Aspecte generale privind reglementarea contractului de furnizare in noul Cod civil
18 august 2011 | JURIDICE.ro, Adrian DOBRE
1. Cadrul-legal
În cuprinsul Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, contractul de furnizare este cuprins în Cartea V- Despre obligaţii – Titlul IX – Diferite contracte speciale – Capitolul III – Contractul de furnizare – art. 1766-1771. În cele ce urmează, vom prezenta în ceea ce priveşte contractul de furnizare următoarele: noţiunea, caracterele juridice, transmiterea dreptului de proprietate.
2. Noţiunea
Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumită furnizor, se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor şi să plătească preţul lor.
În cazul furnizării de bunuri, accesoriu obligaţiei principale, furnizorul se poate obliga să presteze beneficiarului acele servicii necesare pentru furnizarea bunurilor.
Dacă prin acelaşi contract se convin atât vânzarea unor bunuri, cât şi furnizarea unor bunuri sau servicii, atunci contractul va fi calificat în funcţie de obligaţia caracteristică şi cea accesorie.
3. Caracterele juridice
După cum rezultă din definiţia sa, contractul de furnizare este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, real şi cu executare în timp.
Furnizarea este un contract sinalagmatic (bilateral) întrucât obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. Furnizorul se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi să le predea, sau să presteze anumite servicii la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor şi să plătească preţul lor.
Contractul de furnizare este cu titlu oneros deoarece fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate. Furnizorul urmăreşte să primească preţul, iar beneficiarul urmăreşte să primească bunurile sau să beneficieze de serviciile prestate de furnizor.
Contractul de furnizare are un caracter comutativ deoarece, la momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată.
Contractul de furnizare este real întrucât, pentru validitatea sa, este necesară atât realizarea acordului de voinţă, cât şi remiterea bunului (bunurilor) sau prestarea serviciului.
Contractul de furnizare este un contract cu executare în timp, întrucât bunul poate fi predat la un singur termen sau la mai multe termene, însă ulterioare momentului încheierii contractului. Serviciul poate fi predat chiar în mod continuu.
4. Transmiterea dreptului de proprietate. Preluarea şi predarea bunurilor
Proprietatea asupra bunurilor se transferă de la furnizor la beneficiar în momentul predării acestora. Beneficiarul are obligaţia să preia bunurile la termenele şi în condiţiile prevăzute în contract.
Preluarea bunurilor se face prin recepţia de către beneficiar, ocazie cu care se identifică şi se constată cantitatea şi calitatea acestora.
Când expedierea produselor este în seama furnizorului, produsele recepţionate sunt socotite predate beneficiarului pe data predării lor către cărăuş.
5. Preţul produselor sau serviciilor
Preţul datorat de beneficiar este cel prevăzut în contract sau în lege.
Dacă în cursul executării contractului se modifică reglementarea legală a preţului sau mecanismului de determinare a acestuia, între părţi va continua să se aplice preţul sau mecanismul de determinare a acestuia stabilit iniţial în contract, dacă legea nu prevede expres contrariul.
Dacă legea prevede expres că preţul sau modalitatea de determinare pe care le stabileşte se va aplica şi contractelor în curs, fiecare dintre părţi poate denunţa contractul în 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii. Pe durata celor 30 de zile părţile vor aplica preţul stabilit prin contract.
6. Subcontractarea
Furnizorul poate subcontracta furnizarea bunurilor sau serviciilor către o terţă persoană, cu excepţia cazurilor în care contractul are un caracter strict personal sau natura contractului nu permite.
Există subcontractare ori de câte ori produsul sau serviciul care face obiectul contractului de furnizare este în fapt furnizat, în tot sau în parte, de către un terţ cu care furnizorul a subcontractat în acest scop.
7. Răspunderea furnizorului principal. Dreptul de regres al acestuia
În cazul subcontractării, executarea contractului de furnizare rămâne sub supravegherea furnizorului şi acesta răspunde faţă de beneficiar pentru calitatea produselor şi a serviciilor furnizate de terţul subcontractant, având însă drept de regres împotriva acestuia.
8. Concluzii
Contractul de furnizare cunoaşte o largă întrebuinţare. Exemple: contract de furnizare a energiei electrice, contract de furnizare a gazelor naturale, contract de furnizare servicii de telefonie. Este deosebit de utilă cunoaşterea reglementării cuprinsă în noul Cod civil a reglementării contractului de furnizare din perspectiva intrării în vigoare a acestui Cod întrucât acest tip de contract se încheie foarte des de către cetăţeni, aceştia ajungând să fie beneficiari şi fiind necesar a cunoaşte reglementarea cuprinsă în noul Cod civil, spre a-şi cunoaşte drepturile şi obligaţiile asumate prin încheierea contractului de furnizare.
Adrian DOBRE
avocat, Baroul Bucureşti
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
