Secţiuni » Arii de practică » Business » Corporate
Corporate
DezbateriCărţiProfesionişti
 1 comentariu

Dreptul de squeeze out, sau Binele facut cu forta


12.10.2011 | JURIDICE.ro, Andrei DINA
Secţiuni: Corporate, Drept comercial, Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

O institutie interesanta in peisajul juridic mondial este aceea a squeeze out-ului, definit sec in doctrina ca fiind „obligarea acţionarilor minoritari de a vinde actiunile detinute actionarului majoritar, care intentioneaza sa preia controlul total asupra societatii.”

De ce spun interesanta? Pentru ca intra in contradictie cu absolut orice principiu fundamental care garanteaza proprietatea. Astfel, dreptul de proprietate nu mai este acel drept solid, garantat de Constitutie, in temeiul caruia oricine se poate bucura si dispune in mod exclusiv si absolut de bunul sau, ci un drept fragil, a carui existenta este lasata la latitudinea celor interesati.

Squeeze out-ul este o institutie de sorginte americana, preluata in legislatia U.E. prin directiva 25/2004, transpusa mai departe in dreptul nostru de Legea 297/2004.

Conform art. 203 din Legea 297/2004, O persoană care, urmare a achiziţiilor sale sau ale persoanelor cu care acţionează în mod concertat, deţine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăţi comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri.

Articolul 206 al aceleiasi legi prevede faptul ca „urmare a derulării unei oferte publice de cumpărare adresată tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora, ofertantul are dreptul să solicite acţionarilor care nu au subscris în cadrul ofertei să-i vândă respectivele acţiuni, la un preţ echitabil, dacă acesta se află în una din următoarele situaţii:
a) deţine acţiuni reprezentând mai mult de 95% din capitalul social;
b) a achiziţionat, în cadrul ofertei publice de cumpărare adresată tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora, acţiuni reprezentând mai mult de 90% din cele vizate în cadrul ofertei.”

Dat fiind faptul ca dispozitiile legii 297/2004 sunt incomplete fata de finalitatea urmarita de textul legal (in sensul ca nu se specifica in mod concret obligativitatea actionarilor minoritari de a vinde), legiuitorul roman a fost nevoit sa adopte norme juridice care sa explice si sa aprofundeze materia. Astfel, la art.74, alin. 8 din Regulamentul nr. 1/2006 se mentioneaza ca „acţionarii existenţi sunt obligaţi să vândă acţiunile deţinute către acţionarul care îşi exercită dreptul precizat la art. 206 din Legea nr. 297/2004 […]”

Analizand dispozitiile legale de mai sus, reiese in mod indubitabil faptul ca un proprietar minoritar de actiuni din cadrul unei societati comerciale (in care actionarul majoritar detine peste 95% din capitalul social sau a achizitionat in cadrul ofertei publice de cumparare actiuni reprezentand mai mult de 90% din cele vizate in cadrul ofertei) poate fi obligat sa vanda.

Ceea ce confera elementul de unicitate squeeze out-ului este fara indoiala faptul ca proprietarul de actiuni va fi obligat sa le vanda nu in folosul general al comunitatii (cazul exproprierii pentru cauza de utilitate publica), ci in folosul particular al actionarului majoritar, „care intentioneaza sa preia controlul total asupra societatii”.

In dreptul intern, dreptul de proprietate privata este garantat de Constitutie, care la art. 44 specifica faptul ca „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate […] Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.”

Pe langa prevederile constitutionale care consacra inviolabilitatea dreptului de proprietate este util sa amintim prevederile Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului – „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional(art.1 din Protocolul aditional)

Asadar, dreptul de proprietate, atat din punctul de vedere al legii fundamentale, cat si in viziunea CEDO, poate fi limitat doar in cazul existentei unei cauze de utilitate publica si in conformitate cu conditiile legale.

In aceste conditii, cum este posibil sa se aduca o asemenea ingerinta unui drept fundamental?

Intrebarea de mai sus este cat se poate de justificata, in conditiile in care, in mod evident, deposedarea actionarilor minoritari prin procedura squeeze out-ului nu se realizeaza nici pentru cauza de utilitate publica si niciun principiu general de drept nu fundameneteaza o asemenea actiune, insa situatia este mai complexa si merita o analiza mai aprofundata.

In mod surprinzator, ratiunea utilizarii squeeze out-ului este protectia chiar a actionarilor minoritari, care in caz contrar ar deveni captivi intr-o societate comerciala careia nu ii pot influenta evolutia, iar pe de alta parte nici nu isi pot valorifica actiunile detinute, dat fiind interesul inexistent al unor potentiali investitori fata de achizitionarea unui numar atat de redus de actiuni.

Protejarea interesului actionarilor minoritari reiese din chiar textul Directivei nr. 25/2004, care la paragraful 9 statueaza:

„[…] Este necesar ca statele membre sa ia masurile necesare pentru protectia detinatorilor de valori mobiliare, in special a celor cu participatii minoritare, atunci cand s-a preluat controlul societatii lor. Este necesar ca statele membre sa asigure aceasta protectie impunand persoanei care a preluat controlul unei societati obligatia de a lansa o oferta care sa propuna tuturor detinatorilor de valori mobiliare din societatea respectiva achizitionarea tuturor participatiilor lor la un pret echitabil, in conformitate cu o definitie comuna […]”

iar articolul 5 mentioneaza ca:

„[…] atunci cand o persoana fizica sau juridica detine, ca urmare a unei achizitii […] valorile mobiliare ale unei societati […] care ii ofera controlul respectivei societati, statele membre se asigura ca aceasta persoana este obligata sa faca o oferta in vederea protectiei actionarilor minoritari ai societatii respective […]”

Din dispozitiile de mai sus se contureaza un drept in oglinda celui de squeeze out, apartinand actionarilor minoritari si constand in obligarea actionarului majoritar de a cumpara (dreptul de sell out).

Fara a aprofunda subiectul, este evident ca dreptul de sell out reprezinta o noua imixtitudine in drepturile fundamentale ale cetatenilor.

Fara indoiala ca promovarea acestor drepturi urmareste un scop bine determinat al legiuitorului, iar pentru a-l identifica se impune o analiza atat a dimensiunii psihologice, cat si a dimensiunii practice a deciziei acestuia.

Asadar, din punct de vedere psihologic, este de netagaduit ca ratiunea primordiala a oricarei persoane in momentul in care decide sa investeasca in instrumente financiare, e reprezentata de obtinerea unui profit pecuniar, iar decizia de a investi este consolidata de siguranta existentei unei piete financiare, care sa asigure intalnirea cererii cu oferta si implicit sa  garanteze profitul.

In mod evident, legiuitorul nu a considerat titlurile obtinute in urma tranzactiilor bursiere ca fiind simple bunuri aflate in proprietatea investitorilor, ci ca pe o unealta necesara obiectivului final – acela de a obtine profit, motiv pentru care a decis implementarea institutiilor de squeeze out sisell out, fortand intalnirea cererii cu oferta, in mod artificial.

Practic, uzarea dreptului de squeeze out produce doua efecte importante:
– Transferarea tuturor actiunilor societatii in patrimoniul actionarului majoritar si
–  Retragerea de la tranzactionare a societatii emitente

Ambele efecte au influenta directa asupra fluidizarii activitatii de control si decizie din cadrul respectivei societati comerciale, implicit asupra pietei comerciale in ansamblu.

Concluzionand asupra subiectului, legiuitorul a decis sa intervina in sfera comerciala, in scopul asigurarii dezideratelor care guverneaza acest domeniu, fortand actorii economici implicati sa se supuna unor reguli prestabilite, care uneori pot fi asimilate unui abuz, pentru a asigura beneficiul tuturor. Urmarirea cu orice pret a scopului final al unei activitati (activitatea comerciala in situatia data) nu este insa dezirabila si cu siguranta nu scuza un comportament abuziv.

Andrei DINA
avocat, Baroul Bucuresti

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro