« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 

Cu privire la sintagma „Orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit”
24.01.2012 | Razvan LUNGU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Nota: Am ales aceasta tema pornind de la solutia data de Tribunalul Olt, prin sentinta nr. 75/28.01.2010, prin care a fost admisa cererea reclamantului in contradictoriu cu S.C. Telestil S.R.L., care a fost obligata sa plateasca  acestuia   drepturile salariale aferente perioadei 01.08.2006 – 30.04.2009 conform contractului de munca. Prin aceiasi sentinta a fost respinsa actiunea  in constatarea platii in fapt a salariului reclamantului formulata de parata.

Desi din raportului de expertiza efectuat in cauza a rezultat ca plata salariului catre salariatii paratei, inclusiv reclamantul, s-a efectuat in numerar si nu prin virament bancar, dovada fiind inregistrarile din registrul de casa, instanta de fond a retinut ca acest registru este un document contabil care nu poate face proba platii in lipsa unui text de lege care sa prevada asa ceva. Instanta a apreciat ca documentul justificativ in cazul platii salariilor este numai statul de plata, iar daca nu este semnat de salariat nu poate constitui document justificativ, asa incat concluziile expertului au fost inlaturate pe considerentul ca pentru a face proba platii registrul de casa trebuia coroborat cu statul de plata legal intocmit.

Intr-adevar, documentul de plata este statul de plata, dovada platii salariului facandu-se potrivit art. 163 Codul muncii ”prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative  care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit”. Obligatia intocmirii statului de plata revine angajatorului, dar in speta acesta nu a respectat intocmai obligatia care-i revenea, astfel ca  s-a avut in vedere ca in materia dreptului muncii numai inscrisurile constituie mijloace de proba, nu si martorii, spre deosebire de dreptul comun,  conform principiului specialia generalibus derogant. Pe firul acestui rationament, Tribunalul Olt a apreciat  ca admiterea probei cu martori pentru a se face dovada platii salariului,  insemna ca judecatorul sa adauge la lege, ”sa legifereze” si nu sa interpreteze si sa aplice corect legea si a considerat ca in cauza nu exista un inceput de dovada scrisa, pentru a se putea pune in discutie admisibilitatea probei testimoniale, pentru a putea fi aplicabile prevederile art. 1197 C. civ., si deci nu pot fi admise ca mijloace de proba nici prezumtiile simple ale omului, care conform art. 1203 C. civ. sunt permise numai in cazurile in care este permisa si dovada cu martori, cu exceptia existentei  situatiilor de frauda, dol sau violenta.

Recursul paratei a fost admis de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 1991/2011, retinand  in esenta, facand o aplicare extrensiva a art. 163 C. muncii,  ca  dovada platii salariului  nu se face doar prin semnatura pe statul de plata, de primire, ci completeaza posibilitatea probei prin  „orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit”, asa incat se impunea sa fie coroborate concluziile expertului cu raspunsurile salariatului reclamant la interogatoriul complet care trebuia luat, precum si cu declaratiile martorilor care trebuiau audiati, in conditiile in care existau la dosar declaratiile autentificate ale acestora si care confirmau plata salariilor.

Cu atat mai mult, a retinut instanta de recurs, statele de plata  nu au fost analizate nici de expert, nefiind semnate, astfel ca sentinta a fost casata si cauza trimisa spre rejudecare aceleiasi instante.

Problema care se pune in speta este daca sintagma „orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit”, permite, asa cum a decis instanta de recurs folosirea ca mijloace de proba a altor „documente justificative care demonstreaza efectuarea platii”. Raspunsul nu poate fi decat afirmativ consideram noi, avand in vedere ca alin. 2 al art. 163 prevede ca „Statele de plata, precum si celelalte documente justificative se pastreaza si se arhiveaza de care angajator in aceleasi conditii si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii”.

Iata ca textul legal face trimitere la actele contabile, categorie in care intra si registrul de casa, iar  potrivit art. 49 din CCM la nivel national 2005-2006, aplicabil in speta, „patronii vor tine o evidenta in care sa se mentioneze activitatea desfasurata in baza contractului individual de munca si drepturile de care salariatii au beneficiat si le vor elibera dovezi despre aceasata”.

Concluzia care se desprinde este ca prin „orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit”, legiuitorul a avut in vedere o sfera larga de inscrisuri doveditoare.

Razvan LUNGU
avocat, Baroul Dolj

* * *

Curtea de Apel  Craiova

Sectia civilia a II-a, pentru conflicte de munca si asigurari sociale

Decizia nr. 1991/2011/21

Curtea,

Asupra  recursului  civil de fata:

Tribunalul Olt, prin sentinta nr.   75  din   28 ianuarie  2010, a admis cererea formulata de reclamantul V. C. L., in contradictoriu cu parata SC T. SRL, si pe cale de consecinta, a fost  obligata parata sa plateasca reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 01. 08.2006 – 30.04.2009 conform contractului  de munca.

A fost respinsa actiunea civila formulata de parata reclamanta SC Telestil SRL Slatina.

Pentru  a se  pronunta astfel, instanta a  retinut, din cuprinsul   raportului de  expertiza efectuat in cauza, ca plata salariului catre angajatii SC Telestil SRL s-a facut in numerar si nu prin virament bancar intr-un cont de card, iar plata salariului a fost facuta, dovada fiind inregistrarile efectuate in registrul de casa cu privire la platile in numerar a salariilor tuturor angajatilor, inclusiv reclamantul in speta. A adaugat expertul contabil ca, daca plata nu ar fi fost efectuata, atunci nu trebuia sa fie evidentiata in registrul de casa.

Registrul de casa este un document care trebuie tinut de angajator in conditiile legii, respectiv Decretul 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului pentru operatiile de casa.

Registrul de casa este insa un document contabil care, prin sine insusi si privit in mod singular, in nici un caz nu poate face proba platii, nu exista nici un text de lege care sa prevada ca dovada platii salariului se face cu registrul de casa.

Ca este asa o demonstreaza chiar dispozitiile prevazute in art. 40 din Decretul 209/1976 : “evidenta incasarilor si platilor in numerar se tine cu ajutorul registrului de casa, care se intocmeste de catre casier pe baza documentelor justificative.”

In cazul platii salariilor, documentul justificativ este numai statul de plata. Este totusi evident ca un stat de plata nesemnat nu poate constitui un document justificativ.

In raport de aceasta concluzie care se impune de la sine, instanta  nu poate avea in vedere concluziile exprimate de expertul contabil in cuprinsul raportului de expertiza, in sensul ca : “achitarea drepturilor salariale a fost inregistrata pe baza registrului de casa, unde drepturile salariale au fost evidentiate ca fiind achitate”, deoarece acestea contravin clar dispozitiilor legale.

Asadar, pentru a face proba platii, registrul de casa trebuie coroborat cu statul de plata legal intocmit.

Astfel, potrivit art. 22 din Decretul 209/1976 “platile in numerar se fac persoanelor indicate in documente sau celor imputernicite de acestea pe baza de procura autentificata, speciala sau generala.”

De asemenea, potrivit art. 24 alin. 1 din actul normative enuntat anterior, “persoanele care primesc numerarul semneaza pe documentul de plata numai cu cerneala, cu creion chimic sau cu pasta, indicand data primirii sumei.”

Ori documentul de plata este statul de plata (si nu registrul de casa, in care cel ce primeste plata nu are posibilitatea sa semneze), care insa in speta nu respecta conditiile de legalitate anterior enuntate.

Dovada platii salariului se face potrivit art. 163 din Codul muncii “prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documentejustificative care demonstreaza efectuarea platii celui indreptatit”.

Obligatia intocmirii statului de plata revine angajatorului, intrucat in conflictele de munca acesta suporta sarcina probei in conformitate cu art. 287 Codul muncii. Aceasta obligatie nu a fost insa respectata de angajator.

Asadar in dreptul muncii exista o dispozitie derogatorie de la dreptul comun in ce priveste mijloacele de proba. Vointa legiuitorului a fost, fara echivoc ca, in materia dreptului muncii, numai inscrisurile sa constituie mijloace de proba iar nu si martorii. Codul muncii este prin urmare legea speciala, care deroga de la dreptul comun.

Proba cu martori este in consecinta inadmisibila. Daca ar fi fost altfel, legiuitorul ar fi prevazut fara echivoc ca dovada platii salariului se poate face «…si prin orice alte mijloace de proba » in loc de « orice alte documente justificative » si este mai mult decat evident ca cele doua sintagme anterior mentionate nu sunt in nici un caz sinonime.

A admite posibilitatea administrarii probei cu martori in privinta dovezii platii salariului, ar insemna ca judecatorul sa adauge la lege, adica sa prevada ceea ce nici legiuitorul insusi nu a prevazut, si, pe aceasta cale « sa legifereze » si nu sa interpreteze si sa aplice corect legea.

Ori, judecatorii nu pot crea norme, ci trebuie sa aplice normele deja creeate de legiuitor.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar problema admisibilitatii probei cu martori in materia dreptului muncii la fel ca si in dreptul comun, este de observat ca, in speta de fata nu exista un inceput de dovada scrisa, respectiv un inscris olograf care sa emane chiar de la reclamant, asa cum este definit chiar de art. 1197 alin. 2 c. civ., ori o marturisire a reclamantului in cadrul interogatoriului, incat sa devina aplicabile dispozitiile art. 1197 alin. 1 c. civ., stiut fiind ca, numai atunci s-ar putea pune in discutie admisibilitatea probei testimoniale, in conditiile lipsei inscrisului doveditor.

Si pentru ca in speta nu au fost  indeplinite cerintele prevazute de art. 1197 c.civ., este imposibil de admis ca mijloc de proba prezumtiile simple sau ale omului, asa cum a solicitat mandatarul avocat al paratei SC Telestil SRL, deoarece potrivit art. 1203 c.civ. prezumtiile sunt permise magistratului numai in cazurile cand este permisa si dovada cu martori, cu exceptia existentei unei situatii de frauda, dol sau violenta.

Pe aceleasi coordonate de idei, nici imprejurarea virarii la bugetul de stat a obligatiilor financiare legate de plata CASS, CAS si somaj nu pot prin ele insele sa constiutie proba platii salariului catre reclamant si nici nu se pot constitui macar in prezumtii in sprijinul paratei SC Telestil SRL Slatina.

Parata   SC  TELESTIL  SRL Slatina a formulat recurs impotriva sentintei nr.  75/2010 a Tribunalului   Olt,   pe care o considera  nelegala, solicitand, in principal,    casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare,  in subsidiar  modificarea sentintei, iar pe fond respingerea actiunii reclamantului si admiterea  cererii reconventionale.

A  fost criticata sentinta in temeiul  art. 304 pct.  9 si art.  304 pct. 7 cod   procedura  civila, si a solicitat   si aplicarea prevederilor art. 3041 cod procedura  civila, cu  motivarea ca solutia  a  fost adoptata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, fiind lipsita de  temei legal, dar si pe baza    unor motive contradictorii si straine de natura pricinii.

A sustinut  ca  instanta a  interpretat  gresit prevederile art. 163  Codul Muncii, neluand in  considerare   proba  cu martori, ce constituie mijloc de proba pentru  plata salariului catre reclamant si considerand gresit ca dovada   platii salariului  nu se  poate  face decat cu semnatura salariatului  pe statul de plata, astfel ca precizarea din   text „alte  documente  justificative”  a fost gresit interpretata de instanta, deoarece documentele contabile intocmite  de societate  in vederea  achitarii  salariului   catre  salariati constituie documente  justificative, in sensul  precizat de text.

De asemenea, considera  ca dovada platii efective  a salariului se poate face  prin orice  mijloc de proba,  inclusiv  declaratiile autentificate a  unui numar de 8 salariati, colegi ai reclamantului, depuse la dosar si inlaturate  nejustificat de instanta, care, potrivit art. 129 cod  procedura  civila,  avea obligatia sa-i audieze nemijlocit pentru aflarea adevarului si, coroborat cu acestea, prin prezumtiile   magistratului  in solutionarea cauzei, fiind  evident  ca reclamantul  nu   ar fi   prestat munca pentru angajator timp de  4  ani fara sa  primeasca salariul.

Cu privire la cererea reconventionala, de care se vorbeste in recurs, nu se face nici o precizare sau motivare, insa exista conexat dosarul nr. 3919/104/2009, privind   actiunea in constatare  formulata  de SC TELESTIL  SRL impotriva paratului   V.  C. L.  pentru a se constata ca acestuia i s-a facut plata integrala a salariului in   perioada termenului de prescriptie si instanta  a facut vorbire in considerente de conexarea celor doua cauze.

Recursul a fost admis.

Curtea a retinut ca sunt intemeiate  criticile  privind aplicarea gresita a legii de catre    instanta de fond,  cat si cele  privind   aprecierea gresita a probelor   , asa cum sunt   sanctionate de prevederile art. 304 pct.  7 si 9  Cod  procedura  civila, iar  instanta  a ignorat  prevederile art.  129 Cod procedura  civila, de  a   starui  prin toate  mijloacele legale sa stabileasca    adevarul in   cauza.

Astfel,  desi prin  actiunea   introductiva formulata de  reclamant, s-a  solicitat   obligarea paratei la plata   unei sume   precise, 24.390 lei pentru perioada  31.08.2006-30.04.2009, sustinand  ca in acea perioada  a desfasurat  pentru parata  activitatea de  arhitect dar   nu a  primit salariul  inscris   in contractul individual de  munca, in suma de 250000 lunar,  instanta  nu s-a preocupat  sa stabileasca  suma  cuvenita  reclamantului  pentru  munca prestata de acesta, tinand seama ca, prin probe, s-a facut  dovada ca avea, la  randul sau, o  firma de  arhitectura, asa cum  confirma Oficiul Registrului Comertului Slatina,  fiind   inregistrata la  04.08.2004, si a   inregistrat la  parata concedii medicale, iar contractul individual de  munca   a fost suspendat  incepand cu 16.02.2009, conform deciziei nr.  02/03.03.2009.

In considerente,    instanta precizeaza ca, la randul sau, parata a  formulat o actiune   in constatarea platii in fapt a salariului reclamantului, solicitand ca proba interogatoriul paratului reclamant, proba admisa, nejustificat, insa,  au fost  respinse majoritatea intrebarilor utile pentru aflarea  adevarului, facand o interpretare   limitata   si restrictiva   a  prevederilor art. 163  Codul muncii, in sensul ca   dovada platii salariului se face  numai prin  semnatura, pe statul de  plata, de  primire, desi textul nu precizeaza  exclusiv, numai semnarea statelor , ci completeaza  posibilitatea  dovezii, prin „orice alte  documente justificative care demonstreaza  efectuarea platii catre salariat”.

In scop probator, a fost incuviintata  si o  expertiza contabila si, desi  instanta   nu  a  formulat  obiective detaliate pentru expert,    concluziile expertului au stabilit  ca la  nivelul paratei, in toata perioada de activitate, drepturile tuturor salariatilor au fost   contabilizate, inregistrate in casierie, precizate pentru fiecare   pe  state de plata  lunar intocmite si pentru care au fost platite   impozite si contributii legale, acestea fiind „documente  justificative care demonstreaza  efectuarea  platii”, in  sensul art.   163  teza a II-a si era necesar  a fi coroborate cu   raspunsurile la  interogatoriul complet ce se impunea a fi  luat  salariatului,  coroborat  cu  declaratii de martori ce trebuiau interogati nemijlocit de instanta, pentru a fi  aplicabile  si  dispozitiile art. 1197  Cod  civil, la care instanta face trimitere.

Instanta a  analizat obligatiile   angajatorului, impuse de Decretul nr.   209/1976  privind operatiunile contabile   si de casa  si prin expertiza s-a constatat  intocmirea  acestora dar  a exclus   posibilitatea  coroborarii   acestor   evidente contabile scrise si precizate,  cu alte   probe   inclusiv  declaratiile  martorilor numai pe considerentul ca este exclusa  dovada  prin care „orice alte  mijloace de proba”,   nu este prevazuta de  textul art.  163 Codul muncii  care impune numai „documente   justificative” si in acest caz judecatorul   nu poate  crea norme pentru ca  nu-i este  permis,  asa incat nici prezumtiile  sale    nu sunt permise, dar  prin aceste argumente   instanta a  incalcat   principiul de  baza al rolului activ  al  instantei impus de art.  129 Cod procedura  civila.

Intrucat nici statele  de plata  nu au fost   analizate  in ceea ce priveste continutul lor,  nici de    instanta nici de  expert, din cele  depuse la dosar lipsind  rubrica semnaturii, acestea au fost excluse  numai pe considerentul ca  nu au fost   semnate de reclamant, dar  nu s-a  urmarit   daca pentru toata perioada se cuveneau acestuia si  in ce cuantum, raportat  si la prestatiile salariatului,  evolutia salariului sau perioadele de absenta si  mai cu seama daca platile   se faceau in raport de   contributiile  salariatilor   la  veniturile    obtinute de societate  din activitatea sa, facandu-se doar  precizarea ca drepturile cuvenite   sunt cele conform  contractului individual de   munca, ori aceste aspecte  puteau fi    lamurite  de expertiza contabila dispusa, sens in care erau necesare obiective precise.

In consecinta,  Curtea  a apreciat  ca instanta de fond  a solutionat   procesul fara sa cerceteze fondul si, in baza art. 312  Cod  procedura civila,  a admis  recursul,  a casat  sentinta si  a trimis  cauza spre  rejudecare, la aceeasi  instanta.

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Secţiuni: Dreptul muncii, RNSJ | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD