Cerere de aparare a independentei si impartialitatii profesionale formulata de patru judecatori de la Tribunalul Brasov admisa de CSM
14 septembrie 2011 | JURIDICE.ro
Marti, 13 septembrie 2011, Plenul CSM a analizat rezultatele verificărilor Inspecţiei Judiciare în legătură cu cererea formulată de doamnele judecător Mioc Alina Nicoleta, Smarandache Carmen Teodora, Boureanu Oana şi a domnului judecător Moldovan Dumitru Daniel, din cadrul Tribunalului Braşov, de apărare a independenţei şi imparţialităţii profesionale, potrivit unui comunicat al CSM.
Astfel „prin cererea formulată în temeiul dispoziţiilor art. 75 din legea nr. 303/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare, art. 30 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 317/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 alin. 1 şi 3 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, adoptat prin Hotărârea nr. 328/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, doamnele judecător Mioc Alina Nicoleta, Smarandache Carmen Teodora, Boureanu Oana şi domnul judecător Moldovan Dumitru Daniel au solicitat să se dispună măsurile necesare în vederea apărării independenţei şi imparţialităţii profesionale, conform legii, ca urmare a posibilei imixtiuni în activitatea de judecată săvârşită de domnul ambasador al României la Berlin Lazăr Comănescu în cursul soluţionării cauzei civile ce a format obiectul dosarului civil nr. 12668/62/2010 al Tribunalului Braşov.
În susţinerea cererii s-a arătat că, în cursul soluţionării respectivului dosar civil al Tribunalului Braşov, având ca obiect recurs împotriva unei încheieri de suspendare a judecăţii cauzei pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul civil nr. 22913/107/2009, s-a depus de către domnul ambasador al României la Berlin o cerere adresată preşedintelui Tribunalului Braşov, Ministrului Justiţiei, Ministrului Administraţiei şi Internelor, Secretarului de stat din cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi prefectului judeţului Braşov. Prin această cerere domnul ambasador a arătat că a primit din partea cetăţeanului german M. D., născut la Braşov, o solicitare de sprijin în vederea soluţionării problemei cu care se confruntă privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unor terenuri situate în judeţul Braşov şi care ar fi fost atribuite ilegal altor persoane.
Magistraţii menţionaţi mai sus au apreciat că, prin depunerea acestei cereri de către o persoană care nu are nicio calitate în cauza care a fost dedusă judecăţii, coroborat cu faptul că această persoană a uzat de funcţia pe care o îndeplineşte pentru a determina instanţa de judecată să pronunţe o soluţie, a avut loc o ingerinţă nepermisă în activitatea de judecată a instanţei. Magistraţii menţionaţi au arătat că îşi întemeiază cererea pe faptul că, în cuprinsul adresei înaintate preşedintelui Tribunalului Braşov şi celorlalte personalităţi, se arată textual „În măsura în care va continua să întâmpine dificultăţi, domnul D., care este o persoană cunoscută în mediile de afaceri, politic şi jurnalistic german, ne-a lăsat să înţelegem că se va vedea nevoit să apeleze şi la sprijinul acestora pentru ca soluţionarea acestei cauze să nu mai fie tergiversată. Rog prin urmare ca solicitarea domnului D. să fie analizată cu maximă atenţie”.
În legătură cu cererea formulată de magistraţii menţionaţi mai sus, verificările efectuate de către Serviciul de Inspecţie Judiciară pentru Judecători din cadrul Inspecţiei Judiciare de pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au relevat următoarele:
La data de 10 ianuarie 2011 a fost înregistrată la Tribunalul Braşov – Cabinet Preşedinte adresa comunicată de domnul ambasador al României la Berlin prin care solicita sprijin pentru soluţionarea problemei cu care cetăţeanul M. D. se confruntă de aproape un deceniu, obiectul unui proces de comparare de titluri deschis la Judecătoria Braşov (dosar nr. 22913/197/2009, număr vechi 1074/2004), precum şi al unui proces de anulare absolută de falsuri care a fost suspendat fără motivaţie. Prin recursul depus la Tribunalul Braşov, familia cetăţeanului M. D. a solicitat repunerea pe rol (dosar nr. 12668/62/2010).
La data de 20 ianuarie 2011, cu adresa nr. 88/39/2011, preşedintele Tribunalului Braşov a comunicat răspuns către Ambasada României la Berlin în care se precizează, în esenţă, că, neavând vreo calitate procesuală în cele două dosare menţionate, nu i se pot furniza informaţii despre procedură şi că toţi judecătorii din cadrul Tribunalului Braşov sun independenţi şi imparţiali şi asigură un tratament juridic nediscriminatoriu, indiferent de cariera profesională sau de statutul participanţilor la procedurile judiciare.
Verificările au relevat faptul că durata procedurii în faţa instanţei de fond nu poate fi apreciată ca rezonabilă (cauza fiind înregistrată la data de 05.01.2004 şi nesoluţionată în primă instanţă până în prezent). Nu s-a putut reţine în sarcina judecătorilor care au instrumentat cauza săvârşirea abaterii disciplinare reglementată de art. 99 lit. e din Legea nr. 304/2004, modificată şi republicată, termenele acordate fiind justificate de cauze obiective. Desfăşurarea procedurii în cauză s-a tăcut în limita cadrului legal descris de dispoziţiile procedurale (cu interpretările pe care unele dintre acestea le pot determina), atrăgând, totuşi, consecinţe prejudiciabile pentru părţi decurgând din durata procedurii, nefinalizată până în prezent prin pronunţarea unei hotărâri definitive. Această durată nu a decurs din conduite ale judecătorilor cauzei care îndeplinesc elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e şi h din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată. De altfel actele procedurale şi măsurile luate în cauză au fost dispuse de diferiţi judecători. Rezultă că, deşi, pe ansamblu, durata procedurii este una ce nu poate fi apreciată ca rezonabilă, actele fiecărui judecător, în parte, nu pot fi caracterizate ca unele de nerespectare în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor.
În ceea ce priveşte dosarul nr. 12668/62/2010, acesta are ca obiect recursul declarat împotriva încheierii din data de 27.09.2010 prin care Judecătoria Braşov a dispus suspendarea cauzei în dosarul nr. 22913/197/2009. Prin acea încheierea din data de 27 septembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluţionarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. 128/197/2004 al Judecătoriei Braşov. Prin decizia nr. 13/R/l3.01.2011 Tribunalul a admis recursul declarat împotriva încheierii din 27.09.2010 pronunţată de Judecătoria Braşov, în sensul respingerii cererii de suspendarea a cauzei, până la soluţionarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. 128/197/2004. La acest dosar 12668/62/2010 a fost depusă adresa Ambasadei României Ia Berlin, membrii completului de judecată luând astfel cunoştinţa de conţinutul ei.
În acest context, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut faptul că imparţialitatea şi independenţa judecătorilor sunt asigurate nu numai prin eliminarea intervenţiilor directe pe parcursul soluţionării unei cauze, ci şi prin garantarea independenţei sistemului judiciar în ansamblul său, condiţie necesară asigurării dreptului la un proces echitabil. În acest scop trebuie eliminată orice intervenţie inadecvată a celorlalte puteri în activitatea de judecată (mai mult, puterile executive şi legislative au sarcina de a nu adopta măsuri susceptibile de a pune în pericol independenţa judecătorilor). În speţă, Legea Nr. 269/17.06.2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, care reglementează drepturile şi obligaţiile Corpului diplomatic şi consular al României nu are anumite prevederi exprese referitoare la raporturile cu Autoritatea judecătorească, astfel că aceste raporturi sunt guvernate de principiile generale statuate de Constituţie, printre care şi separaţia puterilor în stat şi independenţa judecătorilor. Prevederile art. 1 paragraf 4 din Constituţie, dar şi ale dispoziţiilor art. 124 paragraf 3, impun ca toate celelalte autorităţi publice să se abţină de la acte, fapte, gesturi, atitudini, declaraţii care pot afecta independenţa instanţelor şi a judecătorilor, sau pot ridica suspiciuni cu privire la imparţialitatea acestora.
Demersul domnului ambasador, prin forma de concretizare a acestuia – adresarea directă către preşedintele Tribunalului Braşov, instanţă pe rolul căreia se afla în curs de soluţionare recursul declarat în dosarul nr. 22913/197/2009 – a fost perceput de preşedintele tribunalului şi de membrii completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului în dosarul menţionat (care au luat cunoştinţă de adresă, urmare a depunerii acesteia şi la dosarul cauzei) drept o ingerinţă în activitatea de judecată.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că verificările au mai relevat, în speţă, că adresarea directă a domnului ambasador al României la Berlin către Tribunalul Braşov, referitor la două cauze în care nu este parte, aflate în curs de soluţionare pe rolul Judecătoriei Braşov şi a Tribunalului Braşov, nu a avut în vedere, concret, fapte sau conduite contrare dispoziţiilor legale sau normelor de deontologie profesională manifestate de magistraţii învestiţi cu soluţionarea celor două cauze, pe parcursul procedurii, ci se aduce la cunoştinţa conducerii instanţei că persoana care a solicitat sprijinul domnului ambasador – D. M. – care nu este parte în dosarele la care se face referire în adresă (o rudă a cetăţeanului german D. M. având calitatea de reclamantă) va apela la sprijin din domeniul economic, politic şi mediatic, pentru a impune o anumită conduită a instanţei, de a nu mai tergiversa soluţionarea cauzei, poate fi apreciată (prin aparenţa creată) ca reprezentând o ingerinţă în activitatea de judecată, de natură a aduce atingere independenţei judecătorilor. Or, în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie se apreciază în mod constant că un rol important în asigurarea independenţei şi imparţialităţii judecătorului îl au şi aparenţele (cauzele Findlay versus Regatul Unit, 25.09.1997, Mc Gonnell versus Regatul Unit, 08.02.2000), astfel încât solicitările adresate instanţelor judecătoreşti de alte autorităţi (în speţă, de ambasadă, prin ambasador, ca reprezentant al puterii executive) trebuie să elimine orice suspiciune privind afectarea independenţei judecătorilor.
Plenul CSM a subliniat că, potrivit Recomandării CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile, scopul independenţei judecătorilor, aşa cum este prevăzut în articolul 6 al Convenţiei, este de a garanta fiecărei persoane dreptul fundamental de a fi examinat cazul său în mod echitabil, având la bază doar aplicarea dreptului şi fără nici o influenţă nepotrivită. Independenţa individuală a judecătorilor este garantată de independenţa sistemului judiciar în ansamblul său. In acest sens, independenţa judecătorilor este un aspect fundamental al statului de drept. Potrivit aceleiaşi Recomandări a Comitetului de Miniştri, procedurile judiciare şi problemele privind administrarea justiţiei sunt de interes public. Dreptul la informare cu privire la acestea trebuie exercitat ţinându-se seama de limitele impuse de independenţa justiţiei. Judecătorii, care sunt parte a societăţii pe care o servesc, nu pot administra justiţia într-o manieră efectivă fără încredere din partea publicului. Ei trebuie să se informeze despre aşteptările societăţii cu privire la sistemul judiciar şi despre nemulţumirile la adresa funcţionării sale. Judecătorii trebuie să acţioneze şi să fie percepuţi ca acţionând liber de orice influenţă externă nepotrivită în procedurile judiciare. Judecătorii trebuie să judece cazurile care le sunt încredinţate şi să trateze fiecare caz cu diligentă şi într-un termen rezonabil.
Pe de altă parte, pentru a stabili dacă demersul domnului ambasador a adus efectiv atingere independenţei judecătorilor trebuie avut în vedere că, deşi acesta a fost perceput de domnii judecători ca o ingerinţă în activitatea de judecată, modul în care aceştia au acţionat relevă o manifestare deplină a independenţei. Răspunsul comunicat domnului ambasador de Preşedintele Tribunalului Braşov a fost în sensul că, neavând vreo calitate procesuală în cele două dosare, nu i se pot furniza informaţii despre procedură şi că toţi judecătorii din cadrul Tribunalul Braşov sunt independenţi şi imparţiali şi asigură un tratament juridic nediscriminatoriu, indiferent de cariera profesională sau de statutul participanţilor la procedurile judiciare, iar recursul ce a format obiectul dosarului nr. 12668/62/2010 al Tribunalului Braşov a fost soluţionat conform dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Având în vedere situaţia de fapt rezultată din verificări, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat pe deplin întemeiată cererea de apărare a independenţei şi imparţialităţii profesionale formulată de judecătorii de la Tribunalul Braşov şi a procedat la admiterea ei.”, se arata in comunicat.
