Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Impozitarea veniturilor obtinute de persoane fizice din vanzarea bunurilor in regim de consignatie
31.10.2011 | JURIDICE.ro, Vlad STEFAN

Tratamentul fiscal al  veniturilor obtinute din vanzarea bunurilor in regim de consignatie nu poate face abstractie de mecanismul incheierii si efectele contractului de consignatie. Sediul materiei pentru reglementarea contractului de consignatie il reprezinta Legea nr. 178/1934 [1] precum si  art. 2054-2063 din noul Cod civil. Dispozitiile referitoare la contractul de consignatie din noul Cod civil nu sunt esentialmente diferite fata de cele cuprinse in Legea nr. 178/1934, astfel incat concluziile din prezentul articol sunt valabile atat pentru contractele de consignatie incheiate inainte de intrarea in vigoare a noului Cod civil cat si pentru cele incheiate ulterior.

Contractul de consignatie este o specie a contractului de mandat fara reprezentare in temeiul caruia o parte (denumita consignant) incredinteaza unei alte parti (consignatar) bunuri mobile in vederea vanzarii acestora catre terti in nume propriu dar pe seama consignantului, in schimbul unui comision datorat consignatarului de catre consignant. Deoarece scopul prezentului articol nu este acela de a analiza in detaliu efectele contractului de consignatie, ne vom limita doar  la abordarea  acelor efecte care intereseaza subiectul anuntat prin titlu.

Prin incheierea contractelor de vanzare cumparare se stabilesc raporturi juridice intre consignatar (in calitate de vanzator) si terti (in calitate de cumparatori); in consecinta prin aceste contracte de vanzare cumparare nu se stabilesc raporturi juridice intre consignant si terti [2]. Cu toate acestea transferul dreptului de proprietate opereaza direct intre consignant si tert, avand in vedere faptul ca aceste contracte de vanzare cumparare se incheie pe baza insarcinarii consignantului si pe seama acestuia. Asadar avem trei tipuri de efecte:

1. intre consignant si consignatar raporturile juridice sunt stabilite prin contractul de consignatie

2. intre consignatar si tert suntem in prezenta unui contract de vanzare cumparare de sine statator, in care consignatarul detine pozitia de vanzator in nume propriu

3. intre consignant si tert desi nu exista raporturi juridice directe, totusi opereaza un transfer al dreptului de proprietate din patrimoniul consignantului in patrimoniul tertului cumparator.

Odata reamintite aceste binecunoscute efecte ale contractului de consignatie, ne vom apleca asupra tratamentului fiscal al veniturilor obtinute din vanzarea bunurilor in regim de consignatie; sediul materiei este art. 52 alin. 1 din Codul fiscal care prevede ca platitorii urmatoarelor venituri au obligatia de a calcula, de a retine si de a vira impozit prin retinere la sursa (…) b) venituri din vanzarea bunurilor in regim de consignatie. Textul citat face parte din Titlul III, cap. II din Codul fiscal, referitor la impozitul pe venit  datorat de persoane fizice din activitatile independente pe care le desfasoara, astfel incat demersul nostru se refera exclsuiv la situatia in care consignantul este o persoana fizica. O prima lectura a  art. 52 alin. 1 lit. b) din Codul fiscal ne-ar indemna poate sa tragem concluzia ca cel care are obligatia retinerii la sursa a impozitului este consignatarul, atunci cand restituie consignantului (persoana fizica) pretul obtinut de la tertul cumparator din incheierea contractului de vanzare cumparare; in aceasta acceptiune consignatarul ar urma sa vireze consignantului pretul vanzarii din care se va scadea suma reprezentand impozitul retinut la sursa. Totusi la o analiza mai atenta lucrurile nu mai sunt atat de evidente. Intrebarile care se nasc si care reprezinta chestiunea centrala a prezentului articol este urmatoarea: Care este persoana impozabila la care se refera art. 52 lit. b) din Codul fiscal, consignantul sau consignatarul? Are consignatarul obligatia retinerii la sursa a impozitului atunci cand restituie consignantului persoana fizica pretul obtinut din vanzarea bunului?

In opinia mea raspunsurile la aceste doua intrebari trebuie sa tina cont de urmatoarele argumente:

  1. Art. 52 lit. b) se refera la veniturile obtinute din vanzarea bunurilor. Cel care obtine venituri din vanzarea bunurilor nu este consignantul ci consignatarul; acesta din urma este cel care incheie contractul de vanzare cumparare in calitate de vanzator in nume propriu; acesta din urma este cel care in nume propriu incaseaza pretul vanzarii de la cumparator; cel care vinde nu este deci consignantul ci consignatarul. Consignantul nu obtine venituri din vanzarea bunurilor si deci ipoteza prevazuta de art. 52 lit. b) nu i se poate aplica acestuia.
  2. Desigur, consignantul obtine venituri si de aici se pune problema incadrarii fiscale a acestora. Deoarece asa cum am aratat mai sus intre consignant si tertul cumparator opereaza un transfer al dreptului de proprietate, veniturile obtinute de catre consignant reprezinta din punct de vedere fiscal venituri din transferul dreptului de proprietate din patrimoniul personal in patrimoniul unui tert. Din acest punct de vedere consideram ca este pe deplin aplicabil textul art. 42 lit. g) din Codul Fiscal care declara ca reprezinta venituri neimpozabileveniturile obtinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile din patrimonial personal”. Legea declarand aceste venituri ca fiind neimpozabile, ipoteza retinerii la sursa a impozitului de catre consignatar este deci exclusa.

Ramane deci sa ne intrebam care este  situatia  pentru care se poate aplica art. 52 lit. b) din Codul fiscal, dat fiind ca-asa cum am aratat mai sus- textul nu poate sa instituie obligatia consignatarului de a retine la sursa impozit pentru platile efectuate catre consignant? In opinia noastra singura ipoteza valabila este aceea in care calitatea de persoana impozabila o are  consignatarul persoana fizica ce obtine venitul, adica cea care desfasoara activitatea de consignatie si care obtine venituri impozabile  din aceasta activitate. Desi ipoteza unui consignatar persoana fizica poate sa fie rar intalnita in practica, ea nu este totusi imposibil de imaginat. Prin urmare art. 52 lit. b) din Codul fiscal  nu se refera la veniturile obtinute de catre consignant ci la cele obtinute de catre consignatar deoarece doar  acesta din urma obtine venituri impozabile din vanzarea bunurilor. Pentru aceasta concluzie pledeaza in plus si un argument de sistem: contractul de consignatie este o varietate de mandat fara reprezentare alaturi de alte specii cum ar fi: contractul de agent, contractul de comision, contractul de mandat comercial. Codul Fiscal, stipuleaza in art. 52 lit. c) faptul ca veniturile obtinute de agent, comisionar si mandatar din activitatile desfasurate in baza unor astfel de contracte sunt venituri pentru care platitorii au obligatia de a retine impozit la sursa.  Prin urmare, calitatea de persoana impozabila in astfel de contracte descrise de art. 52 lit. c) apartine: agentului, comisionarului, mandatarului, adica acelor persoane care desfasoara activitatile pentru care incaseaza venituri iar nu comitentului sau mandantului. Din acest punct de vedere, pentru identitate de ratiune,  lit. b) a art. 52 Cod fiscal referindu-se tot la o specie a contractului de mandat (consignatia), nu poate avea in vedere decat calitatea de persoana impozabila a consignatarului si nu a consignantului. De aceea, concluziile acestui articol sunt urmatoarele:
– persoana impozabila la care se refera art. 52 lit. b) Cod fiscal este consignatarul (persoana fizica) nu consignantul.
– cel care plateste consignatarului (persoana fizica) are obligatia retinerii la sursa a impozitului.


[1] In prezent abrogata prin art. 230 lit. e) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil

[2] Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, editia a III-a, Editura All Beck, Bucuresti 2000, p. 449


Vlad STEFAN
avocat, Baroul Bucuresti


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Impozitarea veniturilor obtinute de persoane fizice din vanzarea bunurilor in regim de consignatie”

  1. Daniel SAVA spune:

    Buna ziua,

    Am si eu o intrebare legata de contractul de consignatie.
    Pe linga cei 16% impozit trebuie sa se mai retina ceva ?

    Am dus niste produse intr-un magazin iar cei de acolo mi-au propus un contract in care trebuie sa platesc cei 16% impozit precum si CAS 10.5% si CASS 5.5%.

    E ok sa ?

    Multumesc,

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.