat decizia corectă.

Adriana Zaharia: E mână dreaptă?…

Laura Codruta Kovesi: Într-un fel.

Adriana Zaharia: Peştii de unde îî aveţi?

Peştii, ce să vă spun, aveam un hobby, în a creşte peşti însă într-o zi de cincisprezece mai colegii m-au invitat în oraş şi când m-am întors am găsit acest acvariu care reprezenta defapt un cadou de ziua mea. Cred că nu aveam destule responsabilităţi, a trebuit să-mi mai asum încă una şi a trebuit să învaţ ce înseamna să creşti peşti, cum trebuie hrăniţi, cum trebuie schimbată apa, însă acum cred că daca mi-ar lua cineva de aici, mi-ar lipsi.

Adriana Zaharia: De când aţi devenit procurorul general s-au spus unele neadevăruri despre dumneavoastră. Care este cel care v-a deranjat cel mai mult?

Laura Codruta Kovesi: Nu ştiu ce să spun. Cred că neadevărurile în general te deranjează dar nu aş vrea să nominalizez nici unul dintre ele, sunt oameni care însă aşa au ştiut să se manifeste nu şi-au verificat informaţiile dar nu aş vrea să nominalizez.

Adriana Zaharia: Ce le transmiteţi celor care nu au încredere în dumneavoastră sau care va critică?

Laura Codruta Kovesi: Celor care mă critică, nu am ce să le transmit decât un singur lucru, de câte ori aceasta instituţie sau eu personal sunt criticată, dacă criticile sunt întemeiate încerc să le îndrept. Celor care nu au încredere nu pot să le spun decât că sunt de bună credinţă , că încerc să schimb lucrurile, că sunt consecventă în ceea ce fac şi ca poate dacă n-am reuşit să schimb tot mă străduiesc să fac acest lucru.

Adriana Zaharia: Vă mulţumesc foarte mult doamna procuror general pentru acest interviu.

Laura Codruta Kovesi: Vă mulţumesc şi eu!

Adriana Zaharia: Acestea a fost interviul săptămânii de astăzi, sunt Adriana Zaharia şi vă mulţumesc mult pentru atenţia cu care ne-aţi urmărit, ne revedem săptămâna viitoare, sâmbătă de la ora 19:00. Numai bine!

* multumim N24

Cuvinte cheie: ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti