RIL admis. Judecatorul care a judecat recursul impotriva arestarii nu devine incompatibil sa judece cauza in fond, apel, recurs
19 octombrie 2011 | Andrei PAP
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 727 din 14 octombrie 2011, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 8 din 6 iunie 2011 (Decizia 8/2011) privind examinarea recursului in interesul legii pentru a se stabili daca „judecatorul care a participat la judecarea recursului impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea arestarii preventive in cursul urmaririi penale devine incompatibil sau nu sa solutioneze cauza in fond, apel ori recurs.
1. Obiectul recursului in interesul legii
Prin recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de vedere unitar cu privire la stabilirea faptului daca „judecatorul care a participat la judecarea recursului impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea arestarii preventive in cursul urmaririi penale devine incompatibil sau nu sa solutioneze cauza in fond, apel sau recurs”.
2. Optica jurisprudentiala
a) Intr-o prima orientare a practicii, unele instante au apreciat ca judecatorul care a participat la judecarea recursului impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea arestarii preventive in cursul urmaririi penale este incompatibil, fiind incidente prevederile art. 48 alin. 1 lit. a) teza ultima din Codul de procedura penala.
In acest sens, s-a apreciat, ca prim argument, ca solutionarea recursului cu privire la luarea sau la prelungirea masurii arestarii preventive presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, deci si solutionarea propunerii de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive; judecarea recursului indreptat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu este supusa apelului nu este limitata numai la cazurile de casare prevazute de art. 3859 din Codul de procedura penala, instanta fiind obligata ca, in afara temeiurilor invocate si a cererilor formulate de recurent, sa examineze cauza sub toate aspectele, potrivit dispozitiilor art. 3856 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Asa fiind, nu se poate aprecia ca instanta, atunci cand solutioneaza recursul, are de examinat pe fond propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, ci se pronunta asupra motivelor de casare invocate.
In favoarea aceleiasi orientari jurisprudentiale s-a argumentat si in sensul ca in cadrul examinarii recursului formulat impotriva incheierii prin care s-a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale, verificand existenta probelor sau indiciilor temeinice privind savarsirea unei fapte prevazute de legea penala si daca aceste temeiuri impun in continuare privarea de libertate, judecatorul „pipaie” fondul cauzei, in sensul ca a rezolvat chestiunea existentei infractiunii si a vinovatiei, conditii in care acesta si-a exprimat parerea in cauza.
S-a mai sustinut ca vointa legiuitorului este neechivoca, in sensul ca este oprit a judeca o cauza penala in fond, in orice etapa a acesteia (fond, apel, recurs), un judecator care s-a pronuntat implicit asupra existentei faptei si a vinovatiei celui pe care il aresteaza sau caruia ii prelungeste privarea de libertate, ca judecata parcurge mai multe etape, grade de jurisdictie (fond, apel, recurs) care sunt incluse in conceptul penal de „judecata”.
In acest sens, s-a mai sustinut ca, pronuntandu-se asupra aspectelor ce formeaza obiectul judecatii (existenta infractiunii, vinovatia invinuitului sau a inculpatului si raspunderea acestuia) in faza de urmarire penala, nu mai pot fi asigurate o obiectivitate si o impartialitate a actului de justitie de catre judecatorul care a solutionat aceeasi pricina in calea de atac a apelului, intrucat s-a pronuntat pe fondul aceleiasi chestiuni intr-o alta faza, si anume aceea a judecatii.
b) Intr-o a doua orientare a practicii, alte instante au apreciat ca judecatorul care a participat la judecarea recursului impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive in cursul urmaririi penale este compatibil sa solutioneze cauza in fond, apel sau recurs.
In sustinerea acestei orientari jurisprudentiale s-au folosit urmatoarele argumente:
-cazurile de incompatibilitate prevazute de art. 48 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala trebuie raportate la dispozitiile art. 1491 alin. 4 si art. 159 alin. 2 din Codul de procedura penala, iar din corelarea acestora rezulta ca doar judecatorul din camera de consiliu care a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive devine incompatibil sa judece in cauza respectiva;
-cazurile de incompatibilitate sunt expres si limitativ prevazute de legiuitor, astfel ca nu este permisa adaugarea altor cazuri sau „largirea” cazurilor deja reglementate prin interpretarea extensiva, prin analogie etc.;
-invocarea „principiului separarii functiilor judiciare” ori invocarea unor aspecte generale relevate de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului trebuie raportata la diferentele si diversitatea sistemelor judiciare cu privire la masurile preventive, simpla referire nefiind suficienta pentru a justifica extinderea cazurilor de incompatibilitate prevazute de legea romana;
-prin interpretarea extensiva a textelor existente in materia incompatibilitatii s-ar ajunge la solutii diferite ale instantelor cu grave consecinte asupra solutionarii in termen rezonabil a cauzelor;
-dispozitiile art. 48 alin. 1 lit. a) teza ultima din Codul de procedura penala se refera la judecatorul care „a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale”, nu si la judecatorul care a judecat recursul impotriva incheierii prin care s-a dispus cu privire la masura arestarii preventive sau la prelungirea acesteia.
3. Opinia procurorului general al PICCJ
Solutia propusa de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este in sensul orientarii jurisprudentiale potrivit careia judecatorul este incompatibil, fiind incidente prevederile art. 48 alin. 1 lit. a) teza ultima din Codul de procedura penala.
Potrivit acestei orientari, argumentul principal il constituie faptul ca judecatorul care participa la judecarea recursului impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive in cursul urmaririi penale exercita aceeasi functie de dispozitie asupra dreptului la libertate in faza de urmarire penala ca si judecatorul care solutioneaza propunerea de arestare ori de prelungire a arestarii preventive, in aceeasi faza procesuala.
De asemenea, s-a mai sustinut ca judecatorul care solutioneaza propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive examineaza indeplinirea conditiilor de fond prevazute de art. 148 din Codul de procedura penala, care se refera la existenta probelor sau indiciilor temeinice ca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, precum si cazurile limitativ enumerate in dispozitia legala invocata.
Aprecierea asupra probelor sau indiciilor temeinice care configureaza prezumtia rezonabila ca persoana a carei arestare s-a solicitat a savarsit o fapta penala, precum si a conditiilor particulare cuprinse in art. 148 din Codul de procedura penala este de natura, cel putin teoretic, sa conduca sau chiar sa permita o evaluare a probabilitatii vinovatiei, o analiza a legalitatii probatoriului administrat (aceasta chiar daca in motivarea hotararilor se arata ca la luarea masurii arestarii preventive nu are loc o analiza a probatoriului, aceasta revenind exclusiv judecatorului care solutioneaza fondul cauzei).
4. Optiunea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte a considerat ca se impune admiterea recursului, pronuntand urmatoarea solutie, redam dispozitivul deciziei:
” Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov si stabileste ca:
Judecatorul care a participat la judecarea recursului impotriva incheierii prin care s-a solutionat propunerea de luare sau prelungire a masurii arestarii preventive a invinuitului ori inculpatului in cursul urmaririi penale nu devine incompatibil sa judece cauza in fond, apel sau recurs.”
Pentru Juridice.ro, Andrei PAP
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
