Avocatura si mediul de afaceri. Impactul noului cod civil – Ramnicu Valcea, 1 octombrie 2011. UPDATE: Cum a fost

UPDATE, 31 octombrie 2011: Suntem in masura sa va prezentam 9 dintre cele 30 de grafice ale studiului „Avocatura şi mediul de afaceri – necesităţi, opinii, preferinţe, percepţii ale oamenilor de afaceri asupra avocaturii şi ale unor aspecte ale activităţii judiciare” efectuat de către av. Dan Livescu şi av. Monica Livescu, decanul Baroului Valcea, in colaborare cu prof. univ. dr. Septimiu Chelcea de la Facultate de Sociologie a Universitatii Bucuresti si Cult Market Research (director Alexandru Zodieru), reprezentand o lucrare ampla aflata in curs de derulare la nivel national.

Conferinta nationala „AVOCATURA SI MEDIUL DE AFACERI. IMPACTUL NOULUI COD CIVIL” organizata de Baroul Valcea in data de 1 octombrie la Centrul de Conferinte Grand Hotel Sofianu din Rm.Valcea a fost un real succes.

Au participat aproape 300 de persoane in majoritate avocati dar si magistrati, practicieni in insolventa, atrasi de temele conferintei:

• Prof. univ. dr. Ion Turcu (Universitatea Babes-Bolyai, Cluj): „Impactul abrogarii Codului comercial si al intrarii in vigoare a Noului Cod civil”
• Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea (Universitatea Bucuresti): “Limitele economice ale libertatii de a contracta”
• Conf. univ. dr. Lucian Sauleanu (Universitatea din Craiova): ”Specificul obligatiilor asumate de profesionisti în contextul dispozitiilor Noului Cod civil”
• Av. dr. Daniela Nemoianu (Executive Partner al KPMG România): „Avocatul – partener de incredere in vremuri de criza” si  „Actualitatea in dreptul concurentei”
• Av. Dan Livescu, Av. Monica Livescu: studiul „Avocatura si mediul de afaceri” – necesitati, opinii, preferinte, perceptii ale oamenilor de afaceri asupra avocaturii si ale unor aspecte ale activitatii judiciare”.

Conferinta a fost moderată de Av. Monica Livescu, decanul Baroului Vâlcea, lector INPPA.

Importanța evenimentului marcat prin aceasta conferință, intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, a fost subliniată și de prezența magistraţilor: dl. Petre Dinescu, preşedintele Tribunalului Vâlcea, d-na Corina Pincu Ifrim si d-na Veronica Serbanoiu Badescu de la Curtea de Apel Pitesti, d-na Verdeş Eugenia-Carmen, vicepreşedintele Tribunalului Vâlcea, d-na Ţuglui Corina, preşedintele Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, precum si numerosi alti magistrati ai instantelor locale.

Institutul Naţional al Magistraturii a fost reprezentat de d-na expert Nadia Țaran.

Au fost prezenți si personalități ale vietii publice, care au luat cuvantul, salutând manifestarea: dl. Petre Ungureanu, prefect al judetului Valcea, fost membru al comisiei juridice a Camerei Deputatilor in perioada dezbaterilor asupra Noului Cod Civil, dl. Romeo Radulescu, primarul orașului Râmnicu Vâlcea, dl. Nicolae Sofianu – reprezentant al oamenilor de afaceri.

Targul de carte organizat de prestigioasele edituri Hamangiu si C.H. Beck, precum si prezentarea unor portaluri foarte  utile pentru informarea profesionistilor dreptului, au completat organizarea acestui eveniment juridic complex.

Av. Monica Livescu, decanul Baroului Vâlcea, lector INPPA, a deschis lucrarile conferintei multumind celor aproape 300 de participanti pentru interesul acordat si a subliniat importanta intrarii in vigoare a Noului Cod Civil:

(…)”Suntem, oarecum, fata in fata cu provocarea istoriei. Institutii fundamentale care au consolidat statul roman modern dispar si sunt inlocuite de ceea ce de acum incolo, pentru multi, ani vom numi NOUL COD CIVIL. Astazi suntem in fata unui moment de retrospectiva, dar si de perspectiva in ceea ce priveste Codul Civil.”

(…)“Suntem practicieni ai dreptului care, confruntati cu o aplicare mult prea rapida a acestei legi fundamentale, trebuie  sa o tratam ca atare: este o lege in vigoare, trebuie sa o aplicam si pe cale de consecinta trebuie sa o invatam, sa o intelegem in sensurile si interpretarile ei cele mai profunde, pentru a efectua servicii avocatiale de calitate pentru beneficiarii ei. Toti cei implicati in actul de justitie – avocati, magistrati, avem aceasta prioritate. Organizarea acestei manifestari de catre Baroul nostru  sub egida INPPA in cadrul activitatii de formare profesionala  continua a avocatilor, demonstreaza preocuparea corpului profesional al avocatilor de a raspunde unui imperativ: asigurarea unei pregatiri de calitate a celor care asigura dreptul la aparare al cetateanului.”(…)

Facand trimitere la Rezolutia Consiliului Uniunii Europene si Reprezentantilor Statelor membre din 2008 (2008/C 299/01), la prevederile Tratatului  de la Lisabona privind sustinerea pregătirii profesionale a magistratilor si personalului din justitie, cat si la obiectivul  Comisiei Europene privind formarea profesională în domeniul dreptul Uniunii a 700.000 de profesionişti din domeniul juridic, d-na decan Monica Livescu a aratat:

(…)„Pana la aplicarea acestor intentii laudabile ale Uniunii Europene, noi ne straduim sa mentinem si sa dezvoltam o activitate de traditie a avocatilor: aceea a unui invatamant profesional de calitate, care sa formeze avocati bine pregatiti in confruntarea zilnica cu provocarile aduse de toate aceste schimbari economice si legislative. Sta insa si in puterea fiecaruia sa accepte aceasta provocare.”

Av. Petre Ungureanu (prefectul judetului Valcea, fost membru al comisiei juridice a Camerei Deputatilor):

(…)“Sunt convins ca impactul Noului Cod civil inca nu-l cunoastem, dar il vom vedea curand. Doar primii 200 de ani sunt grei… In calitate de prefect vreau sa va multumesc pentru initiativa si sa va felicit.

Un lucru pe care nu-l stie nimeni: cat de mult ne-am chinuit sa introducem pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor modificarile Codului Civil (….). Cand am ajuns dupa 2 ani la art. 16 , mi-am dat seama ca, daca mai ramane in Parlament, nu mai am unde ma intoarce. Si am convins Comisia juridica si presedintele de atunci – dl. av. Andon, sa trimitem proiectul Coului Cod civil mediului academic si facultatilor mari din tara, pentru ca ei trebuiau sa se pronunte si apoi noi sa-l aprobam. Asta a fost cea mai mare rezolvare.Vom vedea acum daca a fost bine  sau rau. Sigur, dupa 200 de ani…”

D-na Nadia Țaran (expert in cadrul INM):

”Sunt onorata sa reprezint azi Institutul. Vin dupa seria celor 4 conferinte, module organizate de Institut. Din punct de vedere organizatoric a fost o provocare pentru noi, dar acum, ca am ajuns la finalul proiectului, sper ca a fost util si ca mare parte dintre dvs. ati putut urmari transmisiunile pe care le-am facut. E doar un inceput. Ceea ce faceti dvs. azi aici este o continuare si speram ca vor fi si alte initiative similar care vor veni fie din partea Institutului, fie din partea INPPA, fie a barourilor in colaborare cu INPPA. Asemenea actiuni sunt in primul rand in beneficiul dvs. si sunt convinsa ca perioada care urmeaza va fi bogata din punctul acesta de vedere.”(…)

Av. dr. Daniela Nemoianu (Executive Partner al KPMG România) a sustinut prima prelegere „Avocatul – partener de încredere în vremuri de criză”, intr-o maniera extrem de atractiva, insotita de o prezentare in imagini.

(…) “Cu totii suntem intr-o schimbare permanenta, lumea se schimba, noi odata cu ea. Trebuie sa tinem cont de ceea ce se intampla in contextul global, in contextul national si, mai ales, cum anume pot avocatii, magistratii sa contribuie la toate aceste evolutii.“

(…)“2011 se anunta si mai problematic, cu o perspectiva a lui 2012 si mai alerta. Venim de la premisele ca mediul de afaceri este supus unor mari incercari in ultimii 3 ani si in perspectiva anilor care vor urma. Daca pana acum oamenii de afaceri puteau avea predictive asupra a ceea ce urmeaza, puteau sa faca un plan de afaceri pe 5 ani, puteau sa faca bugete anuale, in prezent este extrem de greu sa poti sa ai o prognoza corecta asupra a ceea ce urmeaza. Nimeni nu a fost pregatit pentru aceste circmstante, nimeni nu are solutii miraculoase si toata istoria economica din urma are putine solutii pentru ceea ce s-a intamplat si pentru ceea ce va urma. Criza continua si, in acest context de criza, avem in acelasi timp si aceasta avalansa de noi legislatii. Pe 1 mai a intrat in vigoare noul Cod al muncii, avem acum Noul Cod civil, nu mai vorbesc de Codul fiscal care este intr-o permanenta schimbare, modificarile fiscale au un ritm carora putini le pot tine seama” (…)

(…) “Dincolo de optimismul care trebuie sa ni-l mentinem, in acelasi timp o privire realista nu poate decat sa ajute. Ce este important de stiut: pentru mediul de afaceri  intotdeauna  posibilitatea de anticipare a riscurilor, de a evalua oportunitatile sunt foarte importante. Aici rolul consultantului, al avocatului, rolul de preventie  este foarte util.” (…)

(…)“Exista un sistem de 5 parametri care pot ajuta la un rol activ, instrumental care sa poata sustine partea de avangarda a mediului de afaceri. In primul rand vorbim de specializare. Spuneam ca, dincolo de o cunoastere generala pe care cu totii trebuie sa o avem asupra aspectelor juridice, economice, financiare, fiscale, fara o specializare in anumite domenii de drept este destul de greu de presupus ca nivelul tehnic si calitativ necesar pot fi asigurate. Au aparut domenii noi, zone noi de practica europeana, standarde internationale diferite si atunci este firesc ca specializarea sa avanseze in consecinta.” (…)

Interactiunea avocaturii cu mediul de afaceri: totdeauna  este important ca dincolo de relatia punctuala legata de un litigiu, de exemplu, aceasta interactiune sa fie permanenta. Important este ca avocatul sa nu astepte reactiv o solicitare, ci sa fie in legatura permanenta cu clientul, sa vada care e evolutia acestui client, ce planuri de dezvoltare are, care ar putea fi rolul de ajutor din partea avocatului, astfel incat sa poata deveni un partener de incredere, un sfatuitor avizat.” (…)

Prof. univ. dr. Ion Turcu (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj) a inceput expunerea sa prin a prezenta o interesanta istorie a reglementarilor in materie comerciala in Europa si in Romania.

(…) ”La 1849, în Bucureşti se publica, lucrarea autorului Ioan Bărbătescu intitulată „Cursul dreptului civil român sau explicarea paragrafelor de legi civile după ordinea Pravilei lui Caragea” cu o cuprinzătoare de pricine, termeni de jurisconsulţi, paragrafele legilor civile române dezvoltări ale acestor  paragrafe şi modele de contracte.

Cel de-al doilea titlu este „Despre dreptate şi drept”. Capitolul doi consacrat dreptului distinge şase criterii de clasificare a drepturilor subiective, între care: dreptul de proprietate, dreptul stabilit prin legea datoriilor, dreptul asupra lucrurilor, drepturi private, drepturi integrate etc. Drepturile spre persoane se referă la drepturi spre corpul persoanei, dreptul spre sufletul persoanei, dreptul de a porunci persoanelor individuale şi dreptul de a porunci persoanelor colective.”

(…) „În cursul de „Drept comercial” publicat de I.N. Finţescu, profesor suplinitor la Facultatea de Drept din Bucureşti, în anul 1929 (vol. I, p. 10), autorul susţine că existenţa separată a Codului de comerţ se justifică prin caracterele specifice ale activităţii comerciale şi prin rolul pe care îl joacă creditul şi protecţia reclamată de el. În perioada interbelică a existat un puternic curent printre scriitorii de drept, pentru unificarea celor două coduri într-un singur cod al obligaţiilor, curent doctrinar influențat și de exemplul Codului obligaţiilor elveţian. Este extrem de interesant faptul că doctrina elvețiană din acel timp, reprezentată de prof. Wieland din Basel, califica drept un „exemplul este rău ales” Codul elveţian al obligaţiilor pentru că el conține întregi capitole aplicabile exclusiv comercianţilor, iar pentru instituţiile cu adevărat unificate – cum este contractul de vânzare-cumpărare – s-au extins normele din dreptul comercial şi la raporturile civile, ceea ce a provocat nemulţumiri, date fiind particularităţile contractelor comerciale şi normele inerente acestor particularităţi, norme ce nu se pot extinde pur şi simplu la contractele civile.”

(…) „Noul Cod civil a reintegrat în mare parte legislaţia comercială din Codul comercial şi din legile care îl completează.

Astfel, de exemplu: art. 3 – Exploatarea unei întreprinderi; art. 18 alin. (2) – Registrul comerţului; art. 1175  – Contractul de adeziune; art. 1176 – Contractul cadru; art. 1587–art. 1592 – Cesiunea creanţei constată prin titlu nominativ la ordin sau la purtător; art. 1766 –art. 1771 – Contractul de furnizare; art. 1772-art. 1776 – Contractul de report; art. 1851-art.1880 – Contractul de antrepriză; art. 1881-art. 1948 – Contractul de societate; art. 1949 – art. 1954 – Asocierea în participaţie; art. 1955-art. 2008 – Contractul de transport; art. 2043-art. 2053 – Contractul de comision; art. 2054-art. 2063 – Contractul de consignaţie; art. 2064-art. 2071 – Contractul de expediţie; art. 2072-art. 2095 – Contractul de agenţie; art. 2096-art. 2102 – Contractul de intermediere; art. 2171-art. 2183 – Contractul de cont curent; art. 2184-art. 2190 – Contul bancar curent; art. 2191, art. 2192 – Depozitul bancar; art. 2193-art. 2195 – Facilitatea de credit; art. 2196-art. 2198 – Închirierea casetelor de valori; art. 2221, art. 2222 – Asigurările de credite şi garanţii şi asigurările de pierderi financiare; art. 2647-art. 2658 – Cambia, biletul la ordin şi cecul.

Cu data de azi, 1 octombrie 2011, s-a abrogat nu numai Codul civil, ci și Codul comercial, pe lângă numeroase alte legi. Aceasta nu va provoca dispariţia Dreptului comercial ca disciplină de studiu universitar. Pentru argumentarea acestei afirmaţii vom invoca exemplul francez.”

Prin interventiile de pe parcursul conferintei au fost punctate, de asemenea, numeroase aspecte ale Noului Cod civil, cum ar fi:

(…)”Locul și data plății sunt reglementate în art. 1720 NCC. Dacă acestea sunt reguli privind o parte din aspectele plății prețului, celelalte condiții ale prețului sunt împrăștiate în textul acestui cod:

a) condițiile prețului au normele de bază în art. 1660-1665 din Capitolul VI, Secțiunea a 3-a;

b) determinarea prețului între profesioniști este reglementată în art. 1233, 1234 din Capitolul I, secțiunea a 3-a a Cărții a V-a;

c) reglementarea plății prețului ca obligație a cumpărătorului o regăsim în art. 1719-1728 din Capitolul I al Titlului IX, tot din Cartea a V-a.

Nu este o „crimă” această împrăștiere, dar trebuia o referinta în textul unuia dintre cele trei module cu privire la existența și locul celorlalte două module.”

(…) ”Obiectul contractului și obiectul vânzării sunt deopotrivă drepturile, așa cum rezultă din art. 1650, 1672 și 1673 NCC. Chiar dacă în art. 1657-1659 și în art. 1672 se vorbește despre bunuri, trebuie să citim și aici drepturi și nu bunuri.(…)

Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea (Universitatea Bucureşti) a susţinut un studiu pe tema „Limitelor economice ale libertăţii de a contracta”.

(…)„Diferenţa fundamentală între ceea ce se înţelegea în privinţa raportului dintre dreptul comercial şi dreptul civil şi ceea ce înseamnă acesta acum, este că, pe vechile coduri, legea comercială era o lege specială care se completa cu dreptul comun în timp ce, la ora actuală, obligaţiile profesioniştilor atât între ei cât şi în raporturile dintre ei şi particulari sunt reglementate direct, originar, de dreptul civil. Poate o să vă surprindă, dar Noul Cod Civil, vorbeşte foarte mult de uzanţele comercianţilor, profesioniştilor, ba chiar vorbeşte de o sintagmă cât se poate de nouă: practicile statornicite în relaţiile dintre părţi. Vom vedea ce înseamnă aceste lucruri abia peste câteva luni când judecătorii se vor putea pronunţa asupra acestor chestiuni de drept. De altfel, judecătorii vor avea foarte mult de lucru în viitor deoarece acest nou Cod civil le conferă o poziţie mult mai complicată decât până acum. Li se conferă, de exemplu, dreptul de a completa un contract”.

(…) „În mod tradițional, contractele clasice (negociate) înseamnă acordul de voințe al părților.

Acordul voințelor înseamnă consimțământul, adică voința exprimată a părților care au capacitatea juridică de a contracta. Conținutul contractului înseamnă obiectul acestuia (ce vor părțile) și cauza încheierii lui (de ce vor părțile), adică interesele părților.”(…)

Contractele în care sunt parte profesioniștii sunt foarte rar contracte negociate.

Unele contracte sunt ne-voite (contracte forțate, contracte de adeziune), voința uneia dintre părți sau a ambelor lipsind în totalitate, fiind limitată sau fiind alterată de imperativul economic sau psihologic al semnării contractului.

Într-adevar, cele mai multe contracte ale profesioniștilor se încheie nu de voie, ci de nevoie. Când voința lipsește sau când voința este limitată ori este alterată, ceea ce rămâne ca element contractual subiectiv și ceea ce dă contractului utilitate este interesul părților, emolumentul contractului fiind scopul in care acesta se incheie.”

(…) „Interesele părților trebuie conciliate. Prestațiile părților trebuie să fie proporționale și coerente.

Echilibrul contractual este o cerință a obligațiilor contractuale implicite de bună-credință și echitate și un efect al exercițiului util și rezonabil al dreptului (care își găsește contrariul în abuzul de drept sau, mai larg, în abuzul de putere economică).

Concilierea intereselor părţilor trebuie să guverneze contractul atât la momentul încheierii sale, cât şi pe parcursul executării sale. Echilibrul contractual la încheierea contractului se opune leziunii. Echilibrul contractual pe parcursul executării contractului se opune impreviziunii.

Coexistenţa voinţei părţilor contractante cu interesul fiecăreia dintre ele si dependenţa reciprocă a părţilor explică, cel puţin în contractele oneroase de amploare sau de lungă durată, egalitatea contractuală şi nevoia de asigurare a echilibrului contractual pe toată durata contractului. Consimţământul părţilor (voinţa declarată) trebuie să fie liber şi informat la încheierea contractului, inegalităţile de fapt care există in între unii cocontractanţi putând fi corectate prin incidenţa principiului echilibrului contractual (denumit şi „principiul proporţionalităţii”), a cărui finalitate este sancţionarea sau corectarea exceselor.

Leziunea  și clauzele interzise/abuzive descriu un dezechilibru contractual originar.

Impreviziunea desemnează un dezechilibru contractual survenit incheierii contractului.”

In continuarea expunerii sale, d-nul prof. univ. dr. Gheorghe Piperea a prezentat intr-o manierea originala, foarte apreciata de auditoriu, o analiza a noilor reglementari in materia leziunii,  impreviziunii si clauzelor abuzive.

(…) „Leziunea este o cauză de nulitate a contractului determinată de disproporţia vădită între drepturile şi obligaţiile părţilor, una din părţi având din contract un câştig nerezonabil, pe seama unei pierderi nejustificate suferite de cealalta parte. Leziunea ţine de conţinutul contractului, şi nu de consimţământ, întrucât presupune o rupere a echilibrului contractual originar. De aceea, ea este o cauză specială de desfiinţare a contractului sau de revizuire a sa. Practic, leziunea înseamnă lipsa cauzei, pentru că cel care pierde din contract în favoarea co-contractantului nu a avut un motiv sau un scop real pentru a contracta. Din aceasta perspectivă, proba leziunii este mult mai simplă, întrucât tot ceea ce trebuie făcut de către partea prejudiciată sau pe cale de a fi prejudiciată este să compare prestaţiile reciproce:  în lipsa proporţionalităţii prestaţiilor, contractul va fi nul, pentru leziune (sau pentru lipsa cauzei, daca admitem că leziunea este un motiv de lipsă a cauzei) sau va putea fi revizuit, prin re-echilibrarea prestaţiilor.”(…)

Cu privire la situatia clauzelor abuzive, d-nul prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, intre altele, a explicat:

(…)„În cazul în care părţile nu realizează ele însele concilierea, judecătorul poate fi sesizat cu cererea de a revizui contractul, fie în baza unei clauze de adaptare sau de revizuire a contractului (clauza de hardship), fie, în lipsă, în baza dispoziţiilor legale sau direct în baza principiului solidarismului contractual (impreviziune).” „In baza mecanismului revizuirii pentru impreviziune sunt posibile mai multe efecte asupra contractului, în funcţie de posibilitatea atingerii scopului pentru care s-a contractat: adaptarea contractului (prin renegocierea clauzelor principale), suspendarea sau desfiinţarea acestuia.”(…)

A analizat totodata  si  noua viziune a Codului civil asupra  principiului autonomiei (libertății) de voință și a limitelor sale, a explicat, intre altele, notiunea de  ordine publică economică, ca  limită a libertăţii de a contracta.

De asemenea, au fost abordate si alte aspecte care au fost primite cu mare interes de auditoriu.

Conf. univ. dr. Lucian Săuleanu (Universitatea din Craiova) s-a referit in prelegerea sa la „Specificul obligaţiilor asumate de profesionişti în contextul dispoziţiilor Noului Cod civil”.

(…) „Intrarea în vigoare la 1 octombrie 2011 a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil a reaprins problematica autonomiei dreptului comercial, de altfel subiect vechi în literatura juridică de specialitate. O analiză a punctelor de vedere exprimate în ultima perioadă, în diverse studii ori conferinţe publice, conduce la a observa că nota dominantă o constituie scepticismul faţă de noua configurare a materiei comerciale.

Nu mi-am propus a identifica avantajele ori dezavantajele unuia sau a celuilalt sistem, deşi, principial, mă alătur opiniilor exprimate în sensul recunoaşterii dreptului comercial ca ramură distinctă de drept privat, în ciuda unităţii realizate de Noul Cod civil. În privinţa autonomiei dreptului comercial trebuie să distingem între autonomia legislativă şi autonomia ştiinţifică. Chiar dacă normativ s-a realizat o unitate a dreptului privat, ştiinţa dreptului comercial este necesară având raţiuni de existenţă proprie.

Dimpotrivă, prin reglementarea în Noul Cod civil a unor instituţii juridice profund comerciale putem susţine că a avut loc o comercializare a dreptului civil. O astfel de remarcă este valabilă atât din punct de vedere statistic, numărul raporturilor juridice  în care părţi sunt profesioniştii fiind cu mult mai mare decât cel în care regăsim numai neprofesionişti, iar pe de altă parte prin numeroasele instituţii juridice reglementate.”

(…) „Printre instituţiile juridice preluate în Noul Cod civil enumerăm cu titlu de exemplu: profesioniştii şi întreprinderea (art. 3), asocierea în participaţie (art. 1.949-1954), contractul de comision (art. 2.043-2.053), contractul de consignaţie (art. 2.054-2.063), contractul de expediţie (art. 2.064-2.071), contractul de agenţie (art. 2.072-2.095), contractul de intermediere (art. 2.096-2.102), contractele bancare de tipul contractului de cont curent (art. 2.171-2.183), contului bancar curent (art. 2.184-2.190), depozitului bancar (art. 2.191-2.192), facilitatea de credit (art. 2.193-2.195), închirierea casetelor de valori (2.196-2.198), garanţiile autonome de tipul scrisorii de garanţie şi scrisorii de confort (art. 2321-2322), titlurile de valoare (art. 2630-2631).

În materia obligaţiilor, prevederile Noului Cod civil conturează modificări numeroase şi substanţiale. În acest context ne-am propus a stabili în ce măsură regulile derogatorii în această materie aşa cum erau reglementate în Codul comercial (art. 40-45, art. 59) au fost preluate în noua reglementare. Avem în vedere acele reguli ce determină caracterul derogator al obligaţiilor comerciale faţă de obligaţiile civile, respectiv: solidaritatea codebitorilor; curgerea de drept a dobânzilor, interdicţia de a se acorda termenul de graţie, neadmiterea de către instanţă a retractului litigios; locul executării obligaţiilor comerciale; determinarea preţului.”

(…) ”Art. 1.446 din Noul Cod civil menţine prezumţia de solidaritate pentru obligaţiile contractate în cursul activităţii unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Menţinerea legislaţiei comerciale speciale are ca şi consecinţă directă menţinerea cazurilor în care solidaritatea pasivă legală (sau absolută) ce nu poate fi înlăturată, având în vedere în acest sens cazurile prevăzute de Legea nr. 31/1990.

Comparând textul art. 1.446 N.C.civ. cu art. 42 C.com. observăm o diferenţă în sensul că în acest din urmă caz prezumţia este una relativă părţile putând stabili contrariul („în obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte, afară de stipulaţiune contrară”). Or, în Noul Cod civil prezumţia se aplică în toate aceste raporturi, mai puţin în cazurile în care legea prevede contrariul.

Concluzia este că prezumţia de solidaritate a codebitorilor nu mai este una relativă, ci una absolută. Părţile nu mai pot răsturna această prezumţie.

O altă concluzie ar fi aceea că această regulă derogatorie în materia obligaţiilor comerciale ce fusese edictată pentru încurajarea creditului şi constituia o garanţie pentru creditor  a fost extinsă la nivelul tuturor raporturilor activităţii unei întreprinderi.

Analiza celor două texte de lege impune şi stabilirea efectelor în privinţa neprofesioniştilor.

În primul rând, prezumţia de solidaritate se aplica conform art. 42 alin. 2 şi fideiusorului chiar necomerciant care garantează o obligaţie comercială. Această dispoziţie nu se mai regăseşte în Noul Cod civil astfel că, observând dispoziţiile ce reglementează fideiusiunea (art. 2.279-2.320), răspunderea fideiusorului nu mai este diferenţiată în funcţie de calitatea fideiusorului (profesionist sau neprofesionist) şi nici de natura obligaţiei asumate (adică specifică activităţii de întreprindere).

Fideiusiunea solidară este reglementată expres de art. 2.300 N.C.civ. şi există „atunci când se obligă împreună cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau de codebitor solidar”, caz în care acesta nu va mai putea invoca beneficiul de discuţiune sau de diviziune.

Aşadar, fie că fideiusorul este profesionist, fie neprofesionist nu operează prezumţia de solidaritate (ea având caracter legal doar pentru obligaţiile contractate în exerciţiul activităţii întreprinderii), ci aceasta trebuie să rezulte expres din înscrisul respectiv.

În al doilea rând, dacă art. 42 alin. 3 C.com. prevedea expres că prezumţia de solidaritate nu se aplică la necomercianţi pentru operaţiuni care în ceea ce îi priveşte nu sunt fapte de comerţ, observăm că în Noul Cod civil nu mai există o astfel de menţiune. Două sunt interpretările posibile:

– fie prezumţia se aplică tuturor codebitorilor, inclusiv debitorilor ce îşi asumă obligaţia în afara exerciţiului activităţii unei întreprinderi

– fie prezumţia se aplică doar profesioniştilor (noţiune în care nu sunt incluşi doar „comercianţii”)

Suntem de părere că prima interpretare corespunde atât unei interpretări gramaticale, dar şi teleologice, adică în acord cu intenţia unificării dreptului privat şi implicit a tratării unitare a acestor raporturi juridice.” (…)

In continuarea expunerii sale, d-nul conf. univ. dr. Lucian Săuleanu a abordat intr-o maniera pragmatica o serie de aspecte, cum ar fi: curgerea de drept a dobânzilor, punerea în întârziere a debitorului, cumulul penalităţii cu executarea în natură, locul plăţii, determinarea preţului între profesionişti.

In finalul expunerii sale, d-nul conf. univ. dr. Lucian Săuleanu a concluzionat:

(…)„natura specială a raporturilor juridice ocazionate de activitatea comercială, comparativ cu raporturile juridice civile este incontestabilă, iar acest aspect rămâne un element constant indiferent de sursa lor normativă.

Fără îndoială că Noul Cod civil prin multe dispoziţii aduce un plus de eficientizare în raporturile juridice în care parte sunt profesioniştii. Am observat că problema interpretării unităţii dreptului privat din multe puncte de vedere este doar terminologică.

Că unificarea celor două domenii este sau nu formală, nu ne împiedică a observa evoluţia instituţiilor juridice (prin comparaţie) şi a extrage beneficiile modificărilor aduse.

Specificitatea dreptului comercial nu poate fi ştirbită, iar dovada vitalităţii acestuia o constituie chiar experienţa din statele ce au realizat din punct de vedere formal unificarea dreptului privat.

Aşa cum am precizat, în privinţa autonomiei dreptului comercial trebuie să distingem între autonomia legislativă şi autonomia ştiinţifică. Ştiinţa dreptului comercial este necesară având raţiuni de existenţă proprie.

Nu trebuie să uităm că mare parte din instituţiile juridice ce ţin de ştiinţa dreptului comercial vor continua să fie reglementate de legislaţia specială.”

Av. dr. Daniela Nemoianu, Executive Partner al KPMG România, a prezentat de asemenea în cadrul conferinţei şi o prelegere  despre „Actualități in  dreptul concurenţei”.

Av. Monica Livescu, decanul baroului Valcea, lector INPPA, a precizat ca studiul „Avocatura şi mediul de afaceri – necesităţi, opinii, preferinţe, percepţii ale oamenilor de afaceri asupra avocaturii şi ale unor aspecte ale activităţii judiciare” efectuat de către av. Dan Livescu şi av. Monica Livescu, in colaborare cu prof. univ. dr. Septimiu Chelcea de la Facultate de Sociologie a Universitatii Bucuresti siCult Market Research (director Alexandru Zodieru), reprezinta o lucrare ampla aflata in curs de derulare la nivel national.

Pana in prezent concluziile au fost rezultatul unei investigatii sociologice desfasurate in randul membrilor comunitatii de afaceri din Bucuresti si mai multe judete ale tarii, cu ajutorul unor Camere de Comert si Industrie.

Dupa ce studiul va fi finalizat la nivel national va fi organizata o conferinta unde concluziile acestuia vor fi analizate pe larg.

Studiul contine deja zeci de slide-uri referitoare la diferite aspecte deosebit de utile pentru orientarea activitatii avocatiale, dar si a oamenilor de afaceri.

Dintre zecile de slide-uri proiectate pe ecranele salii de conferinta, prezentam urmatoarele selectii, respectiv: obiectivele studiului, 9 dintre cele patruzeci de grafice, precum si cateva dintre concluziile preliminare.

Dintre obiectivele studiului mentionam:

• orientarea activităţilor de perfecţionare profesională a avocaţilor
• identificarea modalităţii în care sunt percepute de reprezentanţii mediului de afaceri unele aspecte ale activităţii judiciare din domeniul comercial
• identificarea modului in care sunt percepute dar si cunoscute serviciile avocatiale de catre mediul de afaceri
• cunoasterea altor probleme privind relatia dintre mediul de afaceri si avocati asa cum sunt ele percepute de catre manageri
• cunoasterea principalelor criterii care stau la baza alegerii unui avocat de catre oamenii de afaceri pentru apararea intereselor firmei

(…)

Dintre cele peste 30 de grafice ale studiului, prezentam 9 dintre acestea:

(…)Relaţia dintre oamenii de afaceri şi avocaţi

(…)

• În urma analizei se poate observa un interes sporit pentru păstrarea unei legături pe termen lung intre manageri si avocati întrucât, în acest mod, avocaţii au posibilitatea de a cunoaşte mai bine caracteristicile firmei cu care lucrează şi se pot implica mai mult în acţiunile ce o privesc, sis a sigure astfel o protective juridical mai buna.

Percepţia managerilor asupra rolului avocatului de afaceri

(…)

• La fel de interesantă este ideea conform căreia avocatul ar trebui să aibă rol de negociator.
• Mai trebuie subliniat faptul că avocatul este văzut ca avand un rol foarte important nu numai in rezolvarea litigiilor dar si preventiv, prin consultanta pentru minimizarea efectelor negative şi maximizarea rezultatelor, în limitele cadrului legal.

Dintre concluziile preliminare ale studiului mentionam:

• Totusi, deşi la nivel declarativ cei mai mulţi manageri acordă o importanţă sporită consultanţei juridice preventive, apelul la un specialist se realizează de cele mai multe ori atunci când apare o problemă juridică iminentă.
• Deşi nu pare a fi o problemă în identificarea unor avocaţi specializaţi pe diverse ramuri de drept,  există o necesitate exprimată de majoritatea managerilor în sensul calificării lor pe domenii de competenţă. Mai exact, cel mai acut s-a simţit nevoia unor avocaţi specializaţi în domenii precum dreptul muncii, drept comercial sau drept financiar şi fiscal.
• Litigiile de la Curţile de Arbitraj Comercial de pe lângă Camerele de Comerţ şi Industrie nu reprezintă situaţii foarte des întâlnite în activitatea firmelor participante la studiu. Dintre cei care cunosc mai bine situaţia propriei firme şi se pot exprima, în majoritate declară că frecvenţa cazurilor este una redusă până în prezent.
• Inserarea clauzei arbitrale în contracte pe care firma le încheie cât şi apelul la procedura arbitrală ca alternativă de soluţionare a unui litigiu comercial ar fi acceptată de cei mai mulţi manageri, frecvenţa cu care aceste demersuri ar fi realizate atunci când situaţia impune fiind una destul de ridicată.
• Rolul avocatului este încă odată recunoscut în cazul procedurii de conciliere prealabilă a unui litigiu.
• Procedura medierii, ca alternativă de soluţionare a unei dispute comerciale, este un demers cunoscut pentru cei mai mulţi dintre managerii participanţi la studiu. Chiar dacă până în prezent nu a fost folosită într-o foarte mare măsură, pentru soluţionarea viitoarelor dispute comerciale, perspectivele de utilizare ale acestei proceduri se arată mult mai mari. S-a remarcat preferinta pentru un mediator care sa aiba si studii juridice.
• Negocierea directă şi tranzacţionarea cu reprezentanţii părţii adverse, asistati de avocaţi, precum şi încheierea unui acord de mediere sub asistenţa avocaţilor, reprezintă cele mai eficiente măsuri pentru protejarea intereselor în cazul soluţionării unor litigii.
• De asemenea, există convingerea că asistenţa unui avocat în încheierea contractelor comerciale ar reduce numărul litigiilor.
• Mulţi dintre respondenţi cunosc posibilitatea procedurii administrării probelor prin avocat în cazul unui litigiu comercial şi la fel de mare este proporţia celor care ar realiza acest demers în condiţiile reducerii perioadei de judecată. Exista insa un numar semnificativ de manageri care nu stiu de existenta acestei proceduri.
• Alegerea unui avocat este realizată în principal în funcţie de nivelul de pregătire al acestuia şi aproape la fel de importante, etica profesională, capacitatea de anticipare a riscului şi abilităţile de negociator sunt caracteristicile de care se ţine cont în cele mai frecvente situaţii. Vechimea în profesie nu este un factor decisiv în aprecierea modalităţii de îndeplinire a obligaţiilor profesionale.

Dupa o zi foarte densa, conferinta s-a incheiat intr-o manierea relaxata prin oferirea de catre organizatori – Baroul Valcea – a unei mese de afaceri.

Discutiile pe marginea Noului Cod civil au continut pe parcursul mesei de afaceri, completata cu reluarea pe ecranele montate in sala a slide-urilor continand studiul „Avocatura şi mediul de afaceri – necesităţi, opinii, preferinţe, percepţii ale oamenilor de afaceri asupra avocaturii şi ale unor aspecte ale activităţii judiciare”.

La final participantii au degustat cate o portie dintr-un tort urias intitulat… NOUL COD CIVIL”!

* * *

Mentinand traditia organizarii unor conferinte de pregatire profesionala de inalt nivel,  cu participare nationala, precum si pentru a marca intrarea  in vigoare a Noului Cod Civil, Baroul Valcea organizeaza la data de 1 octombrie 2011 conferinta

Avocatura si mediul de afaceri. Impactul noul Cod civil

>> Programul evenimentului <<

Vor prezenta expuneri:

1. Prof. univ. dr. Ion Turcu (Universitatea Babes-Bolyai, Cluj): „Impactul abrogarii Codului comercial si al intrarii in vigoare a Noului Cod civil”

2. Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea (Universitatea Bucuresti): „Limitele economice ale libertatii de a contracta”

3. Av. dr. Daniela Nemoianu (Executive Partner al KPMG România): „Avocatul – partener de incredere in vremuri de criza”  si  „Actualitatea in dreptul concurentei”

4. Av. Dan Livescu, av. Monica Livescu: prezentarea studiului sociologic „Mediul de afaceri si avocatura – necesitati, opinii, preferinte, perceptii ale oamenilor de afaceri asupra avocaturii si ale unor aspecte ale activitatii judiciare.”

5. Conf. univ. dr. Lucian Sauleanu (Universitatea din Craiova): ”Specificul obligatiilor asumate de profesionisti în contextul dispozitiilor Noului Cod civil.”

Moderator: Av. Monica Livescu, Decanul Baroului Valcea, lector INPPA

Conferinta este punctata cu 10 puncte de pregatire profesionala continua. Se vor elibera certificate de participare in acest sens.

Cu ocazia manifestarii, in incinta centrului de conferinte, va fi organizat si un targ de carte juridica cu discount special pentru participantii la conferinta. Se vor organiza prezentari / lansari de carte in prezenta autorilor acestora.

Organizator: BAROUL VALCEA, in colaborare cu INPPA si Centrul teritorial Craiova al INPPA

Parteneri: Editura CH Beck, Editura Hamangiu, Cult Market Research

Partener media: JURIDICE.ro

Locul de desfasurare: Rm.Valcea, Centrul de Conferinte Grand Hotel Sofianu; Str. Stirbei Voda, Intrare Parc Zavoi, Rm. Valcea, jud. Valcea

Primirea si inregistrarea participantilor: 9-10

Lucrarile conferintei: 10 – 17

Se asigura coffee-break si bufet suedez

Relatii si inscrieri se pot face la: tel: 0250732336, e-mail: baroul.valcea.secretariat@gmail.com.

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?