ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
14 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Despre INM

12.09.2011 | Radu CHIRIȚĂ
Abonare newsletter

Suntem in plin examen de admitere la INM. O alta generatie de absolventi de drept care si-or omorat neuronii in ultimele luni se pregateste sa devina auditori de justitie si, peste doi ani, judecatori sau procurori.

Am cunocut de-a lungul vremii o gramada de studenti care au ales acest drum. Aproape toti au iesit din INM alti oameni, dar nu in sensul bun. Grosul lor se comporta de parca cineva le-a facut o zdravana spalare pe creier, transformandu-se din oameni normali in niste fiinte superioare, paranoice si intepate, speriate parca de viata. Ceva se intampla acolo, dupa parerea mea, iar ceea ce se petrece nu e bine. Personal, vreau sa am judecatori si procurori normali la cap, care sa realizeze ca ceea ce fac la serviciu este o slujba cu bune si rele, iar nu o misiune divina.

Sunt convins ca e foarte greu ca un mucos de 24-25 ani care termina INM-ul sa nu ajunga sa se creada Dumnezeu cand isi pune fundul in scaunul de judecator si toata lumea se roaga, intr-o forma sau alta, de el. Sunt la fel de convins ca e greu la 25 de ani sa fii sigur pe tine si sa poti gandi natural si normal atunci cand iei o decizie. Cam acelasi lucru se petrece si cu cadrele didactice universitare, la inceput de cariera. Cand ai 25 de ani si cateva sute de studenti fac flotari daca le ceri tu, ai tendinta naturala sa te urci pe un piedestal imaginar si sa o iei razna.

Cred insa ca trebuie facut ceva. Nu stiu exact ce li se spune auditorilor de justitie in cei doi ani, ce sunt invatati  (in afara de notiuni teoretice de drept), cert este sunt invatati prost. Si cred ca acest lucru se datoreaza, in principal, faptului ca sunt educati sa fie magistrati de o maniera unilaterala, avand contact aproape exclusiv cu magistrati. Sigur ca e normal ca viitorii magistrati sa primeasca invataminte de la alti judecatori ori procurori, insa astia din urma au avantajul experientei, pe care mai tinerii lor cursanti nu il au. Nu e normal ca prima slujba din viata unui om sa fie cea de judecator. Nu e normal ca un om de 25 de ani, care nici macar nu stie foarte bine cu ce se mananca viata reala sa ajunga sa judece situatii pe care le stie numai din carti sau de la televizor. Nu e normal ca ceea ce stie el sa ii fie transmis numai din partea unor persoane care au urmat, in buna parte, acelasi traseu.

Sigur ca nu auditori de justitie sunt de vina ca sistemul le permite sa judece la 25 de ani, insa cred ca INM-ul trebuie sa se focusese nu neaparat pe incarcarea lor cu teorie, ci mai degraba pe acumularea de experienta de viata si de drept in regim intensiv. Prefer sa am parte de un judecator care trebuie sa citeasca in carte cum se contopesc pedepsele rezultante, dar stie cat de cat cum se petrec lucrurile in viata reala, decat de judecator care stie teorie cat incape, dar nu o stat in viata lui la coada la finante. Prefer un judecator cu mai putina carte, dar care sa stie ca, de cele mai multe ori, un avocat e angajat cu 2 zile inainte de primul termen si daca cere termen pentru pregatirea apararii o face pentru ca chiar nu stie dosarul, decat unul care are carte si care crede ca orice avocat incearca sa il pacaleasca, pentru ca asa i s-o spus la INM.

De aceea, cred ca o idee buna ar fi ca auditori de justitie sa faca un pic de practica si pe la niste firme de avocatura, pe langa cea de la instante ori parchete. Nu vor deveni nici mai destepti si nici mai bine pregatiti teoretic, dar e una dintre formele de acumulare de experienta de viata in regim intensiv. Grosul avocatilor nu sunt mari cunoscatori ai dreptului, dar sunt persoanele cele mai bine infipte cu picioarele in pamant, pentru ca in 2-3 luni de avocatura intensiva ajungi sa cunosti jumate din chestiile pe care ti le ofera viata. Eu cred ca 3 luni de stagiu la o firma de avocatura poate ajuta un viitor magistrat in a percepe mai corect ceea ce se va intampla in fata lui. Poate sa vada diferenta dintre omul care vorbeste cu avocatul si omul care depune o marturie, poate sa vada cum arata registratura si arhiva pe dinanfara, poate sa vada ce inseamna sa ai 5 cauze in aceeasi zi la instante diferite, poate sa vada cum e sa citesti cele 3 paragrafe de motivare ale unui dosar de sute pagini pe care il stii in somn, poate sa vada o sala de judecata din partea cealalta a pupitrului, poate sa vada ca a gresi ca si judecator nu consta in a uita sa mentionezi ca sedinta a fost publica etc. Poate va invete multe, mai multe oricum decat buchisind la nesfarsit aceleasi trei manuale de procedura civila si penala. Sunt convins ca, daca INM-ul ar solicita-o, suficiente firme de avocatura din Bucuresti si din tara ar fi dispuse sa asigure aceste stagii de practica. Este imposibil astazi sa avem precum altii, judecatori care au facut si altceva inainte de a decide destinul unor oameni, pentru ca nu avem posibilitatea de a angaja magistrati cu o experienta de cativa ani buni. Avem insa posibilitatea de a le oferi viitorilor magitrati macar o bruma de experienta. Si poate asa vor mai scapa de nesiguranta asta care ii face atat de speriati de bombe.

Radu CHIRIŢĂ

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 14 de comentarii cu privire la articolul “Despre INM”

  1. Viorel Papu spune:

    Din informaţiile obţinute de la un coleg avocat în Grecia, în această ţară veche, judecătorii sunt recrutaţi, prin examen, din rândul avocaţilor cu cel puţin 5 ani vechime. La noi se întâmplă de regulă invers.

    În Germania, după ce se termină cursurile facultăţii de drept, în mod obligatoriu se fac stagii de practică de 3-6 luni la avocaţi, notari, parchete şi instanţe judecătoreşti, apoi este o pauză de câteva luni după care urmează licenţa şi doar licenţiaţii, evident, pot da un examen pentru a deveni profesionişti ai dreptului.

    INM-ul şi sistemul nostru de învăţământ, aşa cum bine l-ai descris, creează profesionişti slabi, fără nicio ancoră în realitatea judiciară sau cotidiană. Practica din timpul INM-ul se dovdeşte a fi ineficientă iar în general auditorii sunt formaţi în sensul că e bine să se ferească de lume şi mai ales de avocaţi, care sunt răul sistemului judiciar românesc. Din fericire, nu toţi magistraţii sunt speriaţi de bombe, fie ei foşti auditori de justiţie sau nu.

  2. Daniel CAZACU-GANEA spune:

    Ce ne facem însă cu cei care au intrat în magistratură, după ce au activat ceva ani în avocatură şi care au cam aceleaşi însuşiri pe care le pomeniţi dvs? Şi nu au trecut nici pe la INM! Soluţiile sunt altele, după opinia mea, ţin de calitatea/pregătirea absolvenţilor (şi, implicit, a cadrelor didactice care îi formează), de o selecţie a acestora, mai bună, realizată de INM (după cum se ştie sunt şi avocaţi printre formatorii INM-ului) şi de reintroducerea completelor colegiale (doi judecători) la instanţele de fond, în care unul dintre ei să aibă mai multă experientă de viaţă. Însă, evident, nu se rezolvă, în acest fel, multele probleme ale sistemului judiciar, în special cele care ţin de lipsa acută de resurse materiale şi umane!!

  3. LMV spune:

    Desi ati identificat anumite probleme, experienta de viata nu v-a facut sa priviti lucrurile din mai multe perspective.
    Sa luam doua situatii la care v-ati referit.
    1. Primul termen de judecata este, sa spunem, stabilit la trei luni de la data inregistrarii cererii (desi, la instantele mari, este mult mai lung). Paratul isi angajeaza avocat cu doua zile inainte de termen, iar acesta solicita un nou termen pentru pregatirea apararii. Dvs. vi se pare firesc, numai ca, de partea cealalta, se afla reclamantul, care a asteptat deja un timp considerabil primul termen de judecata si care, la fel de firesc, se impotriveste. Daca judecatorul respinge cererea de amanare, dvs. considerati ca se intampla din cauza ca nu are experienta de viata si ca a fost invatat in INM ca avocatii sunt rai. Considerati respingerea cererii o sanctiune impotriva avocatului si nu impotriva paratului nediligent. Pe de alta parte, daca se acorda un nou termen, reclamantul considera ca judecatorul inemist isi bate joc de el si ca, neavand experienta de viata, nu realizeaza necesitatea rezolvarii rapide a problemei sale.
    2. Intr-o cauza cu doua parti, avocatul uneia dintre ele solicita, prin fax, strigarea dosarului dupa o anumita ora, motivand ca are, pe rolul altor instante, alte cauze. La momentul strigarii cauzei la ordine, avocatul partii adverse arata ca se opune strigarii cauzei la o alta ora, motivand ca are, de asemenea, cauze pe rolul altor instante si ca nu poate sa ramana. Care dintre cei doi are prioritate? Ce criteriu de preferinta oferiti in afara de cel de strigare a cauzei la ordinea de pe lista?

    P.S. Cei mai multi auditori nu sunt la prima slujba, intrand la INM din postura de avocati, consilieri si altele.

  4. anna spune:

    Daca articolul este scris din durerea inimii si preocuparea autorului pentru maturitatea juristilor si a magistratilor in special, e ok, sunt pareri personale (intr-o masura poate chiar adevarate).

    Dar daca este scris din frustarea data de pierderea unor procese in fata unor „inm-isti’, e rusine.

    Citat: ” Prefer un judecator cu mai putina carte, dar care sa stie ca, de cele mai multe ori, un avocat e angajat cu 2 zile inainte de primul termen si daca cere termen pentru pregatirea apararii o face pentru ca chiar nu stie dosarul, decat unul care are carte si care crede ca orice avocat incearca sa il pacaleasca, pentru ca asa i s-o spus la INM.”

    Deci prefera o judecata gospodareasca si fara prejudecati 🙂

  5. George ZIDARU spune:

    Sunt de acord cu cele scrise de dl. profesor Radu Chirita, desi eu insumi am urmat acelasi traseu si am fost un „mucos” de 25 de ani proaspat impliniti cand am tinut prima sedinta de judecata.

    Tine atat de INM, cat si de fiecare in parte ca viitorii magistrati sa nu se puna pe un piedestal si sa constientizeze ca au de indeplinit o importanta functie sociala. Ca magistratura este mult mai mult decat un simplu serviciu public sau o agentie care rezolva cazuri si „produce” hotarari este adevarat, dar numai cineva relaxat, detasat, capabil de autoironie si de sesizarea propriilor limite va sesiza si cat de importanta este ideea de a contribui la infaptuirea ideii de dreptate, a ideii de justitie. Fara a fi panicat de dialogul firesc cu alti practicieni ai dreptului.

    Tineretea nu este un atu, cum adesea s-a spus si s-a crezut, dar nu este nici un dezavantaj, cel putin nu fatalmente. Daca tineretea inseamna entuziasm, curiozitate, deschidere spre nou si comportare fireasca, atunci ea e o sansa pentru a face fata unui sistem care iti cere foarte mult si te incarca foarte mult, mai ales la inceputul carierei (o fi drept sau nu, asta e alta chestiune). Nu stiu daca un avocat de succes pe la 40 de ani ar fi dispus sa intre in magistratura si sa-si asume diverse corvoade, de dragul ideii de dreptate ori, mai terestru, pentru presupusul prestigiu al functiei…mi-e teama ca afluxul nu ar fi din partea celor mai buni. Teama? De fapt, e sigur, in actualele circumstante, care nu dau semne sa se schimbe.

    Cat despre completul colegial, acesta este un fals panaceu, si sper ca aceasta idee nu va fi pusa niciodata in practica.

    M-as bucura daca ar inceta jocul de-a soarecele si pisica, daca unii judecatori n-ar mai simti nevoia de a se refugia in autoritarism, iar unii avocati n-ar mai simti nevoia sa fie agresivi (unii cu altii si cu instanta), incercand sa blocheze si sa complice cu orice pret cursul procesului. O atmosfera corecta, destinsa, de cooperare, asta ar fi de dorit. Poate e un pic utopic, dar dupa ce am vazut prin alte parti, am ajuns la concluzia ca se poate.

    MODERAT

  6. Florin RADU spune:

    Din pacate, nu pot sa il contrazic pe Radu Chirita. Are dreptate in ce spune.
    Si cel mai ingrijorator este faptul ca, iata, apare din tot mai multe surse informatia ca, la INM, li se spune viitorilor magistrati ca avocatii sunt dusmanii lor si ca deci, trebuie sa ii trateze ca atare – urat, fara respect, fara spirit de colegialitate.

  7. George ZIDARU spune:

    Pe de alta parte – fata de cele scrise deja mai sus – se face simtita o tendinta periculoasa si nedreapta de a demoniza INM-ul. Sa ne gandim unde ar fi fost magistratura romana fara INM…mai degraba decat a arunca anateme si judecati generale, sa vedem ce se poate face mai bine – si unul din lucrurile care se poate face mai bine este deschiderea spre celelalte profesii, de exemplu prin practica – reala, nu formala – la societati de avocatura.

    Perspectiva justitiabilului, uneori ingrata, este foarte utila viitorului sau actualului judecator.
    Dar de aici pana a spune ca in INM se cultiva imaginea avocatului – dusman e cale lunga!

    Asadar, pamfletul de mai sus este simpatic doar atat cat timp il luam drept ceea ce este – un pamflet, o schita, care surprinde un aspect, care nu este exclusiv si nici nu poate fi generalizat. Pe mine, spre exemplu, INM-ul m-a ajutat foarte mult – chiar daca multe puteau fi mult mai bune, chiar daca unele lucruri le vad azi altfel.

    Iar dupa cum spunea si LMV, nemultumirile din partea „barei” vad adesea numai o parte a balantei…

  8. Radu CHIRITA spune:

    Fata de comentariile de mai sus, as face niste precizari:
    – Nu am avut, in calitate de avocat, niciun proces la vreun tanar inemist. Sau cel putin nu cred sa fi avut.
    – Textul de mai sus nu se vrea, sub nicio forma, un atac la adresa INM. E numai o constatare personala, legata de oameni pe care i-am cunoscut la diverse stadii ale evolutiei lor.
    – Principala problema pe care am vrut sa o indic nu e neaparat faptul ca tinerii magistrati ar fi prost pregatiti profesional, ci faptul ca nu e normal sa judece persoane care inca mai locuiesc cu tata si mama.
    – Nu cred ca e o solutie sa se renunte la inemisti si sa recrutam avocati cu x ani experienta, pentru ca experienta actuala cu juristii cu 5 ani experienta e traumatizanta. Nu sub aspect al experientei de viata, dar sub aspectul valorii profesioanale sub nivelul marii a majoritatii acestora.
    – Ma bucur ca textul meu a lansat discutii, pana la urma asta era si scopul….

    • Herlea spune:

      Aceste precizari chiar erau necesare, dat fiind ca unele din criticile aduse mai sus erau intemeiate. Experienta cu recrutarea magistratilor dintre juristii cu 5 ani vechime (uneori doar pe baza de interviu) nu a fost chiar traumatizanta, dar in niciun caz nu poate fi calificata ca fericita!
      Sunt de acord cu dumneavoastra ca nu e normal sa judece persoane care inca mai locuiesc cu parintii, insa ar trebui sa acceptam ca, raportat la cloaca morala recenta, a fost singura solutie viabila.
      INCA prefer un magistrat cu o experienta de viata deficitara, cu o buna pregatire profesionala, unui foarte experimentat fost avocat, prea experimentat, prea prins in multiple conexiuni si legaturi contra naturii si caruia ii este atat de greu sa o rupa cu trecutul si cu oamenii ce i-au stat pana mai ieri in jur!!!
      Recunosc ca toate hibele invocate sunt reale, dar dintre cele doua rele optiunea mea e clara.

  9. abc.jud spune:

    Sunt de acord cu dl F.Radu si, in parte, cu autorul.

    Intr-adevar indoctrinarea vs. avocati porneste din INM dar se perpetueaza in (unele) instante si in parchete. Chestiune, vad, reciproca.

    Totusi, un, astazi, absolvent de INM a fost picat la prima admitere, dupa ce a luat grila si logica, pt. ca a declarat (senin, ca sa zic asa) ca daca fostul lui maestru, de pe cand era avocat (candidatul, adica) l-ar vizita in instanta acesta l-ar primi in birou.

    Pe de alta parte, aroganta tine de bunul simt care nu poate fi inoculat la 25 de ani si nici ulterior indiferent de cat de jurist esti. Il ai sau nu de la tine de acasa.

  10. gabiandrei spune:

    Poate ca cea mai buna solutie pentru recrutarea magistratilor ar fi un „mix” intre cele doua cai de acces in profesie existente: examen de admitere la INM deschis numai pentru cei cu 5 ani vechime intr-o profesie juridica, si dupa absolvirea INM sa devina judecator (procuror) definitiv, cu eliminarea stagiului de 1 an dupa absolvirea Institutului.

  11. Florin RADU spune:

    Problema nu e existenta, in sine, a INM-ului.
    Problemele, dpmdv, sunt altele, doua la numar:
    1. examinarea exclusiv pe baza de memorie (in conditiile in care se stie ca, in majoritatea cazurilor, cei cu memorie foarte, foarte buna si care tocesc excesiv, NU sunt buni profesionisti);
    viitorii judecatori, procurori si chiar avocati trebuie sa fie testati in ce priveste capacitatea de analiza, de a comenta o lege ori o speta, de a (contra)argumenta etc., nu de a reproduce ce au invatat ani la rand, de-a lungul celor 4-5 examene pe care le-a sustinut, ca sa reuseasca la cel din urma;
    2. faptul ca viitorii judecatori sunt „indoctrinati” acolo cu idei nocive (de genul formalismului ultraexcesiv sau al urii contra avocatilor).

  12. av.antonia spune:

    Toti cei care au postat aici au partea lor de dreptate. Astfel nu putem generaliza in a caracteriza magistratii in toti buni sau toti rai. In practica am cunoscut judecatori care inainte de toate stiu sa fie oameni, stiu sa respecte atat avocatii cat si partile, stiu sa asculte si nu isi pierd rabdarea . Din pacate, am cunoscut judecatori care intr-adevar odata ajunsi „sus” se cred atotputernici, uita ce au fost inainte, uita ca a fi judecator este o meserie, grea ce-i drept, tratandu-ne pe toti ceilalti ca pe ultimii oameni. Impartasesc opinia conform careia la 25 ani nu ai ce cauta sa ocupi un scaun de judecator, nu fac aici discriminare, am doar 32 de ani, am dat si eu examene atat la INM cat si pe post cu 5 ani vechime, si eu mi am dorit in facultate sa ajung judecator si inca imi doresc…, deocamdata sunt avocat, de 10 ani, insa acum stiu sigur ca mai devreme de atat nu as fi fost un bun judecator pentru ca imi lipsea experienta de viata, lucrul cu oamenii, puterea de a distinge intre adevar si minciuna, binele de rau, am invatat a fi umila, in final am ales a fi superiooara tocmai prin respect si umilinta. Adevaratii judecatori vor fi cei care dincolo de a fi „tocilari” vor sti sa aplice dreptul in practica, vor stii sa stapaneasca o sala de judecata, pe avocati, juristi etc. altfel decat tipand, fiind ironici, aplicand amenzi. Sunt judecatori care impun atat de mult respect incat ti-e atat de rusine si groaza sa ai un comportament neadecvat in sedinta lor, sunt judecatori al caror comportament te determina sa adopti „de ciuda” si intr-adins un comportament ironic si neadecvat. Nici avocatii, nici juristii nu sunt dusmanii judecatorilor, in opinia mea, ar trebuie sa existe o relatie de respect si colegialitate reciproca. In final ar trebui sa ne gandim cum e mai bine pentru oamenii pe care ii reprezentam si ii judecam…

    Si da, am intalanit INM-isti care ii considera pe avocati inferiori, corupti, de nimic, am intalnit judecatori care impart dreptatea in functie de cat primesc/daca primesc, am intalnit judecatori care nu stiau ce au in dosar, si nu o data, ci de fiecare data, am intalnit judecatori care habar nu aveau ce inseamna recurs in interesul legii, exceptia prescriptiei extinctive, autoritate de lucru judecat!!! si acum repret… nu generalizez…, am intalnit judeactori atat de bine pregatiti, ca ti-e mai mare dragul sa stai in sala sa ii asculti, sa intri in „polemica ” cu ei pe teme de drept.
    Nici noi, avocatii, nu toti suntem straluciti, diferenta e ca noi traim din ce muncim efectiv… daca suntem bine pregatiti traim, daca nu stim cu ce se mananca dreptul nu ne mai cauta nimeni.

    In concluzie… sistemul de drept din Romania, modalitatile de acces in profesia de magistrat, avocat , notar, testeaza orice mai putin aptitudinile reale ale omului in a practica o meserie sau alta. Daca veti sta de vorba cu avocatii care vad in meseria asta si altceva decat o sursa de venit… veti afla despre dezamagirea lor, despre cat sunt de satui sa faca parte din acest sistem juridic, despre cat de tare isi doresc sa vada in salile de judecata ca adevarata lupta se da pe lege, pe aplicarea legii, pe cunostintele si abilitatile noastre, nu pe „pile”, „relatii”, pe cat e de apropiat avocatul X de judecatorul Y, despre ce legatura de rudenie este intre ei, sau despre cum se poate ajunge la judecatorul/procurorul X prin ofiterul Y etc.

    Cu respect,

    Un avocat

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week