ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Jurnal USA (3): Contextul pentru „rule of law”
17.08.2011 | Cristi DANILEȚ


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

A. În cursul dimineții am avut o întâlnire cu un reprezentant al Departamentului de Stat și cu cei al organizației de administrare a programului.

Am aflat că Programul IVL a pornit în 1940 cu vizita unor jurnaliști din America Latină. Obiectivele sale corespund politicii externe a SUA. Sunt programe pentru liceeni, cetățeni, profesioniști. Au participat la  IVLP până acum peste 190.000 persoane, dintre care 300 au devenit președinți și șefi de guverne (printre ei se află Nicolas Sarkozy și Gordon Brown). Cei care au trecut prin program au o comunitate a lor. În prezentul program suntem 23 de persoane. Programele sunt unele naționale, altele regionale, iar altele multiregionale (precum al nostru), și sunt în număr de 50 anual.

Phelps Stokes lucrează cu Departamentul de Stat din anii 80 și mai dezvoltă programe în Columbia și Africa. Bugetul programului este parte din cel al Departamentului de Stat (echivalentul Ministerului de Externe, dar la nivel federal) și este administrat de organizații private. Phelps Stokes s-a ocupat de întâlnirile din Washington, iar pentru cele din state apelează la colaboratori care sunt alte agenții, ce sunt reunite toate în Consiliul Național pentru Vizite Internaționale. Americanii cred mult în inițiative private (au asociații pentru orice domeniu – reflexie a idee de democrație participativă), iar în cursul vizitei noastre ne vom întâlni cu astfel de voluntari, unii ne vor invita chiar la ei acasă să vedem cum trăiesc.

Participanții și-au exprimat interesul pe care îl au aici pe parcursul șederii – în ce mă privește am enunțat: separația puterilor, statutul judecătorilor, răspunderea acestora, case și court management.

Suntem înștiințați că, deși trebuie să fim îmbrăcați oficial, întâlnirile sunt mai puțin formale – de altfel, oamenii își spun aici pe numele mic, căci nu contează poziția sau vârsta, ci accentul se pune pe merit. Americanii nu ies la restaurant la amiază, ci iau o gustare la locul de muncă – mâncarea la muncă (working lunch) e ceva normal, nicidecum nepoliticos, toți au un sandvich în geantă. Bacșișul e ceva obișnuit și are valoarea între 15 și 20%; este opțional, dar trebuie luat în considerare că furnizorii de servicii au de multe ori salariul minim, și trăiesc mai mult din bacșiș. Suntem avertizați să respectăm orele cuprinse în program – americanii au ceea ce se cheamă „conștiința timpului”; eficiența începe cu punctualitatea.

B. După amiază am avut o întâlnire cu Akram Elias, președinte al Capital Communications Group, specializat în prezentări despre guvernare, politică, cultura și societatea americană oferite demnitarilor care vizitează SUA. Fiind primul care ne-a introdus practic în miezul programului, ne-a făcut o prezentare foarte interesantă despre contextul cultural, politic și social care susține în America regula Statului de drept (rule of law):

a. contextul cultural

În SUA, baza pentru ordinea socială nu este familia, comunitatea sau națiunea, ci INDIVIDUL. El este important – de aceea se vorbește despre drepturile individuale, libertatea individului, responsabilitatea individuală. Aceasta din două motive:

– unul spiritual: fiecare om este unic (creatură, amprente etc);

– unul politic: societatea din SUA se compune din indivizi venind din diverse țări, care au tradiții diferite, religii diferite etc. Dacă s-ar pune accentul pe grup, atunci s-ar naște probleme legate de putere între grupuri. În anii `50-`60 a fost o puternică mișcare pentru drepturile omului: dacă până atunci statele aveau dreptul să reglementeze în mod diferit drepturile omului pe teritoriul lor, atunci s-au născut drepturile federale ale individului, astfel că legile federale devin standarde minime pentru statele americane.

De reținut că în SUA nu există un Minister al Culturii.

Pentru că accentul se pune pe persoană, pe individ, rezultă că trebuie limitate drepturile guvernanților – așa se naște rule of law. Ea are la bază mai multe libertăți ale individului:

– individul are dreptul său la religie. Statul nu poate stabili care e religia, nu poate administra acest domeniu, nu poate spune ce religie să nu îmbrățișezi (de ex, declarând drept „sectă” o grupare). Individul e alcătuit din trup, intelect și spirit, iar Statul nu are cum să reglementeze domeniul spiritual. Biserica este separată de Stat: nu pentru a proteja Statul, ci pentru a proteja Biserica de influența Statului. În instanțe se depune jurământ, în instituțiile publice sunt camere de rugăciune, dar individul are dreptul să aleagă dacă jură sau se roagă. Rolul religiilor este caritatea, grija pentru cei sărmani. Statul nu poate decât să complinească această grijă. De remarcat că cele mai importante sărbători în SUA sunt: Ziua Independenței pe 4 iulie (ce ține de Stat) și Ziua Recunoștinței în noiembrie (ce ține de aspectul spiritual).

– individul are dreptul la exprimare. Libertatea de exprimare s-a născut din neîncrederea față de Guvern. Prețul plătit pentru această libertate este discursul/incitarea liberă la ură, care este permisă în SUA. Guvernul nu poate reglementa ce ai voie să spui și ce nu. Nu se poate legifera discuția despre ură, dar infracțiunile comise da (e diferență între ce spui și ce faci).

– libertatea presei. Este un drept individual, născut din ideea că dacă am libertatea de a vorbi, atunci am și libertatea de a tipări ceea ce spun. Deci libertatea presei (a mediei) este o extensie a libertății de exprimare. În interiorul SUA, libertatea presei presupune că Guvernul nu poate interveni. Dar în afara SUA da, pentru a disemina informații oficiale despre țară, de aceea și există un ziar oficial în acest sens.

– libertatea față de intruziuni guvernamentale: Protecția individului în SUA este uriașă: forțele de ordine au grijă să nu încalce aceste drepturi. Proprietatea privată e pe primul loc, iar cetățeanul trebuie apărat de confiscări nelegale (în războiul civil, generalul Lee a părăsit armata unională și a devenit liderul rebelilor din Sud, motiv pentru care Guvernul SUA a decis confiscarea întregii sale averi). Urmează interdicția pentru poliție de a intra în casă fără mandat de la un judecător – de aceea independența judecătorilor e crucială, fără mandat, probele obținute sunt nelegale și nu pot fi folosite în proces. La fel de importantă este ca la maxim 48 ore de la arestare de către poliție, acuzatul să fie dus în fața unui judecător.

Mentalitatea este că nu poate spune guvernul ce să fac în domeniul domestic. Populația așteaptă ca Guvernul să fie cel responsabil. Guvernul nu are inițiative în domeniul domestic, iar atunci când legiferează o face la inițiativa societății civile (de aceea în SUA sunt 6 milioane de asociații!).

b. contextul economic

Nu e permis ca Guvernul să reglementeze economia. Ca urmare, nu există în SUA un Departament al Economiei, sau al Dezvoltării, ori al Planificării. Acest domeniu aparține sferei private. Chiar și atunci când Guvernul oferă servicii publice, el contractează cu entități private pentru furnizarea acestora. Deci este vorba de un continuu parteneriat public-privat. Aceasta pentru că în domeniul privat se găsește expertiză în toate ariile.

La fel este și în justiție: sunt penitenciare administrate privat, sistemele de tehnologia informației din curți sunt administrate de privați, curțile au relații apropiate cu ong-uri pentru a furniza ADR.

c. contextul politic

„Guvernarea” nu înseamnă în SUA ceva centralizat: pe o parte este o diviziune la nivel orizontal între puteri (legislativă, executivă, judiciară), pe de altă parte este o diviziune la nivel vertical (autoritățile locale, cele statale și cele federale). Unitate de bază a ordinii guvernamentale nu este conducerea de la nivel federal, ci conducerea de la nivel statal. Țara nu este o republică a poporului american, ci este republica Statelor (în număr de 50). Practic e ca și cum ar fi 50 de state, care au autonomie, dar care al renunțat la suveranitate cedând trei puteri:

– apărarea: Pentru apărarea statelor de pericolele din afara SUA există forțele federale (Garda Națională). Nu au dreptul de a interveni local, dar în caz de cataclisme, pot fi chemate de guvernatorul statelor pentru a acorda asistența. Armata e importantă pentru apărare, dar poate fi un pericol pentru democrație, de aceea trebuie să fie supusă supravegherii civile, motiv pentru care Secretarul de Stat al Apărării este un civil, iar acțiunile militare se aprobă de Senat.

– moneda: fiecare stat are propria sa politică fiscală, bugetară (taxele și impozitele diferă de la un stat la altul), dar politica monetară o face organele federale. La nivel federal se constituie și rezerva SUA.

– politica externă: statele au renunțat la dreptul de a încheia separat tratate și a stabili relații diplomatice. În era globalizării un guvernator poate avea astfel de relații în scopuri comerciale, poate încheia protocoale academice, sociale etc, fără a cere permisiunea Congresului.

În rest, statele au dreptul de a reglementa politicile domestice (sănătate, transport, educație etc). Potrivit amendamentului 10 la Constituție, ce nu e scris ca fiind drept al Federației (această dispoziție consacră, iată, un drept al Statului federal) sau nu e interzis statelor, înseamnă că aparține statelor sau poporului. Statele pot mări sau elimina drepturi; rolul SUA în politicile domestice este între 6 și 10%. De aceea, fiecare stat are propria sa Constituție, propriul său steag, propriul său sistem de organe politice și administrative (aceste din urmă inspirate de structura federalistă).

Sistemul Legislativ:

Puterea legislativă este exercitată de Congres. Denumirea nu semnifică e entitate precum Parlamentul, ci una echivalentă cu „conferințe” sau „întâlniri”. Congresul are două camere, de fapt parlamente separate, dar egale:

– Camera Reprezentanților: reprezintă poporul (cum majoritatea populației din SUA se află ca număr în 14 state, rezultă că cele mai mari state controlează Camera), mandatul este de 2 ani;

– Senatul: reprezintă statele (aici statele sunt egale, rezultă că 36 de state aflate în minoritate ca număr al populației, dețin majoritatea în Senat), câte două locuri pentru fiecare stat; mandatul este pentru 6 ani, dar câte 0 treime se înnoiește la fiecare 2 ani.

Poporul se ține unit nu prin control cu militari, ci în mod voluntar prin reguli politice. În cazul SUA, două sunt regulile: nici un stat nu poate părăsi Uniunea; fiecare stat este egal cu un altul. Ca urmare, regulile de compunere a celor două Camere reflectă îmbinarea între regulile poporului (care prin voința sa alege reprezentanții în Camera reprezentanților) cu regulile uniunii.

Cele două camere au puterea de a legifera la nivel federativ. Ele controlează executivul având responsabilități în privința bugetului. Camerele pot vota chiar cu privire la legea adoptată de cealaltă cameră.

La nivelul statelor, structura legislativelor naționale imită pe cea de la nivel federal. Deci există parlamente cu două camere peste tot.

Sistemul Executiv

Statele sunt conduse de guvernatori. Acesta nu depind și nu primesc ordin de la Președintele SUA, care reprezintă executivul la nivel federal.

Președintele SUA nu este ales de popor – dacă ar fi fost așa, 14 state ar fi impus președintele (oricum, președintele este al „Statelor Unite”, nu al „poporului”). Statele aleg președintele. Astfel, în fiecare stat există colegii electorale, fiecărui stat îi revine un număr de electori egal cu numărul de locuri în Senat și Cameră. Poporul participă la vot conform procedurii naționale din fiecare stat. Cine câștigă mai multe voturi electorale, devine Președinte.

Președintele SUA nu poate iniția proiecte legislative (SUA nu e republică prezidențială). Legea, dacă nu e refuzată de președinte în 10 zile, intră în vigoare, nefiind nevoie de semnătura lui. Președintele poate da ordine executive, pentru aplicarea legii.

Dar trebuie să existe un balans între interesul națiunii reprezentant de Președinte și interesul cetățenilor reprezentați de Congres, astfel că președintele are drept de veto asupra unei legi, adică o poate refuza în scris pe motiv că contravine interesului națiunii. Pentru reexaminarea legii, Congresul poate negocia cu Președintele acceptând modificările legislative propuse de acesta; sau o poate trece din nou în aceeași formă, cu votul a 2/3 la fiecare cameră, iar dacă Președintele refuză să o execute este demis. Dacă nu se reușește compromisul, legea se consideră respinsă.

Sistemul Judiciar

Cea mai importantă autoritate federală este cea judiciară. Sistemul cuprinde trei rânduri de instanțe federative:

– de prim nivel, organizate chiar în interiorul statelor (deci pentru un conflict federal nu e nevoie de o deplasare la Washington DC);

– de apel (circuit court, în numpr de 13)

– curtea federală supremă: este curte de casație, dar și curte constituțională.

Când un post devine vacant, Președintele SUA face nominalizarea unei persoane. Sunt multe ong-uri interesate de mersul justiției (de ex, asociațiile care se ocupă de avort – în 1973 Curtea Supremă a interpretat că dreptul femeii la corpul său este o extensie a dr. la privacy, drept care este înscris în constituție, ca urmare avortul este legal în SUA; dar asociațiile sunt interesate să se revină asupra acestei interpretări, de unde interesul lor pentru cine este nominalizat la curtea supremă), de aceea ele fac sugestii, pe care Președintele le poate folosi. Propunerea este trimisă la Senat (la fel de întâmplă și pentru pozițiile înalte din Administrație). Acolo se formează o comisie specială unde au loc audierile, inclusiv ale unor persoane care depun mărturie în sprijinul sau împotriva candidatului, asociațiile trimit poziții. Comisia face o recomandare către Senat care, dacă este negativă, duce la respingerea propunerii Președintelui.

Toți judecătorii federali sunt numiți pe viață (nu există vârstă de pensionare) și nu pot fi demiși pentru opiniile lor. Aceasta pentru două motive:

– protejarea individului față de popor: poporul are pasiuni, frică, suferă de ignoranță, iar demagogii exploatează toate acestea, iar prin alegeri pot fi omorâte ideile democratice. Așa că individul trebuie protejat de popor (recent, un cetățean american din Texas a dat foc steagului SUA, a fost arestat de poliție, el s-a apărat spunând că a dat foc la un steag care era proprietatea sa și gestul este în virtutea dreptului la expresie, a ajuns la curtea supremă care i-a dat dreptate). Atribuția judecătorului este nu să apere poporul, ci individul.

– protejarea judecătorilor față de cei care îi numește: judecătorii federali pot decide și împotriva Președintelui sau Congresului.

La nivel statal, fiecare stat are propriul său sistem de instanțe, dar organizat după modelul federal. 88% din procesele din SUA sunt pentru încălcarea legilor statale – deci Congresul, poliția federală, FBI nu sunt implicate. În state, legile de organizare judiciară și drepturile diferă: în unele state judecătorii și procurorii se aleg, în altele sunt numiți; în Texas se permite purtarea armelor în public, în Washington nu; în Massachusetts sunt permise căsătoriile între homosexuali, în alte state nu; în unele state legea penală e identică, dar pedepsele diferă.

În caz de conflict între legile federale și cele statale, regulile sunt următoarele:

– dacă nu există lege federală într-un domeniu, statele pot adopta orice lege în acel domeniu;

– daca există lege federală, nici un stat nu poate elimina drepturile federale, ci doar eventual suplimenta;

– dacă există lege federală, nici un stat nu poate reglementa încălcând acea lege.

Dacă e conflict între curți, decide curtea federală. Curțile federale au competență cu privire la încălcarea legii federale, în caz de conflict cu legea statală, sau în caz de conflict cu conducerea SUA.

La nivel local (în cadrul statelor) de asemenea structurile au propriul steag, sistem bugetar, sistem legislativ-executiv-judiciar. Nu au și propria Constituție (aceasta există la nivel statal și la nivel federativ). Pentru securitatea populației, cea mai importantă poliție este cea locală – departamentul șerifului, care e ales de populație. Salariul șerifului nu e plătit de vreo structură de la centru (nu există minister al internelor), ci de guvernul local. În această toamnă se va înființa la nivel central un Departament de Siguranță, dar numai pentru a coordona miile de poliții din SUA. Guvernul local are propriul buget pentru poliție, scoli, clinici, parcuri, biblioteci etc.

d. Contextul social

Sistemul SUA se bazează pe participarea și angajamentul publicului la luarea deciziilor (democrație participativă). Publicul e unul voluntar, are inițiativă – aceasta e parte din cultura americană. Se lucrează împreună, în comunitate. Comunitatea e o formă de democrație consensuală.

Indivizii nu se gândesc la trecut, ci se concentrează pe prezent și viitor. Se gândesc la viitorul copiilor lor. Aceasta vine din structura poporului: e un popor de imigranți, ceea ce înseamnă o dinamică continuă.

Nu se acceptă sacrificarea individului pentru binele comun. De ex, în Chicago s-a interzis posesia de arme pentru a scădea numărul infracțiunilor cu arme de foc. Un individ a atacat în justiție susținând că ia fost încălcat dreptul său la siguranță. A câștigat, pe motiv că în art. 2 din Bill of Rights se consacră dreptul de a purta arme (în trecut acest drept era necesar pentru a lupta împotriva britanicilor; acum se acceptă că pot fi utilizate când guvernul devine opresiv, când abuzează).

Jud. Cristi DANILET
Membru CSM

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate