Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
5 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Hotarare judecatoreasca de 101 pagini
11.08.2011 | JURIDICE.ro

In urma unei solicitari adresate Tribunalului Bucuresti, Hotnews a publicat in extenso hotararea judecatoreasca prin care avocatii Valeriu Stoica, Gheorghe Florea si Traian Briciu au obtinut pentru clientii Costica si Maria Constanda rezolutiunea unui contract de schimb si obligarea Municipiului Bucuresti la plata a 165 mil. euro intr-un dosar care a starnit mult interes in media. Hotararea nu este definitiva.

Hotararea, care are 101 pagini, a fost pronuntata si redactata de unul dintre cei mai apreciati specialisti in procedura civila, jud. dr. Evelina Oprina.

>> textul integral al hotararii


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “Hotarare judecatoreasca de 101 pagini”

  1. imhotep spune:

    Sincer, in nici un caz aceasta hotarare nu poate fi data ca exemplu, cu atat mai mult cu cat se afirma ca a fost motivata de un specialist in procedura civila. Mai mult de doua treimi din sentinta nu reprezinta altceva decat reproducerea pretentiilor, apararilor si argumentelor partilor in proces (probabil prin scanare). Ar fi fost de preferat ca argumentele instantei sa ocupe mult mai mult din intinderea hotararii! Aici e marea hiba!
    Cu tot respectul!
    Sper sa postati acest mesaj!

    • Andrei SAVESCU spune:

      Apararile si argumentele partilor au fost foarte interesante.

      Ce-ati fi facut? Le-ati fi trecut sub tacere sau ati fi marit partea cu argumentele instantei? Glumesc.

      Serios: Sunteti de acord ca, pe viitor, sa nu mai postati din spatele pseudonim aproximativ Asclepios?

  2. luckystar spune:

    Cred ca adevarul e undeva la mijloc: nu putem sa ignoram, intr-o hotarare judecatoreasca solicitarile si argumentele partilor. Dar nu mi se pare un lucru bun sa se emita hotarari de 100 de pagini. Cred ca aceasta hotarare putea fi redactata in maxim 20 de pagini, ceea ce era rezonabil.

  3. Amelia FARMATHY spune:

    De regulă, dar fără nicio legătură cu hotărârea pe care, pe fond, nu o comentez, în spatele unor motivări extrem de lungi se ascunde discret câte o hibă: de cele mai multe ori erori de raţionament sau reprezentări grafice ale unor predispoziţii megalomanice. În alţi termeni, nu conetwază ce scriu, cât timp o fac şi mai sunt şi alţii obligaţi să citească. Gândiţi-vă la „amărâţii” din controlul judiciar care au nevoie în cazul unor romane fluviu să citească atât, după ce au obosit deja parcurgând dosarul. Problema motivărilor extrem de lungi este că îşi pierd substanţa chiar şi atunci când dispun de ea. În detalii şi repetiţii se pierde chintesenţa şi, invariabil, lectorul, indiferent de poziţia din care e obligat să citescă, se va plictisi.

    Revenind la speţă şi glumind puţin, stau şi mă întreb oare câte pagini vor avea apelurile.

    Sincer, nu am înţeles ce legătură a avut în articol sublinierea că dna judecător e un reputat specialist în procedură civilă, aspect cel puţin în teorie valabil (mi-a fost preparator pe când eram studentă, dar, domnia-sa intrând în magistratură după ce m-am „înrolat” şi eu, nu am văzut-o la lucru direct, în sală), câtă vreme probelma cheie, adică aceea care i-a atras atâtea comentarii, nu era de ordin procedural.

    Cât despre hotârâri în care o istovitoare parte nu face altceva decât să redea ce au mai scris o dată părţile, sunt pe deplin de acord cu IMHOTEP, că sunt o mostră de insuficientă înţelegere a rolului pe care trebuie să-l aibă o hotârâre judecătorească, respectiv nu acela de repertoriu, ci de oglindă a unui raţionament al judecătorului, cu expunerea moderată, în punctele esenţiale, a susţinerilor părţilor. În aceasta constituie unul dintre „talentele” judecătorului, de a extrage, uneori şi cu forcepsul, principalul din noianul de argumente al părţilor.

    Să-mi fie cu iertare, dar, în cauză, D-nule Săvescu, nu se disputa teritoriul României pentru ca să fie necesar atâta chin pe dactilograf. Făcând din nou o glumă, mă întreb cam cât ar fi trebuit să motiveze judecătorul care a avut de soluţionat revendicarea Moldovei.

    Ceea ce a observat IMHOTEP, e o tradiţie adând înrădăcinată în obiceiurile judecătorilor, greşită în opinia mea, pentru că de cele mai multe ori, aşa cum observa colegul meu, din toată hotârârea de zeci de pagini motivarea, respectiv raţionamentul ce susţine soluţia, nu atinge nici măcar un sfert din numărul de pagini. Culmea e că, lecturând cu muuultă răbdare( de fapt, trăiam cu totul alte sentimente, imposibil de reprodus pe hârtie, obligată de împrejurări să parcurg asemenea documente), am observat şi care e paradoxul în asemenea situaţii: deşi se redau toate susţinerile părţilor, nu se răspunde la multe dintre ele, în partea din motivare pentru care s-ar putea cere drepturi de autor. De ce? Răspunsul e simplu: pe de o parte, a relua ceea ce a mai fost scris o dată umple pagini şi dă senzaţia că treaba a fost exemplar executată, iar pe de altă parte pentru că, tot citind şi răscitind, judele uită unele dintre aspectele la care ar trebui să răspundă. Dacă şi le-ar sintetiza el însuşi, probabil că i-ar fi mai uşor, dar asta înseamnă să nu poţi pasa graţios dosarul grefierului cu menţiunea „schimbi timpul verbelor ” şi apoi să-ţi vezi de alte treburi. De gustibus…

    În ce mă priveşte, sper să nu apuc în magistratură vremea când voi motiva pe o problemă de drept civil, 100 de pagini.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.