ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Interviuri | Interviuri VIDEO
Alina MATEI

Alina MATEI

Senior Editor JURIDICE.ro
Print Friendly, PDF & Email

Alexandra Sinc in dialog cu Andrei Savescu despre eroi, probleme si solutii

31.10.2011 | JURIDICE.ro
Newsletter
Instagram
Facebook

proc. Alexandra Sinc

Proc. Alexandra Sinc, care candideaza pentru un loc in CSM pentru a reprezenta procurorii parchetelor de pe langa tribunale, a avut amabilitea sa ne acorde un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. Ne-a prezentat imaginea unui unei persoane bine ancorate in profesie, o persoana dinamica, empatica si foarte dedicata sustinerii intereselor procurorilor de la parchetele de pe langa tribunale, despre care spune ca sunt singurii eroi pe care i-am cunoscut dupa ce am incetat sa mai cred in basme”.

Andrei Savescu: Candidati pentru functia de membru CSM, ca reprezentant din partea parchetelor de pe langa tribunale. Ce v-a determinat sa luati aceasta decizie?

Alexandra Sinc: In urma cu 6 ani am lucrat in aparatul tehnic al Consiliului, am avut ocazia sa vad „de aproape” cum functioneaza. De atunci cred ca institutia e un lucru bun, oamenii care o compun nu sunt, chiar toti, minunati. Si cum critica neurmata de implicare imi pare inutila, m-am gandit ca solutia este aceea de a candida si de a face mai mult decat au facut altii, daca sunt aleasa. Ideea mi-a ramas in minte, in anii care au urmat.

Au fost si momente cand am ezitat, gandindu-ma la afirmatia unui sceptic prieten judecator: ‘’Un vot din 19 e un scor prost!’’. Din fericire, un coleg (caruia ii multumesc!) mi-a reamintit recent ca multe dintre deciziile privind cariera procurorilor se iau in Sectie, de cele mai multe ori pentru asta sunt necesare doar 3 voturi, deci nu trebuie sa conving decat doua persoane… Atunci am fost sigura ca are rost sa candidez… Asa m-am decis.

Andrei Savescu: Ce reactii ati avut din partea colegilor cand ati anuntat intentia de a candida pentru CSM?

Alexandra Sinc: Reactiile au fost diverse. Cele exprimate direct au variat de la aprobare (cele mai multe) la neincrederea in posibilitatea de a schimba ceva fata de inertia si lipsa de reactie a Consiliului. Aceste ultime pareri ma ingrijoreaza foarte serios, arata o stare generala de nemultumire si tendinta magistratilor de a isi pierde interesul pentru un organism pe care tind sa il considere prea putin util. Au existat, desigur, si opinii impotriva candidaturii mele, despre care, insa, am aflat din comentariile nesemnate de pe bloguri sau „din gura lumii”.  Cum cei care „o dau anonima” nu se situeaza foarte sus pe scara mea de valori, de voturile lor ma lipsesc fara regrete. Oricum, stiu din experienta ca singurele reactii sincere sunt cele din ziua votului, restul trebuie luat „sub beneficiu de inventar”.

Andrei Savescu: In proiectul dumneavoastra vorbiti de faptul ca exista situatii in care CSM reactioneaza excesiv de sever cu referire la incalcarea de catre procurori a normelor deontologice sau chiar disciplinare. Mai exact, au existat procurori care, la prima abatere fiind, deci cu o conduita ireprosabila, au avut parte de sanctiuni disciplinare in vreme ce procurori care notoriu incalca astfel de norme nu sunt sanctionati deloc ori sanctiunea vine la un moment dat. Poate ca mingea este in terenul Inspectiei Judiciare. Prea putini inspectori… Desi sanctiunea este aplicata de membrii celor doua sectii ale CSM.

Alexandra Sinc: Cu privire la acest aspect raspunsul meu nu poate sa fie unul presarat cu exemple practice, cum mi-ar placea, pentru ca unele din situatiile pe care le-am avut in vedere cand am scris proiectul se refera la magistrati cu privire la care hotararile nu sunt irevocabile, iar eu nu pot comenta procese aflate pe rolul instantei. Am sa incerc, totusi, sa fiu mai explicita. Prin cercetarea disciplinara a unor colegi, promovarea actiunilor disciplinare, solutionarea acestora (ma refer deci la ansamblul activitatii, nu la inspectori ori la membrii sectiilor, separat) Consiliul nu a reusit sa ma convinga ca „face curatenie” in sistem. Pentru abateri grave au fost aplicate sanctiuni usoare ori nu s-a ajuns la sanctiuni, in timp ce colegi seriosi, victime ale unei conjuncturi nefavorabile, implicati in incidente generate de lipsa de comunicare, mai repede decat de o atitudine necorespunzatoare din partea lor, au fost sanctionati prea aspru. In unele parchete si instante exista “colegi problema”, care, de cand au inceput sa lucreze, au aratat un interes scazut pentru profesie, chiar pentru prezenta la serviciu, in multe cazuri, iar prin durata rezonabila a procedurilor au inteles ca dosarele trebuie rezolvate, pe cat posibil, in inauntrul termenului de prescriptie, cu siguranta nu mai repede. Paradoxal, nu se ajunge niciodata la sanctionarea acestora, ceea ce creeaza impresia, daunatoare pentru sistem, ca „se poate si asa”.

In ceea ce priveste numarul insuficient al inspectorilor, trebuie spus ca, pe de o parte, posturile sunt in curs de ocupare, se deruleaza procedurile in acest sens, pe de alta parte, asa cum aratam si in proiect, o mai mare implicare a procurorilor si judecatorilor anume-desemnati in efectuarea verificarilor de mai mica amploare si importanta este o solutie.

Andrei Savescu: Ce este mai important: omul sau proiectul?

Alexandra Sinc: Categoric, omul. Stiu ca raspunsul meu nu este unul „in tendinte”, in prezent toata lumea vorbeste de importanta proiectelor, de necesitatea existentei unui program… Dar hai sa ne aducem aminte ca noi, candidatii, suntem magistrati, face parte din meseria noastra “sa manuim” cuvintele, deci ceea ce scriem sau spunem suna, in mai toate cazurile, frumos. Chiar as vrea sa il cunosc si eu pe colegul care ar candida cu un proiect incluzand trecerea procurorilor in subordinea Executivului, reducerea sumelor din bugetul de stat alocate Justitiei, plata drepturilor salariale restante in 2020, interzicerea probelor practice la examenele de promovare si altele asemenea. Exagerez, desigur, pentru a sublinia ideea ca, in linii mari, nimeni nu porneste la drum cu gandul de a face rau colegilor, odata ajuns in Consiliu. Problema este cati dintre cei alesi isi mai aduc aminte, in cei 6 ani de mandat, de bunele intentii si planurile initiale. Tocmai de aceea cred ca mai important decat orice proiect este omul care il aduce la indeplinire, astfel incat ceea ce propun eu este, in primul rand, candidatura unui om. Un om care stie ce e de facut pentru indeplinirea obiectivelor, pentru ca e familiarizat cu institutia. Un om care nu promite decat ceea ce poate face si face ceea ce a promis. Un om care stie sa fie autoritar si nu ezita sa o faca, cu riscul de a fi mai putin popular, care isi asuma luarea unei decizii si raspunderea pentru toate consecintele acesteia. Un om independent, cu riscul de a parea incomod. Dar mai ales, un om implicat, caruia ii pasa, cu riscul de a se arata patimas, impulsiv, nerabdator si de a parea, in ochii unora, ca urmareste altceva decat declara. Un om consecvent, cu riscul de a parea incapatanat. Un astfel de om cred ca sunt, si, spre  deosebire de unii colegi, nu vreau acum, in pragul alegerilor, sa par altcineva.

Andrei Savescu: De ce credeti ca sistemul functioneaza in minus cu procurori si judecatori? Ce poate face CSM in acest sens?

Alexandra Sinc: Pentru ca este incurajata, chiar daca indirect, plecarea din magistratura, iar modul de recrutare lasa de dorit.

Pe de o parte, cel putin din 2005 incoace, pozitia publica a reprezentantilor altor autoritati (ministrul Justitiei este doar un exemplu) este una defavorabila magistratilor; se fac declaratii in care suntem acuzati de pacate imaginare, ori se generalizeaza deficiente care ii privesc doar pe unii dintre colegi – mai putin numerosi decat se lasa impresia. Presa preia astfel de declaratii, iar justitiabilii – dintre care 50% in civil si chiar mai multi in penal au pierdut, in mod firesc, procese – completeaza tabloul unei Justitii nu foarte de incredere. La toate acestea se adauga nesiguranta generata de instabilitatea legislatiei privind salariile si pensiile (in conditiile in care una din putinele avantaje ale salariatilor din institutiile bugetare era siguranta veniturilor) si conditiile de munca nefavorabile, mai ales in marile orase. Ca urmare, multi magistrati de valoare aleg sa se pensioneze anticipat si/sau sa treaca intr-o alta profesie, multi absolventi de valoare aleg avocatura si mirajul „multinationalelor”.

Oricum, chiar pentru cei care se incumeta sa dea examen pentru intrarea in magistratura, raman „furcile caudine” ale unor examene din ce in ce mai teoretice si mai dificile.

Astfel cum aratam si in proiect, cel putin in ceea ce priveste selectia, Consiliul are un rol hotarator. Am in vedere aici faptul ca atat componenta comisiilor, cat si tematica si bibliografia pentru examene se aproba de acesta.

Andrei Savescu: Sunteti de parere ca recrutatea magistratilor, cel putin pentru “parchetele neatractive” sa se faca dintre juristii cu 5 ani. Cum va explicati atunci ca examenul de anul acesta se organizeaza pentru ocuparea a 20 de locuri de procurori cand nevoile sistemului sunt de 450 cum spunea Procurorul General al Romaniei?

Alexandra Sinc: Exista, la nivelul CSM – din respect pentru ‘’adevarul istoric’’ pot sa spun chiar la nivelul Sectiei pentru judecatori, mai ales, o rezerva fata de aceasta modalitate de recrutare. Sunt sigura ca este vorba de o prejudecata, am, la Parchetul Capitalei, colegi foarte bine pregatiti, admisi in profesie pe aceasta cale. Majoritatea celor din Sectia judiciar-penala, procurorii sefi ai celor doua sectii judiciare, doi dintre cei mai buni procurori din cadrul Sectiei de supraveghere a urmaririi penale si probabil cel mai bun dintre procurorii criminalisti promovati in ultimii ani au fost numiti in magistratura in aceasta modalitate. Or, daca la acest nivel nu sunt probleme – am in vedere volumul si complexitatea activitatii, dar si presiunea datorata mediatizarii, intr-un parchet din municipiul Bucuresti -, cu atat mai mult cred ca solutia este valabila pentru parchetele locale mici, considerate neatractive, pentru care, de regula, se organizeaza astfel de examene.

O astfel de conceptie trebuie depasita, trebuie sa fim constienti ca avem nevoie de oameni bine pregatiti dar si cu aptitudini pentru a aplica practice cunostintele pe care le au, nu de teoreticieni exceptionali, dar incapabili sa solutioneza dosare. Si trebuie ca subiectele pentru examene – atat cele pentru juristii cu 5 ani vechime in alte profesii, cat si cele pentru viitorii auditori la INM – sa aiba in vedere acest deziderat.

Daca s-ar proceda astfel razultatele ar fi, cred eu, mult mai bune, iar cei sceptici vor fi incurajati sa isi depaseasca rezervele.

Andrei Savescu: Magistratii detasati la CSM. Spuneti ca sunt magistrati detasati si de 6 ani la CSM cu incalcarea legii si cu consecinte negative asupra activitatii instantelor si parchetelor de unde provin. Nu credeti ca e o chestiune si de alegere a magistratului care doreste sa fie detasat cunoscand foarte bine ca pe perioada detasarii nu judeca/nu instrumenteaza cauze?

Alexandra Sinc: Optiunea multor persoane, inclusiv dintre magistrati, este aceea de a castiga mai mult muncind mai putin. Sau, ca sa o spun mai putin rautacios, oricine poate sa fie preocupat in primul rand de propria cariera. Cei care decid insa cu privire la delegari, detasari, promovari, transferuri trebuie sa aiba in vedere si nevoile sistemului, sa realizeze un echilibru. Sigur, exista pentru Consiliu intersul de a avea un aparat propriu stabil, dar nu cred ca este normal sa isi realizeze acest deziderat cu riscul de a impiedica normala functionare a instantelor si parchetelor si, mai ales, cu incalcarea legii. Mai mult decat atat, chiar facand abstractie de ceea ce tocmai am spus si raportandu-ne exclusiv la normala functionare a CSM, cred ca mentinerea unor detasari dispuse in urma cu mai mult de 6 ani nu este normala. Cand, in anul 2005, numerosi magistrati au fost detasati in aparatul tehnic al Consiliului ideea a fost aceea de a-i familiariza pe functionarii preluati de la Ministerul Justitiei ori angajati prin concurs cu mentalitatea celor de cariera carora urmau sa se ocupe, cu rigoarea, initiativa acestora. Urma ca, in timp, magistratii din aparatul tehnic sa fie inlocuiti de functionari publici, cel mult posturile de conducere ramanand ocupate de colegi. Este si asta una dintre bunele intentii uitate intre timp, de care vorbeam mai devreme.

Andrei Savescu: Care credeti ca sunt principalele trei probleme ale procurorilor de la parchetele de pe langa tribunale?

Alexandra Sinc: Discrepanta dintre dificultatea muncii si nivelul de salarizare, fluctuatia de personal, “concurenta” structurilor specializate ale DIICOT si DNA. Cele trei sunt strans legate unele de altele, deriva unele din altele. Activitatea de la parchetele de pe langa tribunale este foarte dificila datorita specificului si complexitatii cauzelor, datorita caracterului urgent al majoritatii masurilor care trebuie luate.

Sa fiu mai explicita: cele mai numeroase dosare sunt, indiscutabil, la parchetele de pe langa judecatorii. Dar sunt printre ele multe cauze marunte, in care solutiile sunt standard, ceea ce simplifica mult lucrurile. Cele mai “delicate” cauze sunt la parchetele de pe langa curtile de apel, pentru ca la acest nivel competenta este atrasa de calitatea persoanei. Dar sunt cauze in cele mai multe cazuri lipsite de finalitate judiciara, in conditiile in care infractiunile de coruptie comise de persoanele cu calitati speciale sunt de competenta DNA, plangerile inregistrate la aceste parchete sunt de multe ori expresia nemultumirii petentilor fata de o solutie, ori a incercarii de a intarzia executarea, iar nu urmarea comiterii unor infractiuni.  Procurorii de la parchetele de pe langa tribunale fac urmarirea penala in cauzele avand ca obiect infractiuni contra vietii si in cauzele de coruptie, prin natura lor grave si urgente (nu se pot amana pentru a doua zi sau pentru urmatoarea zi lucratoare nici cercetarea la fata locului nici flagrantul, este de cele mai multe ori propusa arestarea, dosarul se finalizeaza cu intocmirea rechizitoriului), supravegheaza urmarirea penala in cauze avand ca obiect inselaciuni cu prejudicii mari, infractiuni la regimul mijloacelor de plata electronice, evaziune fiscala. Din nou vorbim despre fapte susceptibile de masuri preventive si asiguratorii, de cercetari complexe. In Bucuresti, procurorii de sedinta de la parchetul de pe langa tribunal participa si la judecarea unora dintre cauzele instrumentate de DIICOT, a propunerilor de arestare ale PICCJ in cauze preluate, in fine, cred ca se intelege ideea, nu mai continui. Cu toate acestea (ca sa nu ma refer doar la Bucuresti, ganditi-va cam cat de greu este sa acoperi toate cele de mai sus cu 5 procurori, ca la Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, de exemplu) diferentele de salarizare sunt semnificative fata de nivelele ierarhic superioare, iar solutia platii orelor suplimentare, adoptata la un moment dat, a fost de mult abandonata.

In plus, legea prevede obligatia procurorilor de a ramane doar un an la acest nivel ierarhic (cu 5 ani vechime se promoveaza la tribunal, cu 6 la curte), iar caracterul profund teoretic al examenului de promovare si lipsa lui de legatura cu activitatea profesionala ii indeamna pe multi colegi sa sustina cat mai multe examene intr-un timp cat mai scurt, cat timp “au proaspete in minte” cunostintele acumulate. De aici, fluctuatia de personal.

In ceea ce priveste „concurenta” structurilor specializate, de cele mai multe ori procurorii selectionati pentru DIICOT si DNA provin de la parchetele de pe langa tribunale (o recunoastere implicita a valorii profesionale a acestora). Perspectiva de a lucra in cadrul unei astfel de structuri este atractiva nu doar din punctual de vedere al salarizarii, ci si din acela al conditiilor de munca – politisti specializati, spatii corespunzatoare, sprijin logistic etc.). Avand de ales intre munca, dificila, dar mai prost platita si infinit mai putin recunoscuta ca fiind importanta, desfasurata in conditii uneori absolut improprii, si aceea, tot dificila, dar platita mai bine, recunoscuta public ca fiind importanta si derulata in conditii normale, doar cei extrem de curajosi si pasionati aleg sa ramana la parchetele de langa tribunale. Or, a nu face nimic pentru a schimba situatia, speculand exclusiv spiritul de responsabilitate – morala si profesionala – al unora dintre magistrati, imi pare de neacceptat! Dar am depasit deja cadrul intrebarii…

Andrei Savescu: Avand in vedere candidatura pentru CSM, cum de nu ati ramas in functia de prim-procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti?

Alexandra Sinc: Pot sa spun ca raspunsul este inclus in intrebare? Nu am ramas in functia de prim-procuror mai ales avand in vedere candidatura pentru CSM. Nu am sa dezvolt aici considerentele de ordin moral (desi, poate, dupa ce atatia colegi au promis ca vor renunta la functiile de conducere dupa alegerea in Consiliu, era timpul ca cineva sa nu “joace la doua capete” si sa isi asume „riscul” de a renunta la functie inainte), ci pe cele de ordin practic. „Slujba” de prim-procuror la Parchetul Capitalei e una cu norma intreaga, daca nu chiar cu doua norme. Era greu sa fiu acum, aici, dand acest interviu, de exemplu, daca ramaneam in functie. Si nu puteam sa plec „’in campanie electorala”’, in afara Bucurestiului. Sau puteam, dar cu pretul unor eforturi foarte mari din partea celorlalti colegi din conducerea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti. Eforturi cu privire la care cred ca nu ar fi fost fair-play sa le accept. In plus, poate ca cele spuse de mine in calitate de candidat vor supara pe cineva dintre cei cu putere de decizie in sistem, ori, pur si simplu, colegii, presa, contracandidatii vor vrea sa ma critice, intemeiat sau nu, si nu vreau ca asta sa afecteze Parchetul Capitalei. Vreau ca orice consecinte negative ale candidaturii mele (de ce nu, chiar ale unei eventuale infrangeri), sa le suport doar eu, nu si colegii mei, prin asociere. Oricum, am fost delegata in functia de conducere ceva mai mult de trei ani, ceea ce echivaleaza cu un mandat, la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti sunt oameni mai priceputi decat mine in ceea ce priveste dosarele, iar partea administrativa a muncii se invata, nici eu nu am stiut totul de la inceput. In schimb, rolul de candidat pentru un loc in Consiliu cred ca mi se potriveste mai bine decat altora.

Dincolo de ratiunile practice, e vorba si de orgoliu. Nu vreau sa ma voteze  cineva pentru ca nu este multumit de modul in care ma comport ca sef si vrea sa scape de mine, ori din… sa-i zic… respect exagerat, pentru ca nu imi suspectez colegii de lipsa de independenta.

Andrei Savescu: Aveti doi contracandidati la nivelul Bucuresti. De ce sa va aleaga colegii procurori pe dumneavoastra? Cine credeti ca are cele mai mari sanse la alegerile la nivel national?

Alexandra Sinc: Pentru ca sunt, fara falsa modestie, mai implicata, mai eficienta si mai de incredere decat contracandidatii mei. Nu zic mai buna, mai desteapta, mai bine pregatita profesional, mai simpatica. Zic doar mai implicata, mai eficienta si mai de incredere si cei care ne cunosc pe toti trei stiu ca asa este. De aceea le cer sa ma voteze pentru ceea ce sunt, cu bune si cu rele, nu pentru ceea ce promit sa devin daca am sa fiu aleasa. Vreau sa ma voteze pentru ceea ce au vazut ca pot sa fac, de cand ma cunosc ei, si pentru ceea ce am spus si spun, deschis, in fata, nu pentru ceea ce insinuez sau las sa se inteleaga.

Cred ca la alegerile din ianuarie, la nivel national, eu am sanse mai mari, pentru ca sunt mai cunoscuta de colegii din tara – unii dintre ei m-au abordat inca de anul trecut, intrebandu-ma daca si cand intentionez sa candidez. Dar nu cred ca am vreun merit pentru asta, e doar o conjunctura favorabila, legata de locurile in care am lucrat in trecut. Si, oricum, poate si din superstitie, prefer sa vorbim despre asta, daca o sa mai fie cazul, dupa 15 noiembrie.

Andrei Savescu: Va multumim.

Alexandra Sinc: Va multumesc si eu. Mai ales pentru rabdare. Am vorbit ingrozitor de mult, dar e greu sa rezumi, in raspunsurile la cateva intrebari, lucruri la care te gandesti de 10 ani.

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate