Judecătorii Mihaela Ganea, Vangheliţa Tase şi Gabriel Lefter au apreciat (în cuprinsul deciziei civile nr. 450 din 14 decembrie 2009 pronunţată în recurs de Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Constanţa având ca obiect obligaţie de a face – JURINDEX20103612833) că, în situaţia unui bun care a făcut obiectul unor înstrăinări succesive, nu se poate impune în sarcina ultimului vânzător obligaţia de dezdăunare pentru evicţiune în condiţiile în care respectivul contract de vânzare-cumpărare nu a fost contestat. Garanţia pentru evicţiune operează, în absenţa oricărei culpe a vânzătorilor succesivi, în sarcina primului vânzător, ultimul cumpărător evins având dreptul şi posibilitatea de a promova acţiune în garanţie direct împotriva primului vânzător sau împotriva tuturor vânzătorilor succesivi. Curtea a apreciat că „soluţia astfel prefigurată vine în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea principiului instituit prin art. 1 din protocolul I al CEDO, fiind acreditată ideea că atenuarea încălcărilor aduse de fostul regim din România dreptului de proprietate ,,nu trebuie să creeze noi neajunsuri disproporţionate’’ (cauza Raicu c. României) şi că nu poate fi ignorată nici cerinţa respectării securităţii raporturilor juridice (cauza Brumărescu c. României).”

Raluca CÎRSTEA
avocat stagiar SĂVESCU VOINESCU ŞI ASOCIAŢII