Jocuri, poturi si slot-uri (sau despre jocuri de noroc online neaparat cu pravalie la strada)
2 septembrie 2011 | JURIDICE.ro, Irina CORCOVEANU, Cristian COSTEA
Intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern nr. 823 privind modificarea şi completarea H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc este un eveniment important atât din punct de vedere juridic, cât şi din perspectiva business, deschizând în România o nouă piaţă de servicii – piaţa jocurilor de noroc online.
Pe lângă aspectele pozitive pe care le aduce aprobarea Normelor metodologice, nu pot fi trecute însă cu vederea anumite aspecte care vor întârzia sau restricţiona prestarea acestor servicii în România.
Deşi, teoretic, avem toate instrumentele legale în vederea autorizării operatorilor de jocuri de noroc, în fapt, aceasta va fi amânată până la autorizarea “prealabilă” a operatorilor de monitorizare şi raportare. Având în vedere condiţiile impuse pentru autorizarea operatorilor de monitorizare, este foarte probabil ca această procedură “prealabilă” să suspende pentru o perioadă lungă autorizarea operatorilor de jocuri de noroc.
Accesul legal al operatorilor de jocuri de noroc online pe piaţa din România ar putea fi restricţionat şi el de taxele foarte mari impuse pentru autorizare (pariuri online în cotă fixă – 5% din încasările efectiv realizate, dar nu mai puţin de 250.000 lei; bingo online – 10% din încasări, dar nu mai puţin de 400.000 lei; celelalte jocuri online – 1,5% din încasări dar nu mai puţin de 400.000 lei), fapt care trebuie coroborat cu lipsa unei definiţii clare a bazei de calcul a acestor taxe. Prin “venitul efectiv realizat de operator” se poate înţelege fie venitul efectiv al operatorului, obţinut prin scăderea premiilor acordate din încasările totale (gross gaming revenue – GGR), fie încasările totale din jocuri de noroc (cifra de afaceri a operatorului) în care sunt incluse şi premiile acordate.
Întrucât valoarea premiilor reprezintă un procent considerabil din încasările operatorului (conform dispoziţiilor legale, între 60%-80% pentru bingo online, min. 60% pentru pariuri online şi, conform practicii, peste 80% sau chiar peste 90% în cazul pariurilor) este lesne de înţeles că eventuala aplicare a taxelor prin raportare la încasările totale şi nu la GGR ar deveni extrem de costisitoare pentru operatori care şi-ar putea pierde interesul pentru autorizarea în România. Comparativ, în majoritatea statelor europene (Anglia, Italia, Spania, Danemarca, etc.) baza de calcul pentru taxele de licenţiere şi autorizare o reprezintă GGR-ul. Este probabil ca Guvernul să fi avut în vedere tot GGR-ul ca baza de calcul şi pentru taxarea operatorilor autorizaţi în România, dar acest lucru nu este menţionat expres aşa că aşteptăm ca autorităţile să revină în mod oficial cu clarificări în acest sens.
Mai mult, alte restricţionări flagrante ale accesului operatorilor de jocuri de noroc online pe piaţa din România se regăsesc în cerinţele cu privire la constituirea operatorului ca şi persoană juridică de drept român precum şi în obligaţia impusă acestuia de a deţine direct sau printr-un acţionar/asociat o licenţă de organizare şi autorizaţie de exploatare pentru jocuri de noroc off-line, cu minim 20 mese autorizate pentru cazinouri, minim 500 de posturi pentru slot machine şi minim 100 de agenţii pentru pariuri în cotă fixă.
Aceste cerinţe încalcă libertatea de prestare a serviciilor consacrată de art. 56 TFUE, libertatea de stabilire într-un stat membru, prevăzută de art. 49 TFUE precum şi practica recentă şi constantă a CEJ în această materie şi nu în ultimul rând, opinia detaliată a Comisiei Europene transmisă autorităţilor române în lună martie 2011. Potrivit Curţii Europene de Justiţie: “Toate măsurile care interzic, împiedică sau fac mai puţin atractivă prestarea serviciilor, trebuie interpretate ca restricţii ale libertăţii de prestare a serviciilor” (Case C-205/99) şi “nicio restricţie nu poate fi privită ca necesară pentru atingerea unor obiective urmărite de statul membru care a instituit-o, dacă aceasta nu face decât să dubleze măsurile de control care au fost deja stabilite în cadrul altor proceduri în acelaşi stat sau într-un alt stat membru” (C-390/99). În acelaşi context, Curtea Europeană de Justiţie a reţinut că “măsurile care au ca unic efect crearea unor costuri adiţionale în legătură cu serviciile şi care afectează în egală măsură prestarea acestor servicii încalcă art. 56 TFUE” (C-544/03 and C-545/03).
În plus, nu poate rămâne neobservat modul în care, în proiectul transmis Comisiei Europene în martie 2011, autorităţile române au prevăzut posibilitatea operatorilor de jocuri de noroc online de a deţine direct/printr-un asociat o licenţă pentru jocuri de noroc offline doar ca o opţiune a acestora, pentru ca în varianta finală, aprobată de Guvern, această cerinţă să fie prevăzută ca şi obligaţie expresă, care condiţionează autorizarea pentru jocuri de noroc online.
În acest context, deschiderea procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva statului român nu va constitui o surpriză, la fel ca şi rezerva operatorilor de a se licenţia şi autoriza în România pentru jocuri de noroc online, fapt care ar conduce, pe de-o parte, la pierderi uriaşe pentru bugetul statului român iar, pe de altă parte, ar încuraja piaţa neagră a jocurilor de noroc online din România.
Irina CORCOVEANU, Avocat Senior BOSTINA SI ASOCIATII
Cristian COSTEA, Avocat Partener BOSTINA SI ASOCIATII
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
