Yukos la CEDO. Proces penal echitabil al unei societati comerciale. Taxe si penalitati fiscale de 16 miliarde de euro. Executare silita ce conduce la faliment. Incalcarea art. 1 P1 (I)
23 septembrie 2011 | JURIDICE.ro, Dragos BOGDAN
Va mai amintiti de imensul scandal din anii 2004–2005 referitor la compania petroliera Yukos, la momentul respectiv cea mai mare companie petroliera din Rusia? In esenta, autoritatile ruse au imputat firmei o evaziune fiscala de circa 16 miliarde de euro, au sechestrat si executat silit foarte rapid principala unitate de productie a companiei provocand practic falimentul si desfiintarea sa. Actionarul principal – si managerul companiei – dl. Hodorkovski si alte persoane din conducerea companiei au fost arestate preventiv si ulterior condamnate la multi ani de inchisoare pentru aceleasi fapte. S-a vorbit multa vreme despre aceste procese ca fiind orchestrate politic, autoritatile ruse dorind, de fapt, desfiintarea companiei si inlaturarea d-lui Hodorkovski, cel mai bogat om din Rusia la acel moment un pol de putere ce putea deveni periculos pentru locatarul Kremlinului. Dupa evenimente, persoanele fizice au castigat la CEDO, Curtea constatand incalcarea mai multor articole in hotarari foarte importante in jurisprudenta Curtii pentru materiile acolo analizate: Khodorkovskiy c. Rusiei, 5829/04, 31 mai 2011 (mai multe incalcari ale art. 3 – rele tratamente si art. 5 – privare de libertate nelegala); Lebedev c. Rusiei, 4493/04, 25 octombrie 2007 (art. 5 – privare de libertate ilegala); Aleksanyan c. Rusiei, 46468/06, 22 decembrie 2008 (incalcarea articolelor 3, 5, 8 – incalcarea dreptului la domiciliu din pricina insuficientelor mandatelor de perchezitie si 34 – nerespectarea masurii provizorii dispuse de Curte in sarcina Rusiei de a-l transfera pe reclamant din detentie la un institut medical de specialitate si de a fi examinat de o comisie de specialisti).
Prin prezenta hotarare – 165 de pagini cu opinii dizidente – Curtea analizeaza chiar situatia companiei. Dincolo de potentialul interes mediatic si caracterul spectaculos al sumelor in joc, hotararea este importanta si din perspectiva jurisprudentei Curtii in legatura cu dreptul la un proces penal echitabil al unei societati comerciale si, respectiv, dreptul la respectarea bunurilor. Hotararea nu este definitiva si, avand in vedere miza (guvernul a avut nu mai putin de 19 avocati in fata Curtii ceea ce subliniaza inca o data caracterul extraordinar al cauzei), este foarte probabil ca partile sa ceara retrimiterea la Marea Camera; data fiind aceeasi miza precum si scorul foarte strâns cu Camera a ajuns la concluzia incalcarii unor capete de cerere pe art. 1 din Protocolul nr. 1 (4 voturi la 3, respectiv 5 la 2), este destul de probabil ca cererea de retrimitere sa fie admisa si problemele sa fie reanalizate de Marea Camera. Pana atunci insa, sa vedem ce spune Camera.
I) Procesul penal echitabil si societatile comerciale
In ceea ce priveste aplicarea garantiilor procesului penal echitabil la societati comerciale, hotararea Yukos nu este prima in materie, dar exemplele nu sunt numeroase (a se vedea, spre exemplu, si Giannetaki E. & S. Metaforiki LTD si Giannetakis c. Greciei, 29829/05, 6 decembrie 2007 – amenda contraventionala pentru contrabanda cu produse alcoolice; Garyfallou AEBE c. Greciei, 24 septembrie 1997 – amenda contraventionala pentru incalcarea regulilor de comert international aplicabile pentru importul de geamuri din … Romania); totusi, prin impactul mediatic al hotararii, este de asteptat ca va scoate la iveala acest aspect mai putin cunoscut din jurisprudenta Curtii.
Dincolo de caracterul mai mult sau mai putin obisnuit pentru un practician roman, aplicarea garantiilor unui proces penal echitabil la o societate comerciala capata o importanta deosebita in cazul in care se au in vedere pe de o parte sfera de aplicare a notiunii „in materie penala” in jurisprudenta CEDO si, pe de alta parte, garantiile pe care le atrage – tot in jurisprudenta CEDO – intrarea unei cauze in campul de aplicare a „materiei penale”
Astfel, in legatura cu sfera de aplicare pe latura penala, garantiile procesului echitabil se vor aplica nu numai in cazul proceselor calificate in dreptul intern ca „penale”, ci si sanctiunilor in materie contraventionala, administrativa, fiscala, vamala, de concurenta, etc., care, desi nu sunt calificate ca „penale” in sistemul intern, au potential de aplicare generala (adica intregii populatii si nu unor grupuri determinate – functionari, militari, etc.) si au caracter represiv si nu de recuperare a unui prejudiciu (de aceea dobanzile nu atrag aplicarea art. 6 penal). Astfel de sanctiuni pot fi – inchisoarea contraventionala, amenzi contraventionale, retragerea de puncte de pe permisul de conducere (Malige c. Frantei), anularea sau suspendarea permisului de conducere (spre exemplu, Maszni c. Romaniei), amenzi fiscale (Yukos c. Rusiei, decizia de admisibilitate din 29 ianuarie 2009), penalitati de intarziere pentru neplata impozitelor (Jussila c. Finlandei), confiscarea unor bunuri, lustratia (Matjek vs Polonia), demolarea unei cladiri construite fara autorizatie (Hamer c. Belgiei), etc. O importanta redusa a sanctiunii nu va conduce la scoaterea sa din materie penala cata vreme criteriile de mai sus sunt indeplinite (Jussila c. Finlandei, Mare Camera, 73053/01, 23 noiembrie 2006); de aceea, amenzi contraventionale de un cuantum redus au condus la aplicarea articolului 6 pe latura penala, desi nu exista posibilitatea transformarii lor in inchisoare contraventionala: Pop c. Romaniei (dec.), 40301/04, 28 iunie 2011 – 2000000 lei vechi, aprox. 50 euro; Tsonyo Tsonev v. Bulgaria (nr. 2), 2376/03, 14 ianuarie 2010 – 25 euro; Ziliberberg v. Moldova, 61821/00, 1 februarie 2005 – 3,17 euro, maximul legal fiind de 7,94 euro, etc. (a se vedea si un comentariu anterior, accesibil aici.
Aproape toate situatiile mentionate anterior pot privi, la fel de bine, societati comerciale, nu doar persoane fizice; in toate aceste situatii, o societate comerciala va trebui sa beneficieze, in principiu, de garantiile procesului echitabil in materie penala – nu numai garantiile generale (independenta si impartialitatea instantei “stabilite de lege”; egalitatea armelor; contradictorialitatea; durata rezonabila a procesului; probele; participarea la dezbateri si dreptul de a fi audiat; motivarea hotararilor; sedinta orala si publica), ori cele speciale materiei penale (prezumtia de nevinovatie – dreptul la tacere – sarcina probei; dreptul de a fi informat de acuzatie; dreptul de a i se acorda timpul si facilitatile necesare apararii; dreptul de aparare stricto – sensu; dreptul de a interoga martorii; dreptul la asistenta gratuita a unui interpret), ci si garantiile care rezulta din alte articole ale Conventiei cum ar fi principiul ne bis in idem (P7-4); legalitatea incriminarii (art. 7) – previzibilitatea legii, interzicerea interpretarii prin analogie, neretroactivitatea, aplicarea legii mai favorabile, etc.; dublul grad de jurisdictie in materie penala (P7-2). Dezvoltarea acestor garantii nu poate fi facuta in aceasta nota, insa importanta aplicarii lor, spre exemplu in materie contraventionala, in cazul societatilor comerciale, devine evidenta (contraventia este suficient de clar definita? exista jurisprudenta anterioara unitara? s-au marit/micsorat sanctiunile aplicabile? a mai fost societatea sanctionata pentru aceeasi fapta? cui revine sarcina probei ? a avut societatea acces la informatii pentru a putea contesta sanctiunea?, etc.). Desigur, asa cum aratam anterior, nu exista precedente pentru aplicarea tuturor acestor garantii in cazul unei societati comerciale; totusi, este clar ca aproape toate ar fi aplicabile la fel ca si in cazul persoanelor fizice (eventuale discutii ar putea privi, de exemplu, dreptul la interpret); ramane ca jurisprudenta Curtii sa clarifice aceste probleme.
In cazul Yukos, articolul 6 a fost incalcat pe latura penala pentru ca, pe de o parte, societatea nu a beneficiat de suficient timp pentru a-si pregati apararea in prima instanta (avocatii ar fi trebuit sa studieze 43 000 de pagini in 4 zile inaintea sedintei de judecata pentru ca au avut acces foarte tarziu la dosar) si, pe de alta parte, de timpul prea scurt pentru pregatirea prezentarii cauzei deoarece, intre motivarea deciziei de prima instanta si primul termen din apel, se scursesera numai 21 de zile (in conditiile in care sedintele din apel se tinusera in 11 zile succesive astfel incat posibilitatea pregatirii intre termene practic nu exista).
Solutia in sine pe incalcarea articolului 6 pe latura penala este usor de inteles si acceptat pentru ca precedentele Curtii permiteau intuirea ei; din perspectiva sistemului roman, mai spectaculos mi pare faptul ca o companie petroliera uriasa beneficiaza intr-un proces privind o sanctiune fiscala de garantiile unui proces penal echitabil, in speta de timpul si facilitatile necesare pregatirii apararii.
(Va urma)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
