Cu privire la sintagma „Orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit”
24 ianuarie 2012 | Razvan LUNGU
Nota: Am ales aceasta tema pornind de la solutia data de Tribunalul Olt, prin sentinta nr. 75/28.01.2010, prin care a fost admisa cererea reclamantului in contradictoriu cu S.C. Telestil S.R.L., care a fost obligata sa plateasca acestuia drepturile salariale aferente perioadei 01.08.2006 – 30.04.2009 conform contractului de munca. Prin aceiasi sentinta a fost respinsa actiunea in constatarea platii in fapt a salariului reclamantului formulata de parata.
Desi din raportului de expertiza efectuat in cauza a rezultat ca plata salariului catre salariatii paratei, inclusiv reclamantul, s-a efectuat in numerar si nu prin virament bancar, dovada fiind inregistrarile din registrul de casa, instanta de fond a retinut ca acest registru este un document contabil care nu poate face proba platii in lipsa unui text de lege care sa prevada asa ceva. Instanta a apreciat ca documentul justificativ in cazul platii salariilor este numai statul de plata, iar daca nu este semnat de salariat nu poate constitui document justificativ, asa incat concluziile expertului au fost inlaturate pe considerentul ca pentru a face proba platii registrul de casa trebuia coroborat cu statul de plata legal intocmit.
Intr-adevar, documentul de plata este statul de plata, dovada platii salariului facandu-se potrivit art. 163 Codul muncii ”prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit”. Obligatia intocmirii statului de plata revine angajatorului, dar in speta acesta nu a respectat intocmai obligatia care-i revenea, astfel ca s-a avut in vedere ca in materia dreptului muncii numai inscrisurile constituie mijloace de proba, nu si martorii, spre deosebire de dreptul comun, conform principiului specialia generalibus derogant. Pe firul acestui rationament, Tribunalul Olt a apreciat ca admiterea probei cu martori pentru a se face dovada platii salariului, insemna ca judecatorul sa adauge la lege, ”sa legifereze” si nu sa interpreteze si sa aplice corect legea si a considerat ca in cauza nu exista un inceput de dovada scrisa, pentru a se putea pune in discutie admisibilitatea probei testimoniale, pentru a putea fi aplicabile prevederile art. 1197 C. civ., si deci nu pot fi admise ca mijloace de proba nici prezumtiile simple ale omului, care conform art. 1203 C. civ. sunt permise numai in cazurile in care este permisa si dovada cu martori, cu exceptia existentei situatiilor de frauda, dol sau violenta.
Recursul paratei a fost admis de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 1991/2011, retinand in esenta, facand o aplicare extrensiva a art. 163 C. muncii, ca dovada platii salariului nu se face doar prin semnatura pe statul de plata, de primire, ci completeaza posibilitatea probei prin „orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit”, asa incat se impunea sa fie coroborate concluziile expertului cu raspunsurile salariatului reclamant la interogatoriul complet care trebuia luat, precum si cu declaratiile martorilor care trebuiau audiati, in conditiile in care existau la dosar declaratiile autentificate ale acestora si care confirmau plata salariilor.
Cu atat mai mult, a retinut instanta de recurs, statele de plata nu au fost analizate nici de expert, nefiind semnate, astfel ca sentinta a fost casata si cauza trimisa spre rejudecare aceleiasi instante.
Problema care se pune in speta este daca sintagma „orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit”, permite, asa cum a decis instanta de recurs folosirea ca mijloace de proba a altor „documente justificative care demonstreaza efectuarea platii”. Raspunsul nu poate fi decat afirmativ consideram noi, avand in vedere ca alin. 2 al art. 163 prevede ca „Statele de plata, precum si celelalte documente justificative se pastreaza si se arhiveaza de care angajator in aceleasi conditii si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii”.
Iata ca textul legal face trimitere la actele contabile, categorie in care intra si registrul de casa, iar potrivit art. 49 din CCM la nivel national 2005-2006, aplicabil in speta, „patronii vor tine o evidenta in care sa se mentioneze activitatea desfasurata in baza contractului individual de munca si drepturile de care salariatii au beneficiat si le vor elibera dovezi despre aceasata”.
Concluzia care se desprinde este ca prin „orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit”, legiuitorul a avut in vedere o sfera larga de inscrisuri doveditoare.
Razvan LUNGU
avocat, Baroul Dolj
* * *
Curtea de Apel Craiova
Sectia civilia a II-a, pentru conflicte de munca si asigurari sociale
Decizia nr. 1991/2011/21
Curtea,
Asupra recursului civil de fata:
Tribunalul Olt, prin sentinta nr. 75 din 28 ianuarie 2010, a admis cererea formulata de reclamantul V. C. L., in contradictoriu cu parata SC T. SRL, si pe cale de consecinta, a fost obligata parata sa plateasca reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 01. 08.2006 – 30.04.2009 conform contractului de munca.
A fost respinsa actiunea civila formulata de parata reclamanta SC Telestil SRL Slatina.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut, din cuprinsul raportului de expertiza efectuat in cauza, ca plata salariului catre angajatii SC Telestil SRL s-a facut in numerar si nu prin virament bancar intr-un cont de card, iar plata salariului a fost facuta, dovada fiind inregistrarile efectuate in registrul de casa cu privire la platile in numerar a salariilor tuturor angajatilor, inclusiv reclamantul in speta. A adaugat expertul contabil ca, daca plata nu ar fi fost efectuata, atunci nu trebuia sa fie evidentiata in registrul de casa.
Registrul de casa este un document care trebuie tinut de angajator in conditiile legii, respectiv Decretul 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului pentru operatiile de casa.
Registrul de casa este insa un document contabil care, prin sine insusi si privit in mod singular, in nici un caz nu poate face proba platii, nu exista nici un text de lege care sa prevada ca dovada platii salariului se face cu registrul de casa.
Ca este asa o demonstreaza chiar dispozitiile prevazute in art. 40 din Decretul 209/1976 : “evidenta incasarilor si platilor in numerar se tine cu ajutorul registrului de casa, care se intocmeste de catre casier pe baza documentelor justificative.”
In cazul platii salariilor, documentul justificativ este numai statul de plata. Este totusi evident ca un stat de plata nesemnat nu poate constitui un document justificativ.
In raport de aceasta concluzie care se impune de la sine, instanta nu poate avea in vedere concluziile exprimate de expertul contabil in cuprinsul raportului de expertiza, in sensul ca : “achitarea drepturilor salariale a fost inregistrata pe baza registrului de casa, unde drepturile salariale au fost evidentiate ca fiind achitate”, deoarece acestea contravin clar dispozitiilor legale.
Asadar, pentru a face proba platii, registrul de casa trebuie coroborat cu statul de plata legal intocmit.
Astfel, potrivit art. 22 din Decretul 209/1976 “platile in numerar se fac persoanelor indicate in documente sau celor imputernicite de acestea pe baza de procura autentificata, speciala sau generala.”
De asemenea, potrivit art. 24 alin. 1 din actul normative enuntat anterior, “persoanele care primesc numerarul semneaza pe documentul de plata numai cu cerneala, cu creion chimic sau cu pasta, indicand data primirii sumei.”
Ori documentul de plata este statul de plata (si nu registrul de casa, in care cel ce primeste plata nu are posibilitatea sa semneze), care insa in speta nu respecta conditiile de legalitate anterior enuntate.
Dovada platii salariului se face potrivit art. 163 din Codul muncii “prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documentejustificative care demonstreaza efectuarea platii celui indreptatit”.
Obligatia intocmirii statului de plata revine angajatorului, intrucat in conflictele de munca acesta suporta sarcina probei in conformitate cu art. 287 Codul muncii. Aceasta obligatie nu a fost insa respectata de angajator.
Asadar in dreptul muncii exista o dispozitie derogatorie de la dreptul comun in ce priveste mijloacele de proba. Vointa legiuitorului a fost, fara echivoc ca, in materia dreptului muncii, numai inscrisurile sa constituie mijloace de proba iar nu si martorii. Codul muncii este prin urmare legea speciala, care deroga de la dreptul comun.
Proba cu martori este in consecinta inadmisibila. Daca ar fi fost altfel, legiuitorul ar fi prevazut fara echivoc ca dovada platii salariului se poate face «…si prin orice alte mijloace de proba » in loc de « orice alte documente justificative » si este mai mult decat evident ca cele doua sintagme anterior mentionate nu sunt in nici un caz sinonime.
A admite posibilitatea administrarii probei cu martori in privinta dovezii platii salariului, ar insemna ca judecatorul sa adauge la lege, adica sa prevada ceea ce nici legiuitorul insusi nu a prevazut, si, pe aceasta cale « sa legifereze » si nu sa interpreteze si sa aplice corect legea.
Ori, judecatorii nu pot crea norme, ci trebuie sa aplice normele deja creeate de legiuitor.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar problema admisibilitatii probei cu martori in materia dreptului muncii la fel ca si in dreptul comun, este de observat ca, in speta de fata nu exista un inceput de dovada scrisa, respectiv un inscris olograf care sa emane chiar de la reclamant, asa cum este definit chiar de art. 1197 alin. 2 c. civ., ori o marturisire a reclamantului in cadrul interogatoriului, incat sa devina aplicabile dispozitiile art. 1197 alin. 1 c. civ., stiut fiind ca, numai atunci s-ar putea pune in discutie admisibilitatea probei testimoniale, in conditiile lipsei inscrisului doveditor.
Si pentru ca in speta nu au fost indeplinite cerintele prevazute de art. 1197 c.civ., este imposibil de admis ca mijloc de proba prezumtiile simple sau ale omului, asa cum a solicitat mandatarul avocat al paratei SC Telestil SRL, deoarece potrivit art. 1203 c.civ. prezumtiile sunt permise magistratului numai in cazurile cand este permisa si dovada cu martori, cu exceptia existentei unei situatii de frauda, dol sau violenta.
Pe aceleasi coordonate de idei, nici imprejurarea virarii la bugetul de stat a obligatiilor financiare legate de plata CASS, CAS si somaj nu pot prin ele insele sa constiutie proba platii salariului catre reclamant si nici nu se pot constitui macar in prezumtii in sprijinul paratei SC Telestil SRL Slatina.
Parata SC TELESTIL SRL Slatina a formulat recurs impotriva sentintei nr. 75/2010 a Tribunalului Olt, pe care o considera nelegala, solicitand, in principal, casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, in subsidiar modificarea sentintei, iar pe fond respingerea actiunii reclamantului si admiterea cererii reconventionale.
A fost criticata sentinta in temeiul art. 304 pct. 9 si art. 304 pct. 7 cod procedura civila, si a solicitat si aplicarea prevederilor art. 3041 cod procedura civila, cu motivarea ca solutia a fost adoptata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, fiind lipsita de temei legal, dar si pe baza unor motive contradictorii si straine de natura pricinii.
A sustinut ca instanta a interpretat gresit prevederile art. 163 Codul Muncii, neluand in considerare proba cu martori, ce constituie mijloc de proba pentru plata salariului catre reclamant si considerand gresit ca dovada platii salariului nu se poate face decat cu semnatura salariatului pe statul de plata, astfel ca precizarea din text „alte documente justificative” a fost gresit interpretata de instanta, deoarece documentele contabile intocmite de societate in vederea achitarii salariului catre salariati constituie documente justificative, in sensul precizat de text.
De asemenea, considera ca dovada platii efective a salariului se poate face prin orice mijloc de proba, inclusiv declaratiile autentificate a unui numar de 8 salariati, colegi ai reclamantului, depuse la dosar si inlaturate nejustificat de instanta, care, potrivit art. 129 cod procedura civila, avea obligatia sa-i audieze nemijlocit pentru aflarea adevarului si, coroborat cu acestea, prin prezumtiile magistratului in solutionarea cauzei, fiind evident ca reclamantul nu ar fi prestat munca pentru angajator timp de 4 ani fara sa primeasca salariul.
Cu privire la cererea reconventionala, de care se vorbeste in recurs, nu se face nici o precizare sau motivare, insa exista conexat dosarul nr. 3919/104/2009, privind actiunea in constatare formulata de SC TELESTIL SRL impotriva paratului V. C. L. pentru a se constata ca acestuia i s-a facut plata integrala a salariului in perioada termenului de prescriptie si instanta a facut vorbire in considerente de conexarea celor doua cauze.
Recursul a fost admis.
Curtea a retinut ca sunt intemeiate criticile privind aplicarea gresita a legii de catre instanta de fond, cat si cele privind aprecierea gresita a probelor , asa cum sunt sanctionate de prevederile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, iar instanta a ignorat prevederile art. 129 Cod procedura civila, de a starui prin toate mijloacele legale sa stabileasca adevarul in cauza.
Astfel, desi prin actiunea introductiva formulata de reclamant, s-a solicitat obligarea paratei la plata unei sume precise, 24.390 lei pentru perioada 31.08.2006-30.04.2009, sustinand ca in acea perioada a desfasurat pentru parata activitatea de arhitect dar nu a primit salariul inscris in contractul individual de munca, in suma de 250000 lunar, instanta nu s-a preocupat sa stabileasca suma cuvenita reclamantului pentru munca prestata de acesta, tinand seama ca, prin probe, s-a facut dovada ca avea, la randul sau, o firma de arhitectura, asa cum confirma Oficiul Registrului Comertului Slatina, fiind inregistrata la 04.08.2004, si a inregistrat la parata concedii medicale, iar contractul individual de munca a fost suspendat incepand cu 16.02.2009, conform deciziei nr. 02/03.03.2009.
In considerente, instanta precizeaza ca, la randul sau, parata a formulat o actiune in constatarea platii in fapt a salariului reclamantului, solicitand ca proba interogatoriul paratului reclamant, proba admisa, nejustificat, insa, au fost respinse majoritatea intrebarilor utile pentru aflarea adevarului, facand o interpretare limitata si restrictiva a prevederilor art. 163 Codul muncii, in sensul ca dovada platii salariului se face numai prin semnatura, pe statul de plata, de primire, desi textul nu precizeaza exclusiv, numai semnarea statelor , ci completeaza posibilitatea dovezii, prin „orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariat”.
In scop probator, a fost incuviintata si o expertiza contabila si, desi instanta nu a formulat obiective detaliate pentru expert, concluziile expertului au stabilit ca la nivelul paratei, in toata perioada de activitate, drepturile tuturor salariatilor au fost contabilizate, inregistrate in casierie, precizate pentru fiecare pe state de plata lunar intocmite si pentru care au fost platite impozite si contributii legale, acestea fiind „documente justificative care demonstreaza efectuarea platii”, in sensul art. 163 teza a II-a si era necesar a fi coroborate cu raspunsurile la interogatoriul complet ce se impunea a fi luat salariatului, coroborat cu declaratii de martori ce trebuiau interogati nemijlocit de instanta, pentru a fi aplicabile si dispozitiile art. 1197 Cod civil, la care instanta face trimitere.
Instanta a analizat obligatiile angajatorului, impuse de Decretul nr. 209/1976 privind operatiunile contabile si de casa si prin expertiza s-a constatat intocmirea acestora dar a exclus posibilitatea coroborarii acestor evidente contabile scrise si precizate, cu alte probe inclusiv declaratiile martorilor numai pe considerentul ca este exclusa dovada prin care „orice alte mijloace de proba”, nu este prevazuta de textul art. 163 Codul muncii care impune numai „documente justificative” si in acest caz judecatorul nu poate crea norme pentru ca nu-i este permis, asa incat nici prezumtiile sale nu sunt permise, dar prin aceste argumente instanta a incalcat principiul de baza al rolului activ al instantei impus de art. 129 Cod procedura civila.
Intrucat nici statele de plata nu au fost analizate in ceea ce priveste continutul lor, nici de instanta nici de expert, din cele depuse la dosar lipsind rubrica semnaturii, acestea au fost excluse numai pe considerentul ca nu au fost semnate de reclamant, dar nu s-a urmarit daca pentru toata perioada se cuveneau acestuia si in ce cuantum, raportat si la prestatiile salariatului, evolutia salariului sau perioadele de absenta si mai cu seama daca platile se faceau in raport de contributiile salariatilor la veniturile obtinute de societate din activitatea sa, facandu-se doar precizarea ca drepturile cuvenite sunt cele conform contractului individual de munca, ori aceste aspecte puteau fi lamurite de expertiza contabila dispusa, sens in care erau necesare obiective precise.
In consecinta, Curtea a apreciat ca instanta de fond a solutionat procesul fara sa cerceteze fondul si, in baza art. 312 Cod procedura civila, a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare, la aceeasi instanta.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
