Jurnal SUA (2): Turul oraşului

Am ajuns în SUA sâmbătă, pe 13 august, după un drum în care am schimbat două avioane (București-Amsterdam un zbor de trei ore, Amsterdam-Washington un zbor de opt ore). Procedura de transport și intrare în SUA este specifică: îți trebuie obligatoriu viză și ți se iau amprentele, electronic, la Ambasada SUA din țară; bagajul nu poate fi închis cu lăcățel; în avion se completează două formulare de către străini și unul singur de către cetățenii americani, în care se descriu adresa unde vei sta, ești întrebat despre anumite produse pe care le-ai putea avea în bagaje sau dacă ai fost în legătură cu anumite persoane, și costul altor produse pe care le introduci în țară; la trecerea graniței ești întrebat despre durata și scopul vizitei, ți se iau amprentele și ți se dă viza de intrare.

Hotelul la care stau in Washington este în centru, pe Massachusetts Avenue, strada pe care se află cele mai multe ambasade (peste 50, iar în oraș sunt peste 170). Inițial, crezusem că orașul este mai mare. Însă am descoperit că sunt la câteva minute de Casa Albă, iar în jur sunt principalele obiective. Iată mai jos câteva date despre oraș și despre monumente:

Washington este capitala SUA, locul unde se află sediul instituțiilor federale. Este singurul oraș care nu face parte din vreun stat. În prezent, este unul și același lucru cu Districtul Columbia. Are o vechime de peste 200 ani și avut inițial forma unui pătrat, cu 2/3 din teritoriu cedată de Maryland, iar 1/3 de Virginia; ulterior, partea dată de Virginia a fost retrocedată. Design-ul orașului a fost făcut de un expert francez, Enfant, la comanda lui George Washington.

Primul obiectiv văzut a fost Casa Albă, locul unde lucrează și locuiește cel mai puternic președinte de pe planetă. Construcția a început pe vremea primului președinte american, dar acesta a decedat mai înainte de a fi terminată. Forțele de ordine sunt impresionante: la intrarea dinspre nord (aici am fost eu și această parte este cea care apare în reportajele TV, în care imaginile sunt filmate de pe clădirea de vizavi; în partea de sud este zona unde aterizează elicopterul prezidențial și e grădina îngrijită de soția președintelui) sunt mașini de poliție ale Serviciilor Secrete, pe acoperiș se află lunetiști, pe partea opusă străzii se află mașini ale poliției locale, iar prin parc este poliția parcului călare. Clădirea este albă, dar nu e una înaltă – nu s-a vrut a fi palat, căci SUA se distanța de monarhie. Pentru a obține o vizită în interiorul clădirii e nevoie de un aranjament făcut prin ambasada țării tale în Washington și durează între una și șase luni. În fața Casei Albe este o stradă care o separă de parc, numit inițial Parcul Lafayette, apoi Parcul Președintelui. Curios, în parc sunt patru statui ale unor eroi din timpul războiului de independență care nu sunt de origine engleză: doi francezi, unul polonez și unul prusac. Pe partea cu parcul, vizavi de clădire, este un cort: o doamnă din Spania protestează împotriva armelor nucleare de peste 20 ani. Acum s-a interzis prin lege orice manifestație în fața clădirii, însă doamna a „prins” vechea lege.

În zonă se află mai multe Departamente (echivalent al ministerelor, dar la nivel federal), conduse de secretari. Primul secretar de stat este cel al Departamentului de Stat (echivalent al Ministerului de Externe); următorii secretari de stat, în ordinea importanței, sunt cel al finanțelor și cel al apărării. De asemenea, în zonă este Washington Hotel, cel mai vechi din oraș. Lângă el este Hotelul Willard, unde zice că președintele Grant venea din Casa Albă pentru a-și cumpăra țigări și coniac. Aici era căutat de oamenii care vroiau să vorbească cu el politică, și se întâlneau în hol – în engl, lobby, de unde denumirea de lobby pentru acea activitate și lobby-iști pentru cei care o practică. Pe drum (Pennsylvania Avenue) zăresc cartierul general al F.B.I., iar vizavi de el este Departamentul de Justiție, căruia îi este subordonat. Pe aceeași stradă sunt doar două ambasade – cea a Canadei și cea a Mexicului, pentru a arăta buna legătură dintre SUA și vecinele sale.

Capitol Hill este clădirea care simbolizează poporul american. E mai înaltă și mai impozantă ca White House – asta pentru a aminti că deasupra Executivului se află Legislativul. În clădire își desfășoară activitatea Congresul SUA, alcătuit din două camere: Senatul și Camera Reprezentanților (din 50 state, doar unul nu are, două camere ale legislativului). Pe acoperișul clădirii este o statuie a unei femei amero-indiene. Femeia reprezintă justiția și echitatea și e deasupra pentru a aminti tuturor care valoarea supremă în statul de drept; bărbatul reprezintă legea și ordinea iar el nu are o statuie, pentru că (inițial numai) bărbații sunt (erau) în interiorul clădirii, pentru a legifera. Capitol Hill este zona zero a orașului: de aici radiază toate străzile și începe numărătoarea lor (de fapt, străzile de la est la vest au litere sau nume, iar cele pe direcția nord-sud poartă numere).

Obeliscul este cel mai înalt monument de agent gen din lume și a fost construit în 14 ani, în cinstea primului președinte, George Washington care e considerat fondatorul democrației. În zonă se află un fel de „cruce a democrației”: așadar GW este fondatorul democrației, clădirea Capitol Hill este locul unde se face democrație (prin activitatea legislativă), Casa Albă este locul unde se duce la îndeplinire democrația (prin activitatea executivă), Abraham Lincoln, al cărui monument este tot în zonă, este salvatorul democrației (câștigă războiul civil, conservând astfel Uniunea). Iar Thomas Jeferson veghează asupra White House.

Independence Avenue este o stradă având pe o parte muzee, iar pe cealaltă agenții guvernamentale. Muzeele sunt gratuite – ni se spune că aceasta este rezultatul unui tânăr nelegitim dintr-o familie nobilă  (am uitat numele) care a progresat în SUA prin efortul propriu; el și-a lăsat toată averea statului american, convins că acesta promovează meritocrația (nu contează din ce familie faci parte sau ce nume porți, ci efortul și talentul personal). Cel mai vizitat muzeu este cel aerospațial. Muzeul indienilor este rotund (se respectă credința indienilor americani cum că diavolul se ascunde în colțurile clădirilor). SUA nu au minister al culturii sau al economiei – se explică prin aceea că aceste aspecte țin de persoană, ca urmare nu pot fi reglementate de stat. Un muzeu care e în parte și clădire a administrației este Castelul Smithsonian. Cea mai mare clădire guvernamentală din oraș este Departamentul de Agricultură (cred că în SUA e care mai mare după Pentagon, care e în statul alăturat, Virginia).

În drum am văzut monumentul lui Jefferson, considerat părinte fondator al națiunii – el a scris Declarația de Independență. Este undeva lângă râul Potomac. În față sunt mai mulți pomi de cireș (sakura), donați o parte de soția japoneză a unui ofițer american, alții donați apoi de guvernul japonez. Dincolo de râu se află Virginia, unde sunt Ministerul Apărării, casa generalului Lee (comandat al armatei Uniunii în timpul războiului civil) și celebrul cimitir  Arligton, unde se schimbă garda din 15 în 15 minute.

Monumentul lui Lincoln (Lincoln Memorial) conține statuia lui Abraham Lincoln în cadrul unei clădiri străjuită de coloane după modelul grecesc (doar Grecia e statul unde s-a născut democrația). Se spune că statuia înfățișează două stări ale lui: o jumătate este încruntat, și cealaltă este relaxată. Pe pereții din lateralul statuii sunt picturi, una cu un înger care leagă doi oameni cu lanțuri, una cu un înger care îi eliberează – alegorie la sclavie, dar însuși Lincoln avea sclavi. Pe scări se află încrustate vorbele lui M.L. King „I had a dream”.

De pe treptele monumentului se vede cu ușurință că acesta e pe același aliniament cu Obeliscul și cu Clădirea Capitolului (în simbolistica masonică acest lucru are o semnificație deosebită, la fel ca obiectivele din Paris aflate pe aceeași linie).

Am încheiat vizita cu Memorialul veteranilor din Vietnam, situat în apropierea Monumentului Lincoln. Este un monument nou, datând din anii 80. Cuprinde o placă lungă, de culoare neagră și dimensiuni progresive, pe care sunt încrustate numele celor 60.000 soldați americani decedați în acel război; proiectul a fost făcut de un student în vârstă de 21 ani. În față se află o statuie cu 3 soldați imaginând cele trei categorii participante (un alb, un african și un hispanic), precum și cele trei arme (marina, uscat, aeriana). În fața monumentului se află și loc pentru consultat cataloagele cu numele celor înscriși.

Jud. Cristi DANILET
Membru CSM

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?