Sa luptam pentru adevar, respectand adevarul!

Recentul scandal în care este implicat o doamnă – judecător de la instanţa noastră supremă a aruncat o umbră şi asupra soţului acesteia, domnul prof. univ. dr. Corneliu Bîrsan, judecătorul României la CEDO.

Profesorul de carieră care şi-a dobândit toate gradele didactice în aceeaşi veche şi renumită universitate şi care a oblăduit generaţii întregi de studenţi, care a condus paşii a zeci de doctoranzi, a ajuns ţinta unei campanii nemeritate.

Urmărirea penală a doamnei judecător este folosită de cei mai mulţi pentru discreditarea domnului prof. univ. dr. Corneliu Bîrsan care prin muncă şi onoare şi-a construit o carieră solidă râvnită de mulţi anonimi, iar cei care ar fi în măsură să ia atitudine, din păcate  nu o fac.

De ce ar fi periculos şi ar excede bunului simţ şi gratitudinii pentru acest domn al dreptului românesc să arătăm ţării şi lumii întregi adevărata faţă a acestuia şi să spunem cu mâna pe inimă că dumnealui este şi va rămâne un cavaler, un arbitrum elegantiarum, indiferent ce soluţie se va pronunţa în dosarul doamnei judecător Gabriela Bîrsan, pentru că un alt principiu de drept spune că răspunderea penală este personală.

Ne place să credem că România este stat de drept şi că apartenenţa la Consiliul Europei, la NATO ori la Uniunea Europeană ne legitimează drept naţiune civilizată care, chiar dacă a fost îngenuncheată de regimul comunist, a fost capabilă să „upgradeze” trecutul de tristă amintire şi să renască din propria cenuşă, scoţând la lumină adevăratele-i valori.

Am blamat pe cei care au cochetat cu regimul trecut şi am adus în faţă noua generaţie, având convingerea că doar cei care nu au avut carnet roşu-pentru că doar au copilărit în regimul trecut – pot să fie veritabilii ambasadori ai ţării noastre care, urmărită parcă de un blestem ancestral, face un pas înainte şi zece înapoi şi care continuă a fi ignorată de pretinşii civilizatori occidentali.

Rezultatul: am ajuns de unde am plecat şi mai rău decât atât!

Poate cineva să spună că principiile fundamentale de drept au pentru toţi juriştii aceeaşi conotaţie, aceleaşi implicaţii?

Am dat frâu liber presei care de la „muţenie” a trecut la „slobozenie”, de la aservire, la deservire şi care îşi arogă acum, cu nonşalanţă, rol de legiuitor, de interpret, dar şi de magistrat. Înainte de a se întocmi rechizitorii oficiale ori de a se pronunţa sentinţe, presa condamnă „irevocabil”, stârnind interesul şi indignarea maselor avide de fapt-divers.

„Circ şi pâine!” au devenit cuvintele de ordine ale zilei.

Ce conotaţie mai are azi, de exemplu, principiul prezumţiei d e nevinovăţie?

Ce mai înseamnă acum secretul urmăririi penale?

Ce nevoie mai este de avizul prealabil pentru începerea interceptărilor telefonice, dacă acestea încep cu mult înainte de a se primi acordul instanţei, acord care, oricum, se obţine lesne, fiindcă e mai uşor să admiţi tale quale, decât să argumentezi respingerea ascultării colegului, mai ales când nu eşti judecător de cauze penale.

Raportând toate cele de mai sus la recentul spectacol „Bîrsan & Bîrsan”, nu putem să nu observăm că urmărirea penală a doamnei judecător este folosită de cei mai mulţi pentru discreditarea domnului prof. univ. dr. Corneliu Bîrsan care prin muncă şi onoare şi-a construit o carieră solidă râvnită de mulţi anonimi.

Unii care au stat, parcă, la pândă au şi ieşit la atac, dar fără a-şi declina identitatea ori apartenenţa profesională. Din păcate, cu mici excepţii, doar ei au avut de spus ceva . Sub acoperirea unor nume fictive, s-au dedat unui joc de replici pe diverse forumuri, proslăvind  iluştri necunoscuţi şi împroşcând cu noroi o viaţă de om, a activitate ştiinţifică şi profesională de excepţie.

Unde sunt colegii – profesori de o viaţă?

Unde sunt doctorii în drept care l-au cunoscut îndeaproape pe reputatul profesor şi pe om-ul Corneliu Bîrsan  m-am abţinut de la folosirea majusculelor doar pentru că normele de tehnoredactare ale revistei de faţă o interzic) şi care, emoţionaţi, îl elogiau la absolvirea şcolii doctorale?

Unde sunt funcţionarii de la instituţia Agentului Guvernamental care  au cunoscut şi munca domnului judecător Corneliu Bîrsan şi care au fost mai apoi, în mare parte, doctoranzii profesorului Bîrsan?

În anul 2007 un numar întreg al Pandectelor Române a fost alocat acestui mare jurist, cât şi domnului profesor Liviu Pop. S-au scris acolo vorbe mari, memorabile la adresa celor doi clasici în viaţă.

Acum ne este frică, parcă, să luăm atitudine. De ce ne este teamă? De ce ar fi periculos şi ar excede bunului simţ şi gratitudinii pentru acest domn al dreptului românesc (şi iar aş fi vrut să folosesc majusculele!) să arătăm ţării şi lumii întregi adevărata faţă a acestuia şi să spunem cu mâna pe inimă că dumnealui este şi va rămâne un cavaler, un arbitrum elegantiarum, indiferent ce soluţie se va pronunţa în dosarul doamnei judecător Gabriela Bîrsan, pentru că un alt principiu de drept spune că răspunderea penală este personală.

Iar dacă unii oportunişti au crezut că au găsit ocazia să „concureze” pentru scaunul de domnului judecător Corneliu Bîrsan, ar trebui să aştepte să le vină rândul şi să arate măsura posibilităţilor lor pentru a nu fi comparaţi cu reprezentanţii României din Parlamentul European.

Celor foarte tineri le-aş aminti că, deşi vârsta nu e o prezumţie absolută de înţelepciune, experienţa profesională şi umanismul nu se dobândesc decât în timp. Teribilismul şi infatuarea nu consonează cu şi echilibrul şi cuminţenia unui judecător la CEDO!

Să lăsăm, aşadar, prejudecăţile balcanice şi să luptăm pentru adevăr, respectând adevărul!

Gina IGNAT
judecător drd., Curtea de Apel Galati

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?