« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
 1 comentariu

Noul Cod civil si impactul asupra sistemului judiciar
19.10.2011 | JURIDICE.ro, Florentin TUCA

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Noul Cod Civil („NCC”) reprezintă o operă legislativă de o anvergură fără precedent în dreptul privat român.  Această codificare fundamentală este salutară nu doar din perspectiva dimensiunilor remarcabile ale ariilor acoperite, ci şi datorită efectului unificator şi plusului de coerenţă normativă conferit reglementării.  Meritul fundamental al NCC este dat de armonizarea legislaţiei de drept privat român (dominată, actualmente, de un cod remarcabil prin arhitectura şi rigoarea lui, dar vetust) cu normele europene şi cu exigentele epocii moderne.

Cu toate acestea, această codificare nu este la adăpost de critici.  În cuprinsul prezentei analize, vom încerca să inventariem şi minusurile şi incoerenţele reglementării, în speranţa unor viitoare intervenţii reparatorii.

Modificările legislative necesare integrării armonioase a NCC în sistemul normativ actual constituie un prim element de impact pe care l-am semnalat în acest articol (1.1).  Un al doilea este reprezentat de nevoia unei laborioase instruiri şi perfecţionări profesionale a tuturor participanţilor la actul de justiţie, în vederea înţelegerii spiritului noilor reglementări, a principiilor şi regulilor codificate, precum şi a regimurilor juridice ale noilor instituţii de drept privat (1.2).  Aceste prime două consecinţe inevitabile ale implementării NCC ar putea fi interpretate şi ca recomandări în vederea pregătirii, imediate şi eficiente, a premiselor potrivite pentru asimilarea cât mai naturală a NCC în sistemul legislativ autohton.  Chiar presupunând că modificările legislative (asumate ca obiective prin însuşi NCC sau Proiectul Legii de punere în aplicare a Noului Cod Civil – „LPA”- ori recomandate de noi) şi programele de pregătire profesională sugerate vor fi realizate imediat şi eficient, implementarea NCC nu va fi una lipsită de dificultăţi ori obstacole.  Anticipăm că unul din aceste inconveniente va fi majorarea volumului de activitate a instanţelor judecătoreşti (1.3).  O altă noutate normativă cu potenţial impact în plan instituţional, financiar-bugetar şi de resurse umane este reprezentată de reglementarea instanţei de tutelă, instanţă judecătorească nou-creată, specială, cu atribuţii în materii contencioase şi necontencioase din domeniul dreptului familiei (1.4).  De asemenea, normele NCC sunt susceptibile să aibă impact în planul resurselor umane şi, posibil, în cel financiar-bugetar şi ca efect al modificărilor care vizează, direct sau indirect, activitatea birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară (1.5).  În fine, reglementările NCC au un potenţial impact şi asupra atribuţiilor şi competenţelor unor organe administrative (1.6) şi activităţii notarilor publici (1.7).

1. Nevoia îmbunătăţirii reglementării cuprinse în NCC şi a armonizării acesteia cu normele din legislaţiile speciale

NCC conţine, din păcate, unele norme insuficient de riguroase, care se impun a fi revizuite.  În plus, chiar de-ar fi perfect, NCC nu-şi propune şi nici n-ar putea să-şi propună reglementarea detaliată şi exhaustivă a tuturor raporturilor de drept privat.  El va reprezenta norma fundamentală în reglementarea acestor raporturi, ceea ce presupune implementarea unui proces de adecvare a legislaţiilor speciale cu norma generală.  Sunt motivele pentru care adoptarea NCC implică un efort normativ suplimentar traductibil, printre altele, în:

2. Clarificarea normativă a unor instituţii, principii şi proceduri din însuşi NCC

Exemplele de norme criticabile sub aspectul soluţiilor de fond oferite, al rigorii lor intrinseci, ori al coerenţei cu alte reguli ale NCC sunt imposibil de inventariat într-o manieră exhaustivă.  Aceasta nu pentru că ele ar abunda, ori ar afecta într-o manieră gravă sau cronică spiritul unor reglementări (având în vedere anvergura NCC, se poate considera, la limită, că aceste inconsistenţe se încadrează într-o marjă tolerabilă), ci pentru că nu inventarul complet al acestor neconcordanţe e scopul prezentului articol.  O radiografie completă a NCC din perspectiva rigorii de reglementare şi/sau a tehnicii legislative utilizate ar putea face obiectul unei analize separate.  Până atunci însă, ne rezumăm să salutăm coerenţa şi rigoarea normelor din NCC, dar să semnalăm că, în ciuda acestei note generale de raţionalitate şi justă-măsură, există dispoziţii care se cer revizuite şi puse în acord unele cu altele pentru armonia internă a structurii şi detaliilor.

Câteva exemple de redactări neinspirate sau de norme discutabile din perspectiva rigorii, a soluţiilor de fond propuse ori a echilibrului intern al legiferării şi de recomandări de intervenţii legislative:

  • Asigurarea consecvenţei terminologice cu privire la diverse noţiuni utilizate de NCC, cum ar fi, cu titlu de exemplu, raportul dintre culpă, intenţie şi vinovăţie, în general (în acord cu Art. 16 şi Art. 1547); diferenţierea noţiunilor de culpă gravă, culpă, culpă uşoară, imprudenţă şi neglijenţă (Art. 16, Art. 255 şi Art. 1355);  armonizarea Art.1321 şi Art.1634 care discută despre „imposibilitatea fortuită de executare” cu normele Art.1557 care utilizează expresia „imposibilitate de executare”;  utilizarea constantă a noţiunii de „termen rezonabil de preaviz” (înlocuită uneori cu „termen de preaviz” sau „preaviz rezonabil”) etc.;
  • Corelarea dintre Art. 1297 alin. (2) cu privire la pretenţia reprezentantului de a avea calitatea de titular al unei întreprinderi cu prevederile corespunzătoare din materia persoanei juridice şi cu cele ale Art.17, referitoare la eroarea comună şi invincibilă;
  • Corelarea dintre Art. 1274 alin.(1) (care prevede că riscul contractului rămâne în sarcina debitorului obligaţiei de predare, chiar dacă proprietatea a fost transferată dobânditorului) şi Art. 642, care dispune, în materia restituirii prestaţiilor, că persoana obligată la restituire va fi liberată dacă bunul piere fără culpa sa (fără a se face nicio distincţie cu privire la aplicarea regulilor din materia punerii în întârziere);
  • Corelarea dintre Art. 1522 alin.(3) (care prevede obligaţia de a stabili un termen pentru executarea obligaţiei odată cu notificarea de punere întârziere, înaintea expirării căruia, între altele, creditorul nu poate cere executarea silită a obligaţiei) şi Art. 2524, care leagă începutul termenului prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune pentru executarea obligaţiilor contractuale de a da şi de a face de exigibilitatea acestora, fără nicio rezervă cu privire la regulile privind punerea în întârziere;
  • Corelarea Art. 1551 alin. (2) (care include regulile cu privire la instituţia reducerii prestaţiilor în cazul neexecutărilor de mică însemnătate) cu regulile privind acordarea de daune-interese, precum şi clarificarea altor texte care vorbesc simultan despre „reducerea obligaţiilor […] cu valoarea daunelor-interese” la care partea ar fi îndreptăţită (a se vedea, de exemplu, Art. 1222 şi Art. 1257, ambele texte fiind din materia viciilor de consimţământ);
  • Adoptarea unei viziuni de ansamblu cu privire la nou-introdusa instituţie a reducerii prestaţilor;  deşi Art. 1551 are în vedere reducerea prestaţiilor numai în ipoteza unei neexecutări de mică însemnătate a unor obligaţii contractuale, în NCC există o sumă de aplicări ale acestei instituţii pentru împrejurări din cele mai diverse.  Spre exemplu, reducerea prestaţiilor se poate acorda în cazuri cum sunt existenţa unor vicii de consimţământ (leziunea, violenţa şi dolul), distrugerea parţială a bunului care face obiectul contractului de locaţiune (Art. 1818 alin. (2)), pieirea unei părţi a recoltei în materia contractului de arendă (Art.1841), vânzarea bunului altuia (Art. 1683 alin. (5)) etc.;
  • Reevaluarea globală a textelor din materia funcţionării persoanei juridice, a administrării bunurilor altuia, a reprezentării, a contractului de mandat şi cea a contractului de societate, în vederea identificării tuturor zonelor de potenţial conflict şi adoptarea unor soluţii unitare la nivelul NCC.  În forma actuală a NCC se poate ajunge la situaţii extreme, ca de exemplu cea a administratorului unei societăţi comerciale, a cărui situaţie juridică poate fi guvernată concomitent de toate cele cinci materii sus-menţionate (spre exemplu, Art.215, Art.804 şi Art.1303 reglementează concomitent chestiunea conflictului de interese;  Art. 218, Art. 816, Art. 1296 şi Art. 2021 reglementează concomitent problema răspunderii administratorului faţă de terţi etc.)

3. Clarificarea unor instituţii, principii şi proceduri din legislaţia specială

Sunt numeroase norme din noul NCC care impun anumite clarificări în legislaţia specială.  Ne rezumăm doar la câteva exemple:

  • În contextul noilor norme privind instanţa de tutelă, se impune modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 şi modificarea unor prevederi ale Legii nr.272/2004 şi ale normelor speciale date în aplicarea acesteia referitoare la autoritatea tutelară;
  • Din perspectiva noilor norme relative la persoana juridică, se impun clarificări ale unor legi speciale din domeniu, cum ar fi Legea nr.31/1990 (domeniul divizării şi fuziunii, de exemplu, beneficiază de tratamente diferite în cele două legi);
  • În contextul reglementării caracterului constitutiv de drepturi al intabulării (Art.557 alin(4)), se cere armonizarea acestui principiu cu cel din materia accesiunii care prevede că dreptul de proprietate se dobândeşte pe măsura încorporării materialelor în imobilul construit (Art.577 alin.(2), precum şi cu normele speciale din legislaţia construcţiilor;
  • Având în vedere dispoziţiile cuprinse în Art.741, referitoare la modul de exercitare a dreptului de vot aferent unor acţiuni sau altor valori mobiliare, a unei părţi indivize sau oricărui alt bun, precum şi cele ale Art.742, referitoare la dreptul de a încasa dividende, recomandăm clarificarea, prin LPA, a dispoziţiilor Art.741 alin.(2) referitoare la cazurile în care dreptul de vot aparţine nudului proprietar;
  • Este preferabilă armonizarea Art.45 din Codul silvic şi a altor norme care reglementează un drept de preempţiune legal cu normele NCC relative la dreptul de preempţiune (Art.45 din Codul silvic reglementează dreptul de preempţiune particular al statului pentru satisfacerea unui interes public, şi anume o bună administrare a fondului forestier proprietate publică a statului prin lichidarea enclavelor şi corectarea perimetrului pădurilor).  În măsura în care se va considera necesar ca în această situaţie sau în alte situaţii de concurs dintre stat şi alţi preemptori legali, statul să beneficieze de un drept de preempţiune prioritar, va fi necesară modificarea Art.1734 alin.(1) lit.b) din NCC;
  • Recomandăm armonizarea NCC cu dispoziţiile O.G. nr.13/2011. Cu titlu de exemplu, Art. 2170 aduce şi modificări în materia plăţii anticipate a dobânzii determinabile (respectiv variabile), stabilind că în cazul unor dobânzi determinabile plătite anticipat, sumele se compensează de la o rată la alta, cu excepţia ultimei rate care rămâne câştigată împrumutătorului.  Această prevedere este diferită de reglementarea corespondentă a O.G. nr. 13/2011 care precizează că dobânda remuneratorie încasată anticipat nu este supusă restituirii, indiferent de variaţiile ulterioare. În opinia noastră, reglementarea NCC pare să fie mai echitabilă, fiind preferabilă celei actualmente în vigoare;
  • Recomandăm revizuirea raporturilor dintre normele NCC relative la prescripţie şi cele similare din Legea nr. 10/1995 (Art. 2531 NCC stabileşte două momente alternative în raport cu care începe să curgă termenul de prescripţie, i.e. un moment subiectiv, principal, care constă în descoperirea viciilor şi, în subsidiar, un moment obiectiv ce constă în data expirării termenului de garanţie:  de un an în cazul unui bun sau al unei lucrări, şi de 3 ani, în cazul unei construcţii şi, respectiv, de o lună în cazul unor lucrări curente la bunuri sau lucrări, şi 3 luni în cazul unor lucrări curente la o construcţie).  Potrivit Legii nr. 10/1995 (lege specială în raport cu NCC), termenele de garanţie aplicabile sunt de 10 ani pentru vicii ascunse, respectiv întreaga perioadă de existenţă a construcţiei pentru viciile de structură.  Astfel, ţinând cont şi de faptul că Art. 2531 NCC se aplică doar în măsura în care prin legea specială sau prin convenţia părţilor nu se prevede altfel, se pune întrebarea în ce cazuri concrete se vor aplica dispoziţiile Art. 2531 NCC în materia construcţiilor);
  • Nu în ultimul rând, subliniem necesitatea observării continue a evoluţiei reglementărilor dreptului Uniunii Europene pentru asigurarea armonizării depline a dreptului naţional cu prevederile acestuia.  Din această perspectivă, menţionăm, cu titlu de exemplu, recenta publicare în Jurnalul Oficial a Regulamentului CE nr. 1259/2010, din data de 20 decembrie 2010, de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp a cărui incidenţă directă în materia dreptului internaţional privat român implică reanalizarea anumitor instituţii din NCC cuprinse în special în secţiunea privind desfacerea căsătoriei din Cartea a VII-a – „Dispoziţii de drept internaţional privat”.

4. Completarea unor acte normative existente

Cu titlu de exemple:

  • Pentru acomodarea noilor competenţe acordate notarilor în domeniul raporturilor de familie va fi necesară modificarea şi completarea cadrului legislativ existent cu privire la activitatea notarilor publici (Legea nr. 36/1995);
  • Art.737 prevede regulile de publicitate ce trebuie îndeplinite în cazul constituirii unui drept de uzufruct asupra creanţelor, ceea ce va conduce la necesitatea completării corespunzătoare a dispoziţiilor referitoare la efectuarea înregistrărilor în Arhiva Electronică a Garanţiilor Reale Mobiliare;
  • Adoptarea noilor dispoziţii ale NCC referitoare la cartea funciară atrage, de asemenea, necesitatea completării Legii nr. 7/1996 (sau a legislaţiei secundare relevante), cu norme detaliate referitoare la modul de efectuare a înregistrărilor.  Aceste viitoare dispoziţii privind modul de efectuare a înscrierilor în cartea funciară vor trebui să reglementeze şi înscrierea drepturilor tabulare ce fac obiectul contractelor de fiducie.

5. Adoptarea unor norme speciale noi (susceptibile să aibă, la rândul lor, impact instituţional, la nivel financiar-bugetar sau al resurselor umane)

Reglementarea unor instituţii sau principii noi este însoţită în NCC de menţiunea expresă că detaliile de regim juridic şi/sau de procedură vor face obiectul unor acte normative speciale.  Nevoia unor norme speciale noi rezultă, în alte cazuri, din însuşi conţinutul reglementării.  Cu titlu de exemplu:

  • NCC introduce, cu caracter de noutate absolută, câteva norme de principiu referitoare la reproducerea umană asistată medical, prevăzând expres că regimul ei juridic, asigurarea confidenţialităţii informaţiilor care ţin de aceasta, precum şi transmiterea lor, urmează a fi stabilite prin lege specială (Art. 441-447);
  • Reglementarea generală a instituţiei fiduciei va determina, în primul rând, necesitatea completării cadrului legal aplicabil, atât în ceea ce priveşte statutul fiduciarilor (completarea legilor speciale referitoare la activitatea instituţiilor de credit, a societăţilor de investiţii şi de administrare a investiţiilor, a societăţilor de investiţii financiare, a societăţilor de asigurare şi reasigurare, precum şi a notarilor publici şi avocaţilor), cât şi a dispoziţiilor Codului fiscal, în vederea reglementării modului de înregistrare a fiduciarilor şi a obligaţiilor de plată a taxelor şi impozitelor ce le revin acestora.  De asemenea, Art. 774 alin. (2) face referire la completarea cadrului legal aplicabil fiduciei prin adoptarea unui act normativ cu caracter special;  considerăm că acest act va trebui să reglementeze, printre altele, modul în care fiduciarii ţin evidenţa maselor patrimoniale fiduciare ce le sunt încredinţate, a operaţiunilor pe care le efectuează şi a rezultatelor obţinute, a datoriilor fiduciare şi a procedurii de verificare şi/sau contestare a acestora de către constituitor sau de către beneficiar, precum şi modalitatea prin care se asigură transferul masei patrimoniale fiduciare de la fiduciar la beneficiar sau, după caz, la constituitor, în cazul încetării contractului de fiducie.  În plus, va trebui adoptat un act normativ care să reglementeze înfiinţarea şi organizarea unui registru naţional al fiduciilor, conform Art.781. Remarcăm faptul că prin LPA s-a dispus modificarea prevederilor Art.781 în sensul înlocuirii registrului naţional al fiduciilor cu Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Deşi opţiunea cu privire la determinarea registrului de publicitate aferent contractelor de fiducie aparţine exclusiv legiuitorului, considerăm că, dată fiind necesitatea respectării formei autentice ad validitatem a contractului de fiducie, registrul naţional al fiduciilor ar fi putut fi administrat de către notarii publici.
  • Recomandăm ca reglementarea cu titlu de noutate a administrării bunurilor altuia să fie completată de dispoziţii care să reglementeze şi condiţiile de formă pe care trebuie să le îmbrace actul prin care se conferă administratorului împuternicirea necesară, având în vedere faptul că, în cazul administrării depline, administratorul încheie acte de dispoziţie cu privire la bunurile administrate.  De asemenea, este recomandabilă instituirea unui sistem de publicitate în materia drepturilor de administrare acordate, care să asigure atât protejarea terţilor de bună-credinţă, dar şi a beneficiarului, de actele încheiate abuziv de către administrator;
  • În legătură cu regimul aplicabil proprietăţii publice, considerăm că va fi necesară păstrarea/transpunerea într-un act normativ cu caracter special a dispoziţiilor ce guvernează dreptul de concesiune, deoarece prevederile cuprinse în NCC au un caracter general şi nu reglementează, spre exemplu, procedura care trebuie urmată în vederea încheierii unui contract de concesiune, condiţiile în care încetează dreptul de concesiune etc.  Remarcăm şi faptul că, spre deosebire de Legea nr. 213/1998, care cuprinde dispoziţii referitoare la toate modurile de valorificare a dreptului de proprietate publică, NCC nu reglementează şi închirierea bunurilor ce fac parte din domeniul public;  întrucât nici în prezent nu există o reglementare unitară cu privire la acest tip de contracte de închiriere, recomandăm analizarea opţiunii introducerii într-un act normativ special sau în NCC a unor prevederi referitoare la închirierea bunurilor ce fac parte din domeniul public.  În legătură cu delimitarea dintre domeniul public naţional, judeţean şi local, precum şi cu modul în care bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi vice versa, Art.860 prevede că acestea urmează să fie reglementate de legea specială.
  • De asemenea, se impune adoptarea unei reglementări speciale sau modificarea reglementărilor existente cu privire la registrul naţional notarial.  Cartea a IV-a din NCC consacră obligativitatea înscrierii în „registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii” a unor acte autentice din materia succesiunilor, i.e., contractul de donaţie (Art. 1012), testamentul (Art. 1046), revocarea şi retractarea revocării testamentului (Art. 1051, Art. 1053), declaraţia de acceptare a moştenirii (Art. 1109), declaraţia de renunţare la moştenire şi revocarea renunţării (Art. 1120, Art. 1123).  Suplimentar, revocarea procurilor este supusă obligaţiei de înscriere în registrul naţional notarial potrivit Art. 2033 din Cartea a V-a-„Despre obligaţii”.

6. Implementarea unor programe de însuşire a noilor norme, analiza regimurilor juridice, a principiilor şi mecanismelor de funcţionare a instituţiilor de drept civil nou-reglementate.  Organizarea de programe de pregătire profesională la nivelul întregului sistem judiciar

NCC nu reprezintă o revoluţie fundamentală şi profundă a sistemului reglementat de legislaţia civilă actuală.  Cu toate acestea, anvergura şi multitudinea noutăţilor introduse vor da extrem de mult de lucru nu doar doctrinarilor şi profesorilor de drept, ci tuturor juriştilor.  Aşa cum era previzibil, numeroase din noutăţile NCC sunt susceptibile de controverse teoretice şi interpretări jurisprudenţiale neunitare.  În plus, sursele de inspiraţie utilizate în redactarea noii codificări provin din alte sisteme normative şi sunt reflectate într-o jurisprudenţă care ar fi recomandabil să fie cercetată şi de juriştii români pentru înţelegerea spiritului reglementării.  Nevoia înţelegerii NCC, a interpretării sale coerente la nivel instituţional, a asimilării riguroase şi unitare a noilor instituţii şi a unei corecte amplasări a acestor instituţii în sistemul de drept existent şi în peisajul legislativ european determină obligativitatea acestor cursuri şi stagii de pregătire profesională.  Din această perspectivă, recomandăm:

  • Sistematizarea imediată, pe domenii de drept privat distincte (drept imobiliar, dreptul obligaţiilor, contractele speciale, dreptul familiei etc.), a principalelor noutăţi de natură instituţională, principială sau procedurală.  Analizele doctrinare realizate până acum pot reprezenta un punct de plecare în efectuarea acestui demers;
  • Selectarea unor consultanţi din interiorul sistemului judiciar sau din afara acestuia care să-şi asume misiunea organizării şi implementării programelor de pregătire profesională a magistraţilor şi a personalului auxiliar din cadrul instanţelor şi al birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, în funcţie de gradul instanţelor, locaţia acestora în teritoriu, specializarea subiecţilor vizaţi, după caz;
  • Derularea acestor acţiuni de pregătire profesională pe baza unei programe care să-şi propună, printre altele:  (i) asimilarea teoretică a noilor instituţii, principii şi proceduri,  (ii) derularea unor simulări pentru anticiparea abordărilor jurisprudenţiale viitoare,  (iii) inventarierea aspectelor teoretice controversate,  (iv) identificarea unor posibile soluţii unitare în viitoarele orientări ale practicii judecătoreşti.

Recomandăm derularea acestui program de pregătire profesională cât mai curând posibil.  Recomandăm, de asemenea ca, în paralel cu programul sus-menţionat, să se organizeze şi o campanie de informare publică asupra consecinţelor de bază ale implementării NCC relative la instituţiile noi (de exemplu, instanţa de tutelă, noile regimuri matrimoniale, logodna etc.) ori la reguli noi care pot afecta circuitul civil (efectul constitutiv al înscrierilor în cartea funciară, de exemplu).

7. Creşterea numărului dosarelor de pe rolul instanţelor judecătoreşti

Ca efect al reglementărilor din NCC, anticipăm o creştere a numărului cauzelor civile supuse soluţionării instanţelor de judecată la toate nivelurile.  Faptele generatoare ale acestei anticipate creşteri sunt următoarele:

  • Plusul de reglementare este, prin el însuşi, ca impact cantitativ, susceptibil să genereze un mai mare număr de cauze pe rolul instanţelor.  Unul din obiectivele reglementărilor detaliate este suplimentul de claritate şi, prin aceasta, diminuarea disputelor judiciare;  cu toate acestea, anticipăm o creştere a numărului lor tocmai prin lărgirea sferei de raporturi dintre persoanele fizice şi juridice care, ca efect al reglementării lor, devin raporturi legale şi deci sancţionabile pe teren judiciar.  Cu cât debitul izvorului de drept reprezentat de lege e mai substanţial, cu atât este mai mare posibilitatea ca acest izvor să alimenteze un număr sporit de cauze contencioase;
  • Noutatea în sine a reglementării în ansamblul ei.  Dincolo de faptul că NCC aduce în sistem un plus de raporturi sociale transformate în raporturi juridice, deci un supliment cantitativ în măsura să necesite intervenţia justiţiei în sancţionarea acestor raporturi, şi separat de noutăţile instituţionale particulare, tocmai caracterul de noutate al normelor este susceptibil să alimenteze jurisprudenţa cu un plus de cauze şi să determine o încetinire a ritmului de funcţionare a sistemului însuşi.  Un asemenea risc ar fi mai degrabă rezultatul indirect al noutăţilor normative, ca urmare a potenţialelor întârzieri în soluţionarea dosarelor, în identificarea interpretărilor coerente şi a soluţiilor juste.  Până ca NCC să devină un instrument de lucru familiar şi prietenos pe masa juriştilor, aplicarea sa riscă să se împiedice ori să fie afectată de abordări ezitante, de interpretări inerţiale, de erori de aplicare.
  • Reglementarea de noi instituţii.  NCC nu-şi propune doar să clarifice regimul unor instituţii de drept civil existente, ci are un aport inovator prin crearea unora noi.  În consecinţă, este foarte probabil ca efectele şi regimul juridic al unor asemenea noi instituţii să fie supuse interpretării jurisprudenţiale.  Cu titlu de exemple:  (a) introducerea noţiunii de patrimoniu de afectaţiune şi respectiv a posibilităţii divizării patrimoniului (în cazul maselor patrimoniale de afectaţiune) (Art. 31);  (b) noua instituţie a logodnei (Art. 266-270);  (c) introducerea a două noi regimuri matrimoniale (susceptibilă să sporească numărul şi diversitatea cauzelor având ca obiect exercitarea drepturilor patrimoniale ale soţilor în timpul căsătoriei şi interpretarea ori executarea convenţiilor matrimoniale) (Art. 312);  (d) regulile specifice noii instituţii a proprietăţii periodice (Art.687-692), printre care figurează şi dreptul instanţelor de a dispune, la cererea co-titularilor interesaţi, obligarea unuia dintre co-titularii dreptului de proprietate periodică la vânzarea către ceilalţi a cotei sale părţi din dreptul de proprietate (Art. 691);  (e) instituţia fiduciei (Art. 773-791);  (f) „revitalizarea” contractului de vânzare cu opţiune de răscumpărare, instituţie abrogată prin Legea cametei din 1931 şi reintrodusă de NCC (Art. 1758-1762);  (g) introducerea „promisiunii de împrumut” cu posibilitatea beneficiarului de a solicita instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de împrumut, în cazul în care bunul se află în deţinerea acestuia şi celelalte condiţii de valabilitate ale contractului de împrumut sunt îndeplinite (Art. 2144-2145)  (h) reglementarea nouă şi expresă a promisiunii de a contracta în materia donaţiei, cu consecinţa că, în caz de neexecutare, beneficiarul promisiunii are dreptul, doar la daune-interese echivalente cu cheltuielile pe care le-a făcut şi avantajele pe care le-a acordat terţilor în considerarea promisiunii (Art.1014)  (i) reglementarea expresă a actului juridic al dezmoştenirii (Art. 1074-1076) etc.
  • Codificarea unor principii de drept sau soluţii doctrinare susceptibile să contribuie la majorarea numărului de cauze litigioase.  Faptul că NCC conferă forţă legală unor reguli care astăzi sunt recunoscute doar de doctrină sau jurisprudenţă e de natură să suplimenteze argumentele justiţiabililor şi apetitul lor pentru valorificarea drepturilor sau intereselor lor pe cale judiciară.  Cu titlu de exemplu:  (a) recunoaşterea uzanţei ca izvor de drept (Art. 1),  (b) reglementarea în detaliu a bunei-credinţe şi consacrarea legală a prezumţiei de bună-credinţă în sfera tuturor raporturilor civile (Art 14),  (c) reglementarea expresă a abuzului de drept (Art. 15);  (d) înlăturarea prohibiţiei instituţiei fideicomisare (Art. 993-1000) etc.
  • Instituirea unor reguli noi de natură să intensifice fluxul şi să majoreze volumul cauzelor aflate în grija magistraţilor.  Cu titlu de exemplu:  (a) lărgirea sferei subiecţilor de drept care pot fi titulari ai acţiunii în tăgada paternităţii (soţul mamei, mama, tatăl biologic, precum şi copilul în cauză) (Art. 429-433);  (b) regula preluată din materia societăţilor comerciale în sensul că hotărârile şi deciziile organelor persoanei juridice produc efecte faţă de terţi numai de la data publicării lor, în afară de cazul în care se face dovada că terţii le-au cunoscut pe altă cale (Art. 212 alin.(2)); (c) regula conform căreia, în cazul acţiunilor judiciare care privesc un bun stăpânit în coproprietate, reclamant sau pârât poate fi oricare dintre coproprietari (Art. 643) (spre deosebire de regula actuală a unanimităţii, care cere prezenţa tuturor coproprietarilor, atât în caz de coparticipare activă, cât şi în caz de coparticipare procesuală pasivă);  (d) noile norme relative la administrarea bunurilor altuia, NCC conferind instanţelor judecătoreşti dreptul de a aprecia asupra circumstanţelor în care are loc administrarea, de a determina regimul juridic aplicabil administrării, remuneraţia la care administratorul este îndreptăţit, întinderea obligaţiei de despăgubire şi de reparare a daunelor produse de către administrator, precum şi cu privire la oportunitatea înlocuirii administratorului (Art. 792-857);  (e) posibilitatea părţilor de a apela la instanţa judecătorească pentru „completarea contractului” (Art. 1182);  (f) efectul retroactiv al nulităţii chiar şi în cazul contractelor cu executare succesivă (Art. 1254 alin. (3)) (Extinderea retroactivităţii nulităţii la contractele cu executare succesivă constituie, în opinia noastră, o aplicaţie mult prea rigidă a principiului quod nullum est, nullum producit effectum.  Astfel, în cazul unei astfel de nulităţi fiecare dintre părţi ar urma să restituie celeilalte prestaţiile primite pe baza contractului declarat nul.  Restituirea ar urma să se facă potrivit dispoziţiilor Art. 1639-1647 NCC. Nu avem îndoieli că această soluţie normativă a fost atent cumpănită de redactorii NCC dar, cu toate acestea, avem rezerve că ea este şi funcţională din punct de vedere practic, fiind de natură să implice costuri sporite pentru justiţiabili, încărcarea suplimentară a rolului instanţelor şi, în final, un rezultat economic mai puţin previzibil pentru părţi decât în prezent);  (g) consacrarea legislativă a principiului impreviziunii (Art.1271), cu riscul aferent al înmulţirii cauzelor în care, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei, instanţa ar putea sa fie solicitată să dispună fie adaptarea contractului pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor, fie încetarea contractului la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte;  (h)  noua regulă privind stabilirea judiciară a termenului ca modalitate a actului juridic, în situaţia când părţile convin să amâne stabilirea termenului sau lasă uneia dintre ele sarcina de a-l stabili, când, după o durată rezonabilă de timp, termenul nu a fost încă stabilit (Art. 1415), regula menţionată fiind reluată în anumite cazuri particulare reglementate expres, cum ar fi stabilirea termenului contractului de împrumut de către instanţă (Art. 2162);  (i) reglementarea expresă a dreptului executorului testamentar de solicitare a aprobării instanţei şi în situaţia vânzării unor bunuri imobile dacă nu există moştenitori rezervatari (Art. 1080) etc.
  • Confirmarea pe cale normativă a unor acţiuni în justiţie, validate anterior doar de doctrină.  În cazuistica actuală există numeroase controverse în interpretarea unor ecuaţii juridice care pun sub semnul întrebării şansele de succes în valorificarea anumitor drepturi sau chiar însăşi legitimitatea (admisibilitatea) unor demersuri judiciare.  NCC a pus capăt unora dintre aceste controverse şi a clarificat regimul unor acţiuni sau le-a legitimat în acord cu abordarea lor doctrinară.  Cu titlu de exemple:  (a) dreptul beneficiarului unei promisiuni de vânzare de a sancţiona încălcarea acesteia prin obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de transfer de proprietate (Art. 1669, articol aplicabil şi promisiunilor unilaterale);  (b) reglementarea expresă a unor mecanisme de prevenţie în materia drepturilor nepatrimoniale;  (c) menţionarea expresă în Art.705 a dreptului uzufructuarului de a exercita acţiuni confesorii în vederea apărării dreptului său;  (d) consacrarea expresă a petiţiei de ereditate (Art. 1130-1131);  (e) posibilitatea, reglementată expres, prin codificarea doctrinei, de a cere anularea unui contract încheiat de o parte aflată în stare de necesitate, dacă cealaltă parte a profitat de această împrejurare (Art.1218);  (f) codificarea abordărilor doctrinare relative la răspunderea civilă delictuală, cu consecinţa riscului de creştere a numărului disputelor judiciare din motive precum:  înmulţirea cazurilor codificate susceptibile să antreneze răspunderea delictuală, consacrarea răspunderii pentru prejudicii nepatrimoniale (Art. 1391), codificarea tendinţelor doctrinare şi jurisprudenţiale în cazul justificărilor răspunderii pentru fapta altuia (Art. 1372-1374) sau fapta animalelor sau lucrurilor (Art. 1375-1380), reglementarea mai clară a mecanismelor de reparare a prejudiciului (Art. 1381-1395), codificarea unor prevederi cu privire la dreptul la regres al celui care răspunde pentru fapta altuia (Art.1384) şi codificarea unui caz particular referitor la răspunderea statului pentru fapta altuia în cazul reglementat la alin.(2) al Art. 1384 care prevede că Ministerul Finanţelor Publice se va întoarce în mod obligatoriu pe cale judiciară împotriva celui pentru a cărui faptă statul este chemat să răspundă;  (g) reglementarea numirii de către instanţă a expertului pentru determinarea preţului vânzării în condiţiile Art. 1662 alin. (2) etc.;
  • Transferul către instanţe al unor competenţe ale organelor administrative.  Cu titlu de exemplu, trecerea competenţei de a acorda dispensă de vârstă la căsătorie de la direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului la instanţe.

8. Instanţa de tutelă şi impactul său direct în plan instituţional, financiar-bugetar şi de resurse umane

Aşa cum am menţionat în preambulul acestui studiu, una dintre cele mai importante reglementări ale NCC care urmează a avea un impact legal, instituţional, financiar-bugetar şi de resurse umane semnificativ şi direct este cea privitoare la nou-creata instanţă de tutelă şi familie, numită „instanţă de tutelă” (Cartea I, Titlul III, Art.104-186).

NCC creează un întreg ansamblu de instanţe specializate care trebuie să răspundă regulilor de competenţă materială şi teritorială stabilite de lege pentru judecătorii, tribunale şi curţi de apel în cauzele de familie şi în cele privind ocrotirea persoanei prin tutelă şi curatelă.

În opinia noastră, sintagma „instanţă de tutelă” pare să indice intenţia legiuitorului de a crea o instanţă specializată, iar nu secţii sau complete specializate în cadrul instanţelor.  Într-o astfel de interpretare, instanţele de tutelă ar trebui organizate la fiecare nivel jurisdicţional, având o structură organizatorică şi o bază materială proprii, separate de cele ale instanţelor de drept comun în circumscripţia cărora ar fi organizate (respectiv, judecătoriile, tribunalele şi curţile de apel de la care ar prelua cauzele de familie şi cele privind ocrotirea persoanei prin tutelă şi curatelă), pe modelul tribunalelor specializate prevăzute de Legea nr. 304/2004, în concret, pe modelul TMFB, singurul tribunal specializat în acest domeniu, creat până la această dată.

Impactul instituţional va fi însoţit de un impact financiar-bugetar şi de resurse umane în sensul că, la nivelul instanţelor de tutelă, va trebui asigurat un număr suficient de magistraţi şi de personal auxiliar care să permită judecarea cauzelor în termenul optim şi previzibil impus de Noul Cod de Procedură Civilă, avându-se în vedere nu numai tipurile de cauze care există sub reglementarea actuală, ci şi noile tipuri de cauze bazate pe noile reglementări referitoare la căsătorie.

O analiză detaliată şi exhaustivă a impactului acestei noi instituţii este dependentă, printre altele, şi de:

  • Clarificarea unor atribuţii ale instanţei de tutelă.  Cu titlu de exemplu, atribuţiile instanţei de tutelă reclamă, uneori, apelul la anumiţi delegaţi – bunăoara, în vederea inventarierii bunurilor minorului imediat după instituirea tutelei – ceea ce atrage necesitatea unor reglementări speciale care să clarifice dacă aceste activităţi auxiliare urmează a fi îndeplinite de judecători, de personalul auxiliar care să funcţioneze la nivelul acestor instanţe specializate, ori de alte autorităţi către care instanţa de tutelă poate delega atribuţia respectivă (de pildă, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului constituite în baza Legii nr. 272/2004).
  • Clarificarea competenţelor materiale ale instanţei de tutelă.  Cu titlu de exemplu, din noua reglementare nu rezultă cu claritate cărei instanţe îi revine competenţa de a soluţiona cauzele având ca obiect protecţia şi promovarea drepturilor copilului în temeiul Legii nr. 272/2004.  În plus, legiuitorul trebuie să clarifice în mod expres dacă, după punerea în aplicare a NCC, se va menţine sau nu o competenţă specială pentru cauzele cu minori şi dacă, în cadrul acesteia, se va face o separare în funcţie de natura cauzei (civilă/penală).

9. Impact la nivelul birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară

Dată fiind reforma propusă de NCC în materia cărţii funciare, considerăm că dispoziţiile cuprinse în Titlul VII vor avea un impact important atât pe plan instituţional, cât şi social.  Din această perspectivă, subliniem importanţa prevederii Art.885 alin.(1), potrivit căreia înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate are efect constitutiv.  Această abordare va „revoluţiona” sistemul de publicitate al cărţilor funciare, generând un impact semnificativ asupra activităţii birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară şi putând conduce inclusiv la creşterea numărului unui anumit tip de acţiuni pe rolul instanţelor judecătoreşti.  Un impact financiar-bugetar şi la nivelul resurselor umane este de aşteptat şi ca efect al dispoziţiilor Titlului VIII relative la posesie şi înregistrările aferente în cartea funciară.

Ca efect al noutăţilor introduse de NCC, este de aşteptat ca activitatea birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară să se amplifice, ceea ce ar putea să facă necesară atât creşterea bazei materiale, cât şi o creştere a numărului personalului implicat în această activitate.  În plus, vor trebui avute în vedere costurile generate de necesitatea formării profesionale a personalului existent în cadrul birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, pentru a permite acestora să asimileze noile prevederi ale NCC referitoare la funcţionarea sistemului de carte funciară.  În plus, considerăm că ar trebui avute în vedere şi costurile generate de campanii de informare, destinate să asigure cunoaşterea de către publicul larg a principiilor nou-instituite, respectiv efectul constitutiv de drepturi al înscrierilor în cartea funciară.  Organizarea şi desfăşurarea unei astfel de campanii de informare este necesară pentru a asigura cunoaşterea dispoziţiilor legale de către subiectele de drept, ceea ce va contribui la protejarea efectivă a drepturilor acestora, recunoscute de lege.

10. Impact la nivelul autorităţilor administrative

Noile prevederi ale NCC relative la regimul căsătoriei pot avea impact la nivelul autorităţilor locale (inclusiv un posibil impact la nivelul resurselor umane şi financiar-bugetar), generat, în principal, de:

  • Introducerea formalităţilor de publicitate electronică a declaraţiei de căsătorie, de formalităţile de publicitate a actului de căsătorie prin comunicarea acestuia din oficiu la Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale şi notarului public care a autentificat convenţia matrimonială şi, în mod special, de introducerea procedurii divorţului prin acord pe cale administrativă.  Va fi necesară suplimentarea cadrului normativ care guvernează administraţia publică locală prin adoptarea de norme metodologice pentru implementarea acestor proceduri.
  • Reglementarea fiduciei şi a regimului juridic aplicabil acesteia, care reprezintă o premieră pentru dreptul românesc.  Preluarea în dreptul intern a dispoziţiilor ce guvernează această instituţie, în special prin transpunerea prevederilor CCF – Titlul XIV, a fost determinată de aplicarea pe scară largă a operaţiunilor fiduciare şi de necesitatea asigurării cadrului legal necesar desfăşurării acestor operaţiuni şi în România.  Aceste noi norme vor presupune nu doar completarea lor cu reguli speciale (un impact la nivel legislativ), ci şi un impact la nivelul organelor fiscale.  De exemplu, Art. 780 instituie obligativitatea înregistrării contractelor de fiducie la organele fiscale, precum şi la autorităţile locale competente să colecteze impozite şi taxe locale.

11. Impact la nivelul notarilor publici

Implementarea noilor prevederi legale din NCC referitoare la căsătorie va genera un impact şi la nivelul notarilor publici, chemaţi să autentifice convenţiile matrimoniale şi să asigure publicitatea acestora prin Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale, registru care se va constitui la nivelul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.  De asemenea, se dă notarilor publici competenţa de a elibera certificatul de divorţ în cazul divorţului prin acord pe calea procedurii notariale.  Pentru acomodarea tuturor acestor noi proceduri va fi necesară modificarea şi completarea cadrului legislativ existent cu privire la activitatea notarilor publici.  Notăm că, în lipsa unei prevederi exprese în sens contrar, dispoziţiile Art. 5 din Legea nr. 36/1995 rămân aplicabile, astfel că vor putea efectua acte notariale în domeniul căsătoriei şi misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, precum şi alte instituţii, cu respectarea dispoziţiilor legale privitoare la competenţa teritorială şi cu asigurarea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.

De asemenea, adoptarea normelor speciale pentru înfiinţarea registrului naţional notarial unic sau modificarea configuraţiei registrelor naţionale notariale existente pentru înregistrarea unor acte autentice din materia succesiunilor, va atrage la nivelul UNNPR un impact financiar, precum şi unul de resurse umane, preconizându-se necesitatea angajării de personal suplimentar în vederea gestionării acestor registre.

Florentin TUCA
avocat, Managing Partner TUCA ZBARCEA & ASOCIATII


 
Secţiuni: Drept civil, Protecția animalelor, RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Noul Cod civil si impactul asupra sistemului judiciar”

  1. Daniel CAZACU-GANEA spune:

    De ce mi-e frica, nu am scăpat, și anume că vor începe modificările și completările la Noul Cod Civil! Ceea ce mă face să afirm că nu va avea viața lungă a Codului Civil Cuza.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD