Lidia Barac in dialog cu Alina Matei despre vicii de sistem si prioritati zero

Alina Matei: Sunteți judecător, profesor universitar, președinte de Curte de Apel, și, în prezent, secretar de stat în Ministerul Justiției. Cum se vede justiția română din perspectiva Secretarului de Stat?

Lidia Barac : Trebuie să recunosc că am dobândit o altă dimensiune a lucrurilor. În calitate de judecător, am sesizat, deseori, imperfecțiunile legislației și am fost tentată să cred că principala lor cauză rezidă în procesul de elaborare  a legilor – plasat în faza de inițiativă legislativă. M-am gândit la profesionalismul celor care inițiază legile, de cele mai multe ori.

Acum, realizez că legea este rezultatul unui proces, care, nu se reduce la etapele tehnicii legislative, astfel cum le învățăm la școală.

„Viața bate filmul!” reprezintă o zicală potrivită și pentru descrierea acestui proces.

Dacă mă refer la legile inițiate de Ministerul Justiției, constat că ideile mele primare sunt deja de mult înscrise în trecut.

Am întâlnit în cadrul Ministerului Justiției o echipă de oameni tineri, dedicați muncii în echipă, experți în varii domenii ale Dreptului, extrem de conștiincioși.

Apoi, soluțiile legislative imaginate în forma primară, care răspund cel mai bine nevoilor sociale care le-au reclamat, deseori, suportă modificări în traseul lor, începând încă de la faza dezbaterilor publice, până la dezbaterile parlamentare și votul final, care este, cu adevărat, un vot politic.

Calitatea procedurilor și a oamenilor implicați în aceste etape își spun cuvântul și se regăsesc în forma finală a legii.

De multe ori, aceste soluții se îndepărtează de nevoile care au reclamat legea.

Viața economică a țării își pune, de asemenea, amprenta asupra calității legilor, dacă vorbim de legi cu impact bugetar.

Toate aceste neajunsuri se traduc în reale provocări pentru cei chemați să aplice legile.

De aceea, spuneam, în mesajul meu adresat colegilor din sistemul judiciar, că România are nevoie de judecători artiști, mai mult ca niciodată.

Pe de altă parte, asemenea provocări reprezintă , deopotrivă, șansa dezvoltării Dreptului, îmbogățirii lui, ca urmare  a procesului de interpretare al legilor, determinat de nevoia aplicării acestora.

Alina Matei: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă instanțele și parchetele din România?

Lidia Barac: Unele instanțe și parchete se confruntă cu un volum excesiv de activitate, schemele de personal nefiind adaptate acestei presiuni. Alte instanțe/parchete se confruntă cu condiții precare de muncă, din perspectiva clădirilor în care-și desfășoară activitatea.

Dezechilibrele dintre instanțe/parchete cât privește volumul de muncă și resursele alocate reprezintă o problemă serioasă, semnalată și în Raportul MCV.

Apoi, o scădere a profesionalismului în sistem reprezintă un risc major, care atrage alte neajunsuri legate de încrederea în justiție, respectul pentru demnitatea funcției de magistrat, jurisprudența neunitară, calitatea actului de justiție, măsura în care respectăm drepturile procesuale, ș.a.

Atitudinea față de lege, față de Constituție reprezintă un alt factor de risc care-și are seva în felul în care gestionăm raportul dintre independență și responsabilitate în sistemul judiciar și în valorile morale pe care le cultivăm.

Alina Matei: De ce credeți că, în continuare, există practică neunitară? În mesajul cu ocazia deschiderii Anului Judiciar 2011-2012 spuneați că ,,ea ucide”. Care sunt cauzele? Sunt de vină judecătorii sau este o problemă de sistem?

Lidia Barac: Viciile de sistem reprezintă principala cauză a fenomenului de jurisprudență neunitară. Mă refer la sistemul de recrutare, selecție și promovare al magistraților, care s-a îndepărtat de la spiritul normelor care l-a instituit.

Am introdus concursul/examenul pentru accesul în magistratură și promovarea în sistem, dar am deviat regulile concursului, din perspectiva conținutului acestuia.

Pretindem că verificăm competențele profesionale și socio-umane ale candidaților, dar constatăm că acestea nu se manifestă ulterior, în activitatea curentă a multor magistrați.

Identificăm hotărâri judecătorești, rechizitorii, motivări care nu dau o notă de trecere celui care le-a pronunțat sau redactat.

Calitatea formelor de  pregătire profesională continuă derulate de Institutul Național al Magistraturii reprezintă o altă cauză a soluțiilor diferite, în aceeași materie.

Indisciplina jurisdicțională se extinde tot mai mult, cu consecințe nebănuite pentru încrederea în justiție și progresul țării noastre.

Identificăm hotărâri diferite în aceeași materie, la aceeași instanță și chiar la același complet de judecată.

Subiectul ne atrage atenția asupra rolului și rostului Inspecției Judiciare în România.

O altă cauză poate fi plasată în zona Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu rol de unificare a jurisprudenței.

Tot mai frecvent deciziile acestei instanțe sunt nesocotite. Nu există un nivel corespunzător de asumare a ,,judecăților de valoare” ale instanței supreme. Cheia ar  putea să ne îndrume spre modul de recrutare și selecție al judecătorilor supremi.

Alina Matei: Este bine că există exigențe în recrutarea magistraților. Însă, de pe altă parte, sistemul judiciar se confruntă cu o lipsă a judecătorilor și procurorilor. Când credeți că această nevoie a resurselor umane va fi satisfăcută? Ar gestiona mai bine această chestiune Ministerul Justiției decât o face în prezent CSM-ul?

Lidia Barac: Problema resurselor umane în sistemul judiciar poate fi discutată doar pe baza unor evaluări de tip științific.

Strategia de Resurse Umane furnizată CSM-ului într-un proiect de tipul menționat, arată că, în sistemul judiciar  nu se pune atât de imperios nevoia de suplimentare a resurselor umane, ci, mai degrabă, problema redistribuirii acestor resurse pe orizontala și verticala sistemului judiciar.

Carențele rezidă în politicile iraționale de transfer și promovare exersate de CSM, precum și în lipsa unor politici de planificare a resurselor umane.

Nici un pas din cei indicați în această Strategie, finalizată în toamna anului 2010, nu a fost implementat de CSM.

Vulnerabilitățile reținute în această Strategie sunt similare celor identificate în anul 2005, în Raportul Wittrup.

Să vedem ce spun Studiile de impact: Dacă și în ce măsură vulnerabilitățile  se plasează în zona numărului de magistrați necesari sau în zona de gestionare a resurselor umane existente. Proporțiile le veți aprecia Dumneavoastră!

Alina Matei: Avem un nou Cod civil. Au fost organizate numeroase manifestări pentru pregătirea magistratilor. De altfel, implementarea noilor Coduri este un efort prioritar al Ministerului Justitiei, dar și al intregului sistem. In ce stadiu se afla studiul de impact privind intrarea in vigoare a Codurilor?

Lidia Barac: Studiile de impact se află în faza lor finală. În prezent, se evaluează raportul ultim, urmând a intra în posesia concluziilor finale consolidate în următoarea lună.

Alina Matei: Cum apreciați activitatea membrilor CSM?

Lidia Barac: Având în vedere raporturile MJ-CSM, exprimate într-o serie de acțiuni comune, în special în zona îndeplinirii condiționalităților MCV, nu aș dori să fac referiri speciale la membrii CSM. Mi-aș dori să-i pot vedea ca pe o echipă, adică să văd un CSM consolidat, pertinent în acțiuni și fructuos în rezultate. ,,O trupă de muschetari dârzi, gata să se arunce în luptă și să se sacrifice pentru destinele justiției române”.

Alina Matei: Cum este sa lucrați cu ministrul Predoiu? Cum l-ați caracteriza?

Lidia Barac: La nivelul de vârf al Ministerului Justiției funcționează lucrul în echipă. Împărțim și lucrurile bune și cele mai puțin bune. Ne ajutăm efectiv.

Ministrul Predoiu este un om înțelept, un om bun,  fin observator al lucrurilor care-l înconjoară, bun diplomat, tenace, un om aplicat, cu simț practic și o putere de muncă exemplară. Intr-un cuvânt, un vizionar, un adevărat lider.

Istoria îl va consemna!

Alina Matei:Familia se află la Timișoara.  Dumneavoastră faceți naveta. Când aveți vreme și de familie?

Lidia Barac: Nu fac naveta. Mă deplasez, totuși, regulat acasă. Acolo mă așteaptă fetița mea și Tara, câinele meu. Sunt norocoasă. Am un copil de care sunt mândră, cu preocupări frumoase care îi ocupă mai tot timpul. Este notar, iar în timpul liber, scrie… despre viață…  Scrie frumos și emoționant. Deci, mă înțelege și ne susținem reciproc. Vorbim mult la telefon.

Alina Matei: Dacă ar fi să mentionați doar trei, care ar fi cele mai importante si urgente măsuri ca sa fie mai bine în Justiția din România?

Lidia Barac: Doresc să menționez patru:
– evaluarea Studiilor de impact și implementarea sugestiilor/concluziilor acestora, în strânsă legătură cu abordarea problematicii consemnată în Strategia de Resurse Umane a sistemului judiciar – 2010 a CSM;
– evaluarea performanțelor INM, inclusiv din perspectiva calității formatorilor și calității concursurilor/examenelor, precum și a calității formelor de pregătire profesională derulate la  acest nivel;
– consolidarea Inspecției Judiciare, din punct de vedere organizatoric și funcțional;
– consolidarea rolului ICCJ în procesul de unificare a jurisprudenței și creșterea performanței actului de justiție săvârșit la nivelul instanței supreme.

Cele patru obiective, după părerea mea,  au grad de prioritate zero.

Alina Matei: Vă mulțumesc.

Lidia Barac: Vă mulțumesc și eu.

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?