Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
Print Friendly, PDF & Email

Pactul de optiune si promisiunea de a contracta in noul Cod civil
10.08.2011 | JURIDICE.ro, Florin CIUTACU, Artin SARCHIZIAN


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

1. In mod traditional, incheierea unui contract are seminificatia juridica a realizarii acordului de vointa dintre parti, asupra clauzelor acestuia [1], urmare a conjunctiei celor doua elemente constitutive ale oricarei conventii: a  ofertei si acceptarea acesteia, urmand ca efectele (drepturile si obligatiile specifice) sa se produca de la acest moment (cu exceptia cazului cand prin vointa partilor, ori dupa lege, ele se vor produce la un alt moment). Cu toate acestea,  nimic nu se opune, ba, chiar se recunoaste expresis verbis de lege, ca partile sa poata incheiea intelegeri prealabile contractului (asa numite contracte preparatorii [2] prin care se prefigureaza, sau proiecteaza incheierea unui contract in viitor, aceasta, fiind o modalitate juridica, des intalnita in practica,  prin care, desi partile nu incheie contractul proiectat, totusi se leaga juridic intre dansele a-l incheia in viitor, dobandind astfel o certitudine relativa la incheierea acestuia. Intr-un astfel de caz, angajamentului juridic asumat, are ca obiect o obligatie de “a face”  sau chiar mai mult, asa dupa cum vom observa, sunt situatii in care, deja una dintre parti isi exprima consimtamatul in avans la incheierea acestui contrac. O asemenea “intelegere juridiceasca”, la randu-i reprezinta un veritabil contract (art. 1.166 NCC), diferit insa de celsubsecvent, previzionat. Evident, nu poate fi omisa ipoteza in care se emite o simpla oferta de a contracta, caz in care aceasta, ca si fizionomie juridica, va ramane un act unilateral.

2. Reglementand partea generala a obligatiilor, respectiv ce a izvoarelor obligationale (Cartea a V-a Titlul II), in cuprinsul capitolului I, referitoare la Contract, Noul Cod Civil, cuprinde dispozitii relative atat la pactul de optiune, definit ca fiind, acea conventie prin care una dintre ele rămâne legată de propria declaraţie de voinţă, iar cealaltă să o poată accepta sau refuza, acea declaraţie se consideră o ofertă irevocabilă şi produce efectele prevăzute la art. 1.191. (art. 1.278 NCC), cat si la promisiunea de a contracta (art. 1.279), ce nu beneficiaza de o definitie legala, dar care, este inteleasa in doctrina [3] ca fiind acea conventie prin care partile, se angajeaza reciproc, ori numai una dintre ele, a incheia in viitor un contract. Cat priveste promisiunea de a contracta, dupa cum obligatia de a incheia contractul in viitor (a face) este asumata numai de una dintre partile contractate, ori, deopotriva de cele doua, suntem in prezenta fie a unei promisiuni unilaterale de a contracta, fie, in cazul celei din urma, in cazul unei promisiuni bilaterale (sinalagmatice) de a contracta.

3. Observam asadar, optiunea ferma a legiuitorului nu doar de a utiliza deopotriva atat notiunea de “pact de preferinta” cat si cea de “promisiune de a contracta” dar, cel mai important,  de a reglementa in mod deosebit cele doua operatiuni juridice, de unde, in mod lesnicios putem preliminar conchide ca, intre cele doua notiuni, nu exista identitate.

Aceasta observatie se impune a fi subliniata, in conditiile in care, pana in prezent, o parte a doctrinei romane [4] si straine [5], prin vocea unor autori de certa autoritate, afirma in mod hotarat ca, promisiunea unilaterala (de a contracta –p.n.) si pactul de optiune sunt “unul si acelasi lucru”, apreciindu-se ca, cea de a doua sintagma este propusa doar pentru a marca faptul ca promisiunea nu este intodeauna un contract unilateral (in cazul in care, este stipulata o indeminzatie de imobilizare) [6].

Cum insa, dupa cum am aratat, deosebirea intre cele doua operatiuni juridice este in mod idubitabil transata de legiuitor, se impune a observa elemente ce deosebesc si particularizeaza fiecare dintre cele doua acte juridice, marturisind ca riscul de confuziune este destul de pregnant, de vreme ce, atat pactul de optiune, cat si promisiunea unilaterala, sunt contracte, care confera un drept, potestativ beneficiarului acestora, de optiune, respectiv de a decide, ori nu, incheierea contractului previzionat. Insa,in cadrul analizei comparative a celro doua operatiuni,  intereseaza atat tipul obligatia asumata in cazul fiecaruia dintre cele doua, conducand la calificarea naturii juridice a fiecaruia cat si, mecanismul in care, in caz de optiune pozitiva, se va incheia contractul previzionat.

3.1. Cat priveste promisiunea unilaterala de  a contracta, aceasta, dupa cum am aratat, naste in sarcina promitentului obligatia de a incheia in viitor contractul, asa incat, in cazul in care, beneficiarul promisiunii se va hotara a incheia contractul, promitentul, va fi tinut sa-si manifeste consimtamatul la incheierea contractului subsecvent, iar in caz de refuz, obligatia acestuia fiind susceptibila de executare silita (indirecta), caz in care, instanta suplinind consimtamantul acestuia va pronunta o hotarare care sa tina loc de contract [7]. Retinem asadar, ca obligatia ce descinde in sarcina promitentului in cazul incheirii unui astfel de contract este cea de “a face” (implica o conduita ulterioara pozitiva, alta decat cea de “a da”) corelativa dreptului de creanta al beneficiarului, de optiune, in sensul de a decide si pretinde incheierea contractului. Din acest fapt, putem califica actul ca avand natura juridica a unui antecontract, respectiv o conventie prin care una dintre parti se obliga sa incheie in viitor un contract al carui continut esential este determinat, fiind o conventie prealabila, diferita de cea previzionata.

3.2. Deosebit de acestea, in cazul incheierii unui pact de optiune, promitentul nu se mai angajeaza a incheia in viitor contractul (a face) ci, deja, in mod actual si anticipat, acesta isi manifesta consimtamatul la incheierea contractului subsecvent, astfel incat, la data la care, si beneficiarul va opta pentru incheierea acestuia, o data cu manifestarea propriei vointe, realizandu-se ipso jure acordul de vointa, contractul fiind considerat incheiat. Dea altfel, s-a defipt de catre legiuitor ca, manifestarea de vointa astfel exprimata, potrivit art. 1.278 NCC reprezinta o oferta irevocabila ce produce efectele prevăzute la art. 1.191 NCC.  Cat priveste natura juridica desemnata de legiuitor, ca fiind, cea a unei “oferte” avem unele rezerve, aceasta intrucat, oferta (in conceptia clasica) reprezinta o propunere de a contracta, prin care, ofertantul fixeaza elementele ce pot fi luate in considerare pentru incheierea contractului, ori, in cazul pactului de optiune, aceste elemente sunt stabilite de catre partile ce incheie “pactul” si nu doar de catre “ofertant” (promitent). Ca, manifestarea de vointa din partea promitentului este deja exprimata, ca si in cazul oferetei de a contracta, nu este de natura a o califica drept oferta un astfel de act juridic, care oricum este bi sau multi lateral, ci, mai curand, reprezinta o manifestare “anticipata” de a incheia contractul, al carui elemente esentiale sunt deja stabilite prin conventia partilor.   Totodata, s-a si sustinut in  doctrina [8] ca un astfel de act ar avea o natura juridica complexa, reunind deopotriva atat o oferta (de a contracta) cat si, o conventie accesorie in puterea careia beneficiarul devine creditorul unui drept de optiune asupra incheierii sau neincheierii. Fara a nega justetea tezei potrivit cu care ar avea o natura juridica complexa, totusi, faptul ca se confera dreptul de optiune al beneficiarului nu reprezinta un element de absoluta noutate, inedit, de vreme ce, orice oferta (fiind, astfel calificata de legiuitor) confera destinatarului acesteia optiunea de a decide daca o va primi ori nu. Astfel ca, asa dupa cum am aratat, caracterul original si care particularizeaza acest instrument juridic, rezida in aceea ca, elementele ofertei nu sunt stabilite exclusiv de catre ofertant ci, prin acordul partilor.

4. Calificarea corecta a unei astfel de conventii preliminare ca fiind promisiunea de a contracta ori, pact de optiune, manifesta un interes practic deosebit, aceasta pe de o parte, pentru a observa modalitatea in care se va incheia contractul subsecvent (proiectat), respectiv, in cazul promisiunii de a contracta, in “doi timp” fiind necesar ca ambele parti sa isi mainfeste consimtamamtul pentru incheierea actului subsecvent, pe cand in cazul pactului de optiune, contractul se incheie, prin simpla manifestare de vointa a beneficiarului, caz in care se realizeaza acordul de vointa. Iar, pe de alta parte, intereseaza forma pe care trebuie sa o imbrace un astfel de act, aceasta deoarece, daca in cazul pactului de preferinta, legiuitorul a reglementat forma actului ca fiind ceruta de lege pentru contractul pe care părţile urmăresc să îl încheie (art. 1.278 alin. 5), o astfel de reglementare lipseste in cazul promisiunii de a contracta, de unde rezulta ca se aplica regula generala, cea a consensualismului (art. 1.178 NCC “Libertatea Formei”), indiferent daca catul proiectat este unul pentru care legea cere incheierea in forma solemna.

5. Reglementand un caz particular in care se intalneste un astfel de act, respectiv Pactul de opţiune privind contractul de vânzare, legiuitorul inscrie la art. 1.668 alin (1) (NCC) ca: În cazul pactului de opţiune privind un contract de vânzare asupra unui bun individual determinat, între data încheierii pactului şi data exercitării opţiunii sau, după caz, aceea a expirării termenului de opţiune nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului, fiind vorba de  o cauza temporara de indisponibilizare a bunului, motiv pentru care, partile pot prevedea in conventia incheiata o indemnizatie de imobilizare [9], caz in care, contractul devine oneros si sinalagmatic. De asemenea, la alin. (2) al aceluiasi articol se prevede ca: Atunci când pactul are ca obiect drepturi tabulare, dreptul de opţiune se notează în cartea funciară, iar, dreptul de opţiune se radiază din oficiu dacă până la expirarea termenului de opţiune nu s-a înscris o declaraţie de exercitare a opţiunii, însoţită de dovada comunicării sale către cealaltă parte.

6. Tot astfel, reglementand  promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare, Noul Cod Civil prevede la art. 1.669. alin. (1)  ca, atunci când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite. Iar, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat.


[1] C. Statescu; C. Barsan. Teoria Generala a Obligatiilor, Ed. Hamagiu, 2008, p. 43

[2] Dan Chirica, Contracte speciale civile si comerciale V. I, Ed. Roseti 2005, p. 156

[3] Fr. Deak,  Tratat de Drept Civil, Contracte Speciale, Ed. Actami 1998, p. 19-20

[4] Dan Chirica, infra. p. 157

[5] L. Boyer, Promesse de vente, Rep. Civ. Dalloz,1990, p. 2-3

[6] J.Huet, p. 120-121, nr. 11174 apud D. Chirica, op. cit. p. 158

[7] Mircea N. Costin, Mircea C. Costin “Promisiunea de contract”, Dictionar de drept civil, Ed. Lumina Lex 2004, 267

[8] I. Lula, Natura Juridica a promisiuni unilaterale de vanzare, “Dreptul” nr. 6/1998, p. 43 si urm.

[9] In acest sens D. Chirica, op. cit.p. 158


dr. Florin CIUTACU
membru al Academiei Privatistilor Europeni  din Pavia – Italia

dr. Artin SARCHIZIAN

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate