Tribunalul Hunedoara. Ucidere din culpa. Estomparea pericolului social. Revocarea arestarii
4 octombrie 2011 | JURIDICE.ro, Florin RADU
Nota: In speta solutionata prin decizia penala ce urmeaza mai jos, instanta a respins recursul parchetului, facand astfel sa devina definitiva incheierea prin care s-a revocat masura arestarii inculpatului. In concret, inculpatul a condus un autoturism, in localitate, aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice si a accidentat mortal o persoana.
Motivele pentru care inculpatul a fost lasat in libertate sunt acelea ca, prin trecerea a aproximativ trei luni de zile de arest preventiv, pericolul social al faptei s-a estompat, iar opinia publica a „primit satisfactia reprimarii fenomenului infractional”.
In ce ne priveste, in primul rand apreciem ca luarea sau revocarea masurii arestarii preventive nu trebuie sa fie dispusa in nici un caz pentru a multumi sau a satisface opinia publica.
Dimpotriva, la aprecierea (ne)mentinerii starii de arest trebuie verificat, inainte de orice, in ce masura privarea de arestare este menita sau nu sa previna savarsirea unei alte infractiuni. In speta, inculpatul a condus un autoturism in stare de ebrietate, ucigand o persoana. Este adevarat, fapta s-a savarsit din culpa (cu prevedere), insa premisa culpei, in acest caz, o constituie o fapta intentionata si perfect constienta – aceea de a conduce un autoturism sub influenta bauturilor alcoolice. Cat despre rezultatul faptei, acesta este cat se poate de grav.
Lasarea in libertate dupa trei luni de zile a unui astfel de inculpat poate duce la savarsirea unei alte fapte identice, de vreme ce inculpatul – aflat in libertate – poate oricand sa comita o fapta identica.
Revenind la opinia publica, dincolo de caracterul abstract si nejuridic al acestei sintagme, chiar daca este sa o luam in considerare, in nici un caz nu credem ca aceasta s-ar considera „satisfacuta” de lasarea in libertate a unei astfel de persoane.
In al doilea rand, este cel putin discutabila si conceptia estomparii pericolului social, prin trecerea timpului. Pericolul social, in opinia noastra – fiind, de fapt, o stare de insecuritate, de neliniste la nivelul societatii – nu se estompeaza, in general, prin trecerea timpului (si in nici un caz prin trecerea a doar trei luni de zile), mai ales cand vine vorba de uciderea unei persoane.
Asa cum aratam si mai sus, inculpatul aflat in libertate poate oricand sa urce din nou la volan, sub influenta bauturilor alcoolice si sa accidenteze o alta persoana.
Asadar, pericolul social in cazul de fata este unul continuu, nesusceptibil de diminuare, deoarece starea de insecuritate creata prin fapta inculpatului subzista atata timp cat acesta se afla in stare de libertate si este apt, deci, de a savarsi alte fapte penale.
Iata de ce, consideram ca, atat incheierea instantei de fond, cat si decizia celei de recurs sunt gresite, iar recursul parchetului trebuia sa fie admis.
Florin RADU
Avocat – Baroul Hunedoara
* * *
TRIBUNALUL HUNEDOARA – SECTIA PENALA
Decizia penală nr. 289/R/2011
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
PREŞEDINTE: D.V. – judecător
T. C. M. – preşedinte secţie
C. A. D. – judecător
N. L.N. – grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a fost reprezentat de d-na D. S. I. – prim procuror adjunct
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de către Parchetul de pe lângă Judecatoria Deva împotriva încheierii penale din 19.09.2011 a Judecatoriei Deva.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat inculpatul intimat P. R. C., deţinut în Penitenciarul A., asistat de av. S. D. (ales).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta Parchetului, având cuvântul, a arătat că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri, astfel:
Reprezentanta Parchetului , arătând că susţine recursul declarat în cauză aşa cum a fost motivat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale din 19.09.2011 şi, în consecinţă, menţinerea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul P. R. C.. În susţinere, a opinat că, în mod eronat, instanţa de fond a apreciat că s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, iar impactul social al faptelor comise de inculpat, s-a estompat. A învederat instanţei că, datorită activităţii infracţionale a inculpatului, a fost curmată viaţa unei persoane. Apreciind că cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv este oportună raportat la modul şi împrejurările comiterii faptei, a solicitat admiterea recursului şi menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Apărătorul inculpatului a solicitat respingerea recursului promovat de Parchetul de pe lângă Judecatoria Deva ca nefondat, întrucât temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu subzistă. a susţinut că nu este relevant aspectul reţinut în motivele de recurs, respectiv că maşina pe care a condus-o inculpatul nu-i aparţinea, relevant fiind doar faptul că autoturismul respectiv avea asigurare.
Inculpatul intimat P.R. C., având ultimul cuvânt, a solicitat să fie judecat în stare de libertate arătând că regretă comiterea faptei.
Instanţa a reţinut cauza în pronunţare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului penal de faţă:
Prin încheierea penală din 19.09.2011, Judecatoria Deva, în baza art. 160/b alin. 2 şi 4 C.p.p., rap. la art. 300/2 C.p.p., a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului P. R.C. şi punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare nr. (…), emis de Judecatoria Deva, la expirarea termenului de recurs.
În conformitate cu disp. art. 41 alin. 1 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate s-au emis ordine de interdicţie, cu privire la inculpatul P. R.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În dosarul nr. 8793/221/2011 al Judecatoriei Deva, inculpatul P.R.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 178 alin. 3 teza I C.p. şi art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 33 alin. 1 lit.a C.p., constând în aceea că, în data de 24.06.2011, a condus pe drumurile publice autoturismul marca (…) cu nr. de înmatriculare (…), după ce a consumat băuturi alcoolice peste limita legală şi în urma efectuării unei manevre necorespunzătoare, a accidentat-o pe trecerea de pietoni pe I. I., care ulterior a decedat.
Prin încheierea penală nr. 37/CC/2011 a Judecatoriei Deva, s-a dispus faţă de inculpatul P. R..C. măsura arestării preventive pe o perioadă de 15 zile, de la 29.06.2011, la 13.07.2011. Ca urmare a admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecatoria Deva, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile.
La data de 26.07.2011, prin încheierea penală a Judecatoriei Deva din dosarul nr. 8793/221/2011, s-a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului până la primul termen de judecată, fixat la data de 8.08.2011.
Prin încheierea de şedinţă din data de 08.08.2011, Judecatoria Deva a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului.
Ţinând cont că inculpatul P. R.C. a executat în arest preventiv perioada de la 29.06.2011 la 19.09.2011, instanţa de fond a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, deoarece pericolul şi impactul social a fost mult diminuat, prin trecerea timpului, inculpatul regretând fapta comisă, motiv pentru care, în baza art. 160/b alin. 2 şi 4 C.p.p., rap. la art. 300/2 C.p.p., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.R.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. (…), emis la data de 29.06.2011 de Judecatoria Deva, la expirarea termenului de recurs.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă Judecatoria Deva.
În motivele de recurs formulate, Parchetul de pe lângă Judecatoria Deva a criticat încheierea atacată sub aspectul temeiniciei şi al legalităţii, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul P.R. C. şi menţinerea măsurii arestării preventive a acestuia.
Criticile de netemeinicie ale Parchetului fac referire, în esenţă, la faptul că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că pericolul şi impactul social al faptelor inculpatului au fost mult diminuate, prin trecerea timpului, iar inculpatul regretă faptele comise, întrucât, de la data producerii accidentului – 24.06.2011 – nu a trecut o perioadă lungă de timp, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au modificat, iar pericolul social al faptelor nu se diminuează prin trecerea timpului.
S-a mai adăugat că atitudinea de recunoaştere şi regret a inculpatului nu este nouă, ci a fost cunoscută instanţei încă de la luarea măsurii arestării preventive, aşa încât nu se poate susţine că s-au modificat, sub acest aspect, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Criticile de nelegalitate ale Parchetului subliniază faptul că, în mod greşit, prima instanţă a dispus „punerea de îndată în libertate, de sub puterea mandatului de arestare, la expirarea termenului de recurs”, întrucât art. 160b al.2 C.pr.pen. nu condiţionează punerea de îndată în libertate a inculpatului de expirarea termenului de recurs. În plus, art.160a al.2 C.pr.pen., la care face trimitere alin.4 al art. 160b C.pr.pen., stabileşte că recursul nu este suspensiv de executare, aceleaşi prevederi regăsindu-se şi în textul art. 141 al. 3 C.pr.pen.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art.3856 al.3 C.pr.pen., Tribunalul.constată că recursul Parchetului de pe lângă Judecatoria Deva este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi dezvoltate în continuare.
În mod legal şi temeinic a reţinut prima instanţă că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, deoarece, prin trecerea timpului, pericolul concret pentru ordinea publică şi impactul social al faptelor infracţionale a fost mult diminuat.
Reţinem că, potrivit art. 160b al. 2 C.pr.pen., atunci când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În prezenta cauză, arestarea preventivă a inculpatului P.R.C. s-a dispus prin încheierea penală nr. (…) a Judecatoriei Deva, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. (…) a Tribunalului Hunedoara, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29.06.2011, până la data de 13.07.2011, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 178 al.3 teza I C.p. şi art. 89 al. 1 din O.U.G. nr.195/2002, temeiul fiind cel prev. de art. 148 al. 1 lit.f) C.pr.pen.
Măsura preventivă privativă de libertate a fost menţinută ulterior de instanţa de fond, conform dispoziţiilor art. 3001 şi 3002 C.pr.pen.
În mod judicios a reţinut instanţa de fond că dispoziţiile art. 148 lit.f), teza finală, referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, nu mai sunt incidente în acest moment procesual.
Dispoziţiile art.5 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ca şi jurisprudenţa relevantă în materie, statuează că privarea de libertate a unui inculpat este şi trebuie să rămână o măsură excepţională, dispusă şi menţinută în condiţii cu totul speciale, iar nu să anticipeze o eventuală pedeapsă.
Persoana inculpatului, care nu deţine antecedente penale şi a avut o conduită procesuală de recunoaştere şi regret al faptelor săvârşite, nu poate concretiza un pericol pentru ordinea publică, determinat de punerea sa în libertate. Aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost arestat preventiv imediat după intervenţia organelor de urmărire penală, astfel încât opinia publică a primit satisfacţia reprimării fenomenului infracţional.
Inculpatul a fost arestat preventiv timp de circa 3 luni, şi chiar dacă nu se poate vorbi despre depăşirea unei durate rezonabile a arestării, în concordanţă cu criteriile consacrate de jurisprudenţa CEDO, totuşi nu se poate accepta ca o măsură preventivă să se transforme, în percepţia celui care suportă prevenţia, într-o veritabilă pedeapsă.
Cât priveşte critica Parchetului, referitoare la dispoziţia instanţei de punere de îndată în libertate a inculpatului, la expirarea termenului de recurs, constatăm că dispoziţia respectivă nu a produs vreo consecinţă juridică, de remediat în prezenta cale de atac,
Pentru considerentele expuse şi în temeiul art.38515 pct. 1 lit.b) C.pr.pen, recursul Parchetului de pe lângă Judecatoria Deva va fi respins ca nefondat.
În baza art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în recurs, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecatoriei Deva împotriva încheierii penale din 19.09.2011 a Judecatoriei Deva.
Cheltuielile judiciare către stat în recurs, în sumă de (…) lei, rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22.09.2011.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
