StudiiOpiniiInterviuri ⁞⁞ Proiecte speciale: RNSJESSENTIALSRubrici de autorRevista revistelor juridiceCitate juridiceLegal DaysLegal FUN
 
Opinii
JURIDICE CORPORATE
3.007 citiri
3 comentarii | 
Print Friendly

Cand legea tace, ratiunea doarme

12 septembrie 2011 | JURIDICE.ro, Victor CONSTANTINESCU

Toate conferinţele şi dezbaterile organizate de JURIDICE.ro, inclusiv întreaga arhivă: 49 euro/an.

O zi de ședință călduroasă la un tribunal comercial din România. La bară, un avocat este pe cale să își finalizeze pledoaria:

Avocatul: – Domnule președinte, depunem jurisprudența acestui complet prin care s-a statuat în sensul că ….

Președintele: – Și ce dacă am spus așa, domnule avocat? E vreo lege care mă obligă să dau aceeași soluție?

Avocatul: – Domnule președinte, având în vedere că există aceeași situație de fapt și normele aplicabile nu au fost modificate [întrerupt de către președinte]

Președinte: – Și chiar dacă, există vreo lege care să mă oblige?

Poate că aceasta este independența de care vorbea mai experimentatul coleg în filozofia sa. Însă nu mă miră că s-au aprins becurile de avarie ale independenței, colegul ajungând să se vadă deja funcționar la primărie. Este de fapt rezultatul modului de pregătire individualist, axat pe propria persoană: soluția mea/hotărârea mea/argumentul meu este cel/cea mai bun(ă) și dacă nu e vreo lege care să mă oblige la un anumit raționament, fac ce vreau și cine mă împiedică îmi afectează independența. Și dacă legea respectivă nu îmi convine, încerc să o înlătur cu jurisprudența CEDO, că doar nu am citit atâtea hotărâri degeaba!

În timp ce citeam articolul la care am făcut referire mai sus, mă întrebam ce ar fi înțeles din el un judecător dintr-un sistem care acceptă doctrina stare decisis. Oare să credem că un judecător care acceptă opinia Curții de Apel e mai puțin independent decât altul care nu se simte legat nici măcar de propriile hotărâri? Să înțelegem că un judecător care nu schimbă un precedent stabilit acum 100 de ani e servil? Cred că înainte de a fi foarte convinși că un anumit sistem e cel mai bun, ar trebui să scoatem capul din acvariu și să ne dăm seama că ceea ce vedem nu este oceanul.

Îmi mențin opinia că ceea ce ne împiedică să ajungem la jurisprudența unitară este egoismul și orgoliul, nu lipsa unui cadru legislativ.

Egoismul, pentru că nu ne interesează că pe aceeași situație de fapt, un cetățean în Suceava își pierde casa și unul în București o păstrează sau că pe aceeași situație de fapt și pe același probatoriu, un cetățean în Constanța este achitat și altul din Iași este condamnat. Atât timp cât eu am pronunțat soluția mea, nimic altceva nu mai contează.

Orgoliul, pentru că nu suntem dispuși să acceptăm niciun argument care poate să fie superior propriului nostru raționament și avem impresia că hotărârea pe care o pronunțăm e proprietate personală. Oamenii care apelează la sistemul de justiție sunt simple mijloace prin care judecătorul își poate etala măiestria și cunoștințele în drept. Stabilitatea, predictibilitatea, ordinea juridică, toate sunt noțiuni care rămân unde le e locul, în hotărârile CEDO pe care le citim fără să le înțelegem și de care mai amintim eventual când scriem un articol, ca să dea bine.

Gândurile și propunerile mele sunt departe de a sugera conformismul informal, cum greșit s-a înțeles.

Cred că INM-ul ar trebui să învețe auditorii de justiție diferența dintre independență și intoleranță, dintre servilism și gândire rațională. Confuzia între noțiuni cred că este în legătură cu viziunea unor auditori de justiție, lipsiți de experiența unei alte profesii juridice. Chiar dacă sunt exprimate fără eleganță, unele din criticile care ne sunt aduse par din această perspectivă, întemeiate.

Dezbaterea problemelor de drept este de esența pregătirii pentru profesia de magistrat, însă incapacitatea de a accepta un argument majoritar, uneori folosind replici acide față de colegi, nu mi se pare că ține de independența viitorului magistrat. Această lipsă de toleranță cred că poate fi ajustată în cadrul INM, de către formatori care la rândul lor vor fi lăsat orgoliul la o parte și vor propune (nu impune) o soluție unitară unei anumite probleme de drept.

De asemenea, INM-ul ar putea să învețe auditorul valoarea muncii în echipă, spre deosebire de prezent, când institutul încurajează individualismul exagerat. Munca în echipă va învăța viitorul judecător sau procuror cum să asculte o opinie cu care nu este de acord, cum să își exprime dezacordul fără să jignească și cum să formuleze un raționament cât mai persuasiv. Este adevărat că discuții există în cadrul dezbaterilor, însă lipsesc proiectele de echipă, în care rezultatul final să depindă nu numai de cunoștințele teoretice, dar și de modul în care auditorii se organizează și reușesc să colaboreze.

Închei prin a cita un actor celebru, dintr-un film care atinge zona juridică:  „Vanity, definitely my favorite sin!”

Victor CONSTANTINESCU
Auditor de justiție
Institutul Național al Magistraturii


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

CONFERINŢE JURIDICE

7 iunie 2017: Noutăţi în dreptul Uniunii Europene (ed. 4)
16 iunie 2017: Dreptul Afacerilor 2017 (ed. 13)
20 octombrie 2017: Probleme dificile de drept civil (ed. 6). Conferinţa Valeriu Stoica
23 noiembrie 2017: Probleme dificile de drept comercial (ed. 3). Conferinţa Stanciu Cărpenaru
24 noiembrie 2017: Probleme dificile de dreptul internetului (ed. 2)

ATELIERE JURIDICE

6 iunie 2017: Cum putem convinge şi impune instanţei naţionale să adreseze o trimitere preliminară Curţii de Justiţie a Uniunii Europene? | Mihaela Mazilu-Babel
14 iunie 2017: Achiziţii publice de la teorie la practică | Florentina Drăgan
15 iunie 2017: CYBERCRIME | Maxim Dobrinoiu
16 iunie 2017: Excepţiile de procedură penală. Examen de practică judiciară | Cristian Bălan
21 iunie 2017: Contestaţia la executare între DA şi NU. Examen de practică judiciară | Roxana Stanciu
26 iunie 2017: Evaziunea fiscală. Aspecte controversate de drept penal şi drept procesual penal | Alexandra Șinc
27 iunie 2017: Probleme şi soluţii juridice în SPORT | Cristian Jura
28 iunie 2017: Interpretarea normelor şi actelor juridice | Valentin Constantin
29 iunie 2017: DNA Inside. Elemente conceptuale şi jurisprudenţiale | Laura Codruța Kövesi, Florentina Mirică, Cameluş Păduraru, Livia Săplăcan
30 iunie 2017: Retorica şi logica juridică în activitatea juristului | Mihai Hotca
4 iulie 2017: Cum folosim în mod eficient PUBLICITATEA MOBILIARĂ. Reglementări, metode juridice şi procedee tehnice | Irina Oglindă
5 iulie 2017: Spălarea de bani. Pericole concrete şi soluţii de prevenire | Elena Hach
27 iulie 2017: Abuzul în serviciu. Incriminare, cercetare, sancţionare | Marius Bulancea
7 septembrie 2017: Arbitrajul comercial: noua procedură şi examen comprehensiv al soluţiilor pe fond | Cornel Popa
11 septembrie 2017: Camera preliminară. Examen teoretic şi jurisprudenţial al posibilităţilor şi rezultatelor | Teodor Manea
20 septembrie 2017: Expertiza contabilă în dosare penale. Studii de caz | Daniel Udrescu
22 septembrie 2017: Ordine şi răspundere în dreptul muncii | Marilena Balabuti
9 octombrie 2017: Apărarea drepturilor de proprietate intelectuală prin mijloace de procedură civilă | Sonia Florea

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Cand legea tace, ratiunea doarme”

  1. Alexandru MOLDOVEANU spune:

    Stimatul autor pune degetul pe una dintre cele mai grave boli ale sistemului judiciar romanesc, dar cred ca tratamentul indicat nu este suficient pentru a-l insanatosi.
    Poate ca INM va reusi la un moment dat sa devina o scoala juridica cu o oarecare aptitudine in formarea si dezvoltarea profesionala a juristilor, dar din randurile auditorilor de justitie tot nu vom putea scoate cu adevarat judecatori, persoane care sa poata spune dreptul, sa poate sa faca dreptate, dar cu respectarea stricta a cadrului legal existent.

    Un proaspat absolvent de facultate, care mai face doi ani de scoala, in fapt echivalentul unui master in „de toate”, nu poate dezlega de cele mai multe ori problemele de drept care i se deduc spre judecata si decizie. Cei mai multi tineri judecatori privesc litigiile ca pe niste spete teroretice iar justitiabilii ca pe niste persoane care doar se bulucesc intr-o sala de judecata mult prea mica si neaerisita, cu scopul de a-i deranja si de a le face viata amara pe un salariu mult prea mic. Iar apoi, inainte sa se dezmeticeasca, sunt promovati la Tribunal si Curtea de Apel, facandu-i sa inteleaga ca sunt parte a unui panteon iar deciziile lor sunt cele mai drepte, chiar daca au citit dosarul doar pe diagonala.

    Iar cand stiinta lor de carte este cu adevarat extraordinara, atunci de multe ori isi aroga rolul de cavaleri in armura alba care provoaca sistemul la duel, facand dreptate in propriul lor stil si fara a mai tine cont de litera si spiritul legii, ori chiar de procedura.

    Fara sa o mai lungesc mult, judecatorii ar trebui selectati din randurile jurisitilor cu experienta, printr-un proces riguros in care sa fie cantarite cunostintele teoretice si practice, stabilitatea psihica si, nu in ultimul rand, reputatia profesionala. Judecatorul trebuie sa fi fost ani indelungati pe cealalta parte a „baricadei”, sa inteleaga ce gandesc avocatii si partile si sa realizeze dimensiunea deciziilor sau chiar a simplelor comentarii facute de la inaltimea completului de judecata asupra vietilor celorlalti, a celor care le-au incredintat aceasta importanta sarcina de a face justitie.

  2. Ionel ARAMA spune:

    Ar trebui sa ne preocupe pe toti ceea ce autorul aduce in discutie si in manifestarile noastre zilnice sa incercam sa detensionam climatul care s-a instaurat in justitie in raporturile dintre noi.

    Semnificativ este si faptul ca aceste chestiuni sunt aduse in discutie de o persoana care inca din perioada sa de formare sesizeaza ca egoismul si orgoliul exacerbat mineaza respectul dintre cei care sunt antrenati in activitatea de aplicare a legii, magistrati si avocati.

    Fiind oameni inteligenti, natural avem fiecare tendinta de a ne apara si impune punctele de vedere.

    Fiind oameni educati ar trebui ca fara mult efort sa fim toleranti si respectuosi.

    Oricine merge prin salile de judecata simte ca intre magistrati si avocati exista un antagonism care depaseste situarea fiecaruia, asa cum este ea asumata, fata de modul in care trebuie aplicata legea.

    Se reproseaza unor avocati ca sunt agresivi; iar unor magistrati ca sunt autoritari excesivi. Macar in asemenea situatii relatiile sunt transante.Cum sa reactionezi insa, atunci cand reaua credinta este evidenta iar materializarea ei se face jignitor, superior ori chiar sfidator? In asemenea situatii magistratii se simt indreptatiti sa apeleze la autoritarism, iar avocatii la agresivitate.

    Este jignitor sa constati ca avocatul nu stie dosarul, dar enunta cereri deplasate; ca amana prezentarea unor inscrisuri, desi se angajase in acest sens la termenul trecut; ca pledeaza, dar nu a depus imputernicirea avocatiala; ca intarzie, dar comunica partii ca este pe drum; ca se plimba prin sala, iesind de cinci ,sase ori, eventual deja angajand o discutie prin telefon si trecand prin fata celor care se adreseaza instantei.

    Este jignitor sa vezi ca membrii completului de judecata permit procurorului sa intre impreuna cu ei, concomitent in sala, dupa ce au trecut cu alai, tot impreuna, printre parti si avocati; ca discuta intre ei, in timp ce avocatul pledeaza; ca solicita de la inceput numai avocatului sa-si scurteze cuvantul, dupa ce procurorul a vorbit netulburat; ca nimeni nu stie dosarul, nu stie cum se numesc partile, stalcindu-le numele, nu stie ce s-a dispus la termenul trecut; ca se intind alene, casca provocator si intreaba avocatul cat mai are.Este jignitor sa vezi o motivare de doua randuri fara nicio analiza a apararii. Cand asemenea manifestari nu vor mai exista, nici unii magistrati nu vor mai apela la autoritarism, nici unii avocati la agresivitate. Dincolo de inteligenta si ambitie, bunul simt este un alt atribut pe care nu-l dobandesti la INM.

  3. Daniel CAZACU-GANEA spune:

    Mă situez pe aceeași ”lungime de undă” cu dl.V.Constantinescu, viitor judecător, îi doresc, cum a fost și la precedentul articol, la care face referire domnia-sa. Are o gândire matură, din punctul meu de vedere, și îl felicit, din suflet, pentru curajul opiniilor sale. Puțini au curajul să critice ceva (public!), atâta timp cât fac parte din acel sistem!!

Lasă un răspuns

Important
Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real şi care respectă Politica JURIDICE.ro si Condiţiile de publicare. Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.
Return to Top ▲Return to Top ▲