Legea nr. 9/1998. Practica judiciara incompatibila cu CEDO
7 noiembrie 2011 | JURIDICE.ro, Cosmin Flavius COSTAS
1. Dreptul la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 par. 1 din Convenţie, tinde să devină o himeră în practica instanţelor judecătoreşti din România. Cel mai recent exemplu în acest sens poate fi evidenţiat la nivelul Tribunalului Timiş, care ignoră practic dispoziţiile convenţionale (inclusiv art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie) şi jurisprudenţa asociată a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
2. În fapt, pe rolul Tribunalului Timiş au fost înregistrate în anul 2011 un număr de doar 14 dosare având ca obiect „pretenţii Legea nr. 9/1998”, conform informaţiilor disponibile prin intermediul Portalului instanţelor de judecată. Obiectul acţiunilor îl reprezintă obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata efectivă a despăgubirilor stabilite în baza Legii nr. 9/1998 prin decizii administrative definitive.
Se poate observa cu uşurinţă faptul că primul termen de judecată fixat în asemenea cauze este unul situat la o distanţă de 6-9 luni de la data introducerii cererii de chemare în judecată:
– dosar nr. 6708/30/2011, acţiune introdusă la 29.09.2011, termen de judecată 27.06.2012;
– dosar nr. 6707/30/2011, acţiune introdusă la 29.09.2011, termen de judecată 29.06.2012;
– dosar nr. 6705/30/2011, acţiune introdusă la 29.09.2011, termen de judecată 6.06.2012;
– dosar nr. 6012/30/2011, acţiune introdusă la 24.08.2011 , termen de judecată 25.04.2012;
– dosar nr. 5012/30/2011, acţiune introdusă la 11.07.2011, termen de judecată 8.02.2012;
– dosar nr. 4967/30/2011, acţiune introdusă la 7.07.2011, termen de judecată 8.02.2012;
– dosar nr. 4968/30/2011, acţiune introdusă la 7.07.2011, termen de judecată 8.02.2012.
3. După cum arătam şi mai sus, obiectul unor asemenea acţiuni îl reprezintă obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata efectivă a despăgubirilor stabilite în baza Legii nr. 9/1998 prin decizii administrative definitive. Cu alte cuvinte, obiectul cauzelor nu este unul complex, cauzele de acest tip putând fi finalizate după maxim două termen de judecată (amânarea existând doar în situaţia în care, la primirea dosarului, instanţa nu a valorificat prevederile art. 13 din Legea nr. 9/1998 şi nu a solicitat să se depună la dosar, până la primul termen de judecată, dosarul administrativ).
În toate cauzele, reclamanţii au luat toate măsurile pentru a depune la dosar, ataşat acţiunii introductive, toate înscrisurile de care înţeleg să se folosească în probaţiune, astfel încât să nu fie necesară amânarea judecăţii cauzei.
Miza afacerii este una extrem de importantă pentru reclamanţi, fiind vorba de despăgubiri acordate pentru bunurile din Cadrilater trecute în proprietatea Statului bulgar în anul 1940, stabilite prin decizii administrative definitive din perioada 2001 – 2008, cu o valoare considerabilă. Merită menţionat faptul că majoritatea covârşitoare a reclamanţilor sunt persoane în vârstă de peste 70 de ani, care aşteaptă o reparaţie din partea Statului Român din anul 1940.
De asemenea, având în vedere practica existentă la nivel naţional, în cauze similare, şansele de reuşită ale acţiunii reclamanţilor sunt semnificative (în fapt, toate acţiunile anterioare de acest tip au fost admise la nivelul Curţilor de Apel sau Tribunalelor, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile).
4. În această ambianţă, se poate constata următoarea stare de lucruri:
a) Datorită unor deficienţe de programare a sistemului ECRIS, acţiunile de tipul celor introduse în dosarele indicate nu sunt considerate acţiuni urgente, astfel încât primul termen de judecată este fixat la un interval de 6-9 luni de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
b) Cererile de preschimbare a primului termen de judecată formulate de reclamanţi, cu trimitere la dispoziţiile convenţionale şi la jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, sunt respinse mecanic, cu o motivare-clişeu (instanţa are un rol încărcat). De pildă, în dosarul nr. 4967/30/2011, Tribunalul Timiş a respins la 18.07.2011 şi 26.08.2011 două cereri de preschimbare a termenului de judecată, menţinând un termen de judecată acordat după 7 luni de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
5. Raportat la aceste elemente, apreciem că la nivelul Tribunalului Timiş există în prezent o practică incompatibilă cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa fiind cea care accentuează încălcarea drepturilor reclamanţilor, respectiv dreptul la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil (art. 6 par. 1 din Convenţie) şi dreptul la respectul proprietăţii (art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie).
6. În sprijinul afirmaţiei noastre, apreciem că pot fi avute în vedere cel puţin următoarele hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului:
– Hotărârea din 12 ianuarie 2006, în cauza Nicolau c. România (” … statele-părţi la Convenţie sunt datoare să-şi organizeze sistemul judiciar de aşa natură încât să asigure judecarea cauzelor într-un termen rezonabil„);
– Hotărârea din 15 martie 2007, în cauza Gheorghe c. România [Curtea a reţinut faptul că sunt imputabile autorităţilor judiciare naţionale termenele lungi acordate de Curtea Supremă de Justiţie într-o cauză urgentă: mai mult de 6 luni de la introducerea recursului şi până la primul termen de judecată în recurs, respectiv 5 luni între două termene de judecată (par. 59)];
– Hotărârea din 29 aprilie 2008, în cauza Stancu c. România [acordarea unui prim termen de judecată după 6 luni de la sesizarea instanţei şi amânările repetate ale cauzei, pentru vicii de procedură, sunt imputabile exclusiv autorităţilor judiciare şi nu pot justifica depăşirea termenului rezonabil (par. 36)];
– Hotărârea din 27 octombrie 2009, în cauza Bohnenschuh c. România (încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie prin neplata către reclamanţi a despăgubirilor fixate printr-o decizie administrativă definitivă).
Cosmin Flavius COSTAS
Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca
Avocat, Baroul Arad
Nu au nici o TREABA!
Vax! Vorbe goale. Celeritate?? Daaa!
Pe rol la 6 (sase) sau… la 9 (noua) luni ….asa ca bebelusul….!
Info chioscurile, NU merg nicaieri, Programul de acces la registraturi sau la arhive este haotic, necorelat si parca ar fi de LAUZE! Maxim 4 ore! Si nu dupa ora 14.00 ca …OBOSIM tare la instante!
Ici, de la 9 -13, colo de la 10 -14, iar la executari …4 ore in toata saptamana!
Haos total si bataie de joc de justitiabili, pe bani grei incasati din TJ si TJT!
Cat despre -paractica unitara…O GLUMA SINISTRA!
Cum sa fie daca este CORUPTIE in forma maximizata. Pai daca vine ORDINUL: ” Tranteste-l pe X” cine sa mai tina cont de paractica judiciara?? Un judecator care a fost sustinut de un partid, ori care are datorii / simpatii clare fata de acel partid? CE abtineri, CE stramutari…?? Ei as, vrei sa-si strice ploile intre ei distinsii magistrati, in toata splendoarea independentei domniilor lor!
Ca independenta cam la asta se margineste la dansii: TRAFIC de sentinte pe bani ori pe functii.
Linistiti, FARA SA SE AMESTECE CINEVA!
Sa mai zicem de Costiniu ori de …..etc…
Nu mai departe de lunile AUGUST – NOIEMBRIE, am 3 SENTINTE care de care mai uluitoare ale ICCJ, date de magistati in mod clar AFECTATI IN INTEGRITATEA LOR, de comenzile date de persoane din angrenajul politico-administrativ fost/actual, ori chiar organizatii masonice si alte grupuscule de interese. Pioni plasati din timp in functii cheie, ce sunt activati atunci cand trebuie sa le fie „dirijata” o cauza anumita, pe rol.
Ecris?? CARE ECRIS? III al ICCJ care NU ESTE corelat cu IV (al M.Just)?
Si MUUULTE altele de care numai zicem, pana nu va veni curand cine trebuie….Asa cu maturica!
Nici nu-mi dau sema cum mai rezista cei cativa magistrati ori specialisti (judecatori/procurori/politisti) de BUNA-CREDINTA!
In asa o mlastina umana….
Si copii nostri ce or sa faca???
Nu stiti legea in privinta „TJT”-ului.
Restul nu merita comentarii.
Poate ar trebui sa evitam si ca juridice.ro sa devina un fel de portavoce a nemultumirilor de tot felul exprimate de parti cu privire la procese in curs!
Urmeaza articole despre cat de nelegal a fost respinsa nu stiu ce cerere de amanare, despre cum nu s-a incuviintat proba cu martori, cat de nelegala e hotararea, ori de trebuie admis apelul etc.
Presiune mediatica pentru eventuala admitere a cererilor de preschimbare pe care dl. avocat probabil chiar le-a si formulat. Nu mi se pare deontologic!
Domnule judecator, este foarte interesant faptul ca pentru dvs. adevarul si transparenta reprezinta „presiune mediatica”. Ce va deranjeaza, faptul ca se spune in spatiul public ca pe unii judecatorii ii doare fix intr-un loc de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si jurisprudenta CEDO? Faptul ca se mentioneaza, cu subiect si predicat, faptul ca la nivelul unei instante exista o anumita practica incompatibila cu CEDO? E oare deontologic sa discutam despre drepturile si problemele magistratilor, care de pilda isi admit propriile cereri de chemare in judecata, dar nu e deontologic sa discutam despre problemele pe care justitiabilii le intampina atunci cand se lovesc de magistrati obtuzi si slab pregatiti?
D-le Costas, replica domniei voastre la comentariul d-lui Zidaru este inafara tezei expusa de acesta.
In primul rand, aceasta replica a fost dresata cu ignorarea calitatilor de chiar domnia voastra evocate in finalul articolului, respectiv de cadru universitar deopotriva cu cea de avocat, referirile d-lui Zidaru fiind fara vreun echivoc facute in considerarea acestora.
Ca avocat va incumba obligatii profesionale potrivit dispozitiunilor art.38 alin.1, respectiv art.46 alin.1 din Legea nr.51/1995, ambele în sfera demnitatii profesionale. Asemenea si in calitate de cadru universitar.
Or, in opinia d-lui Zidaru la care de altfel achiesez, continutul materialului publicat de domnia voastra ar putea induce banuiala rezonabila de abatere de la o conduita profesionala conforma sub un dublu aspect.
Asa fiind, expuneti „pro causa” premise juridice vadit neindestulatoare, urmate de o ipoteza confuza, concluzionand ca ar exista neglijente grave in conduita instantelor judecatoresti sesizate.
Omiteti insa sa evocati ca: Legea nr.9/1998 nu cuprinde nicio norma juridica formala care sa dea pricinilor la care face referire legiuitorul in acel act normativ un caracter de urgenta si cu precadere, subiectilor activi le-au fost recunoscute drepturi patrimoniale prin acte administrative, avand asadar titluri executorii in dauna Statului Roman, pricinile aduse acum inaintea instantelor de judecata urmarind obtinerea satisfacerii titlurilor obtinute de beneficiari in contra Statului Roman prin forta coerecitiva emanata de un titlu judecatoresc, tocmai pentru ca debitorul – prevalandu-se de omnipotenta constitutionala si chiar in abuz de putere – a instituit o autoritate publica cu prerogative in materie cu scopul vadit de a intarzia executarea celor dintai titluri obtinute pe cale administrativa.
Din aceste ultime sustineri se releva si cel de al doilea aspect al unei potentiale lipse de deontologie profesionala.
Potrivit aceleiasi conventii si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului evocate de domnia voastra, Inaltele Parti Contractante ale conventiei sunt obligate a da satisfacere titlurilor obtinute de beneficiarii acestora in mod voluntar si intr-un termen rezonabil. Mai degraba defectiunile si abaterile conventionale ar putea incumba Statului Roman prin executivul sau, doar mai apoi pe seama instantelor judiciare investite tocmai pentru a remedia aceste defectiuni.
In fine, acelasi debitor suveran s-ar putea face vinovat si de neindeplinirea obligatiei asumata in temeiul Conventiei de a asigura functionalitate sistemului judiciar care, in lipsa resurselor umane si logistice suficiente, este expus criticilor aduse de domnia voastra in corpusul materialului publicat, din aceasta perspectiva deplin justificat.
Este cel putin dezamagitor ca un cadru universitar al unei catedre de drept public din cadrul unei prestigioase facultati de drept sa se erijeze in gestionarul adevarului absolut, un stindard al transparentei si critic vehement al unui coleg de breasla „latu sensu”, fara a expune in detaliu si cu exigente stiintifice coordonatele unei anumite situatiuni judiciare cu care s-a confruntat si fara a propune remedii eficiente si efective, altele decat cele superficiale la care ati facut referire – preschimbarea unor termene de judecata.
O descriere ampla a genezei spetei, cu identificarea tuturor deficientelor intalnite in reglementarea relatiilor sociale afectate si aratarea cuvenitelor remedii avute in vedere ar fi putut profita mai mult deopotriva prestantei profesionale a domniei voastre, comunicarii profesionale decente cu colegii din mediul juridic si chiar beneficiarilor finali ai serviciilor prestate de noi pe diferitele paliere ale facerii justitiei (dreptatea fiind un concept absolut, ca si adevarul, inapt a fi apropriat material de niciunul dintre noi – in opinia mea).
Valentin Buliga
Am omis constatarea care poate era cea mai importanta.
Criticile din material se axeaza exclusiv pe nerezonabilitatea primei infatisari stabilita in acele pricini de instantele de judecata la 6-9 luni de la data introducerii cererilor de chemare in judecata.
Cu toate acestea, d-le Costas, nu ati exprimat nicio critica de nerezonabilitate in ce priveste satisfacerea/nesatisfacerea drepturilor dobandite de reclamanti pe cale administrativa in temeiul unui act de vointa al Statului Roman – debitor suveran si garant constitutional al bunurilor cetatenilor lui – dupa propria dumneavoastra alegatie, nascute si recunoscute pe cale administrativa de acelasi debitor suveran in perioada 2001-2008, asadar intre 10 ani !!!! si 3 ani.
In toate cazurile, in lipsa unor elemente suficiente, nu stiu daca nu s-ar putea pune in dezbatere in interes profesional cel putin lipsa interesului judiciar al reclamantilor in obtinerea unui nou titlu pentru acelasi temei ori prescriptibilitatea dreptului material la actiunile judiciare alegate ori a prescriptibilitatii executarii silite a titlurilor initiale.
Acelasi Valentin Buliga
Domnule judecator,
Constat ca dvs. aveti o constanta in toate comentariile postate pe JURIDICE.ro: judecatorii sunt infailibili. Pentru informarea dvs., in toate actiunile avand ca obiect Legea nr. 9/1998 invoc faptul ca Statul Roman nu respecta art. 6 par. 1 din Conventie si art. 1 par. 1 din Protocolul aditional nr. 1. Prin urmare, critica dvs. este nefondata. Daca doriti sa aprofundati tema, va pot furniza prin e-mail o copie a actiunii.
Sincer va spun ca nu inteleg punctul dvs. de vedere. Care-i abaterea de la deontologia profesionala in conditiile in care respingerea cererilor de preschimbare de catre judecatori, desi aceste cereri au fost fundamentate tocmai pe Conventie, este o chestiune de fapt, necontestata?
Va amintesc inclusiv faptul ca instanta din care dvs. faceti parte a preschimbat din oficiu termenele de judecata extrem de lungi in cauze mai putin urgente (taxe de poluare). Prin urmare, am pus in discutie necesitatea unei solutii similare, in privinta unor litigii semnificativ mai putine la numar si cu un caracter extrem de urgent.
Domnule Buliga, eu nu-mi permit sa prezum ca unii judecatori refuza sa solutioneze cu celeritate asemenea cauze sau ca resping actiunile in contradictoriu cu Statul Roman pentru ca sunt interesati in primul rand ca Statul sa aiba resurse pentru a le plati salariile.
V-as fi recunoscator daca v-ati exprima cu aceeasi rezerva in ceea ce priveste calitatea mea de cadru universitar si opiniile pe care eu le exprim.
Articolul e gen OTV.
Nu s-a dorit semnalarea practicii devia(n)te a „instanţelor judecătoreşti din România”, cum se pretinde în primul paragraf, ci exprimarea unor frustari personale acumulate la Tribunalul Timiş.
Pentru Anna: De obicei frustratii sunt cei care se ascund sub un pseudonim…
Ma cheama Anna.
Poate că mă cheamă şi Costaş, dar, cum nu scriu articole de ciudă, nu foloseşte nimănui să spun tot numele.
D-le Buliga, oare nu dvs. ati facut mai deunazi un apel la unire in cuget si simtiri intre toate categoriile de juristi (v. link: https://www.juridice.ro/172025/nefericita-coabitare-intre-procurori-si-judecatori.html)?!
Interesant ca nu ati procedat la fel si atunci cind ar fi fost normal sa se coalizeze toti juristii impotriva atacurilor politice din ultima perioada la adresa judecatorilor, asta, asa, din spirit de solidaritate a profesionistilor Dreptului si a aparatorilor Dreptatii…
Deh, d-l Basescu are imunitate (absoluta, daca e sa-l credem pe seful DNA), insa d-l Costas poate fi sanctionat de judecatorii pe care i-a criticat, asa ca m-astept sa aiba citeva surprize pe la Timisoara, intocmai cum am avut eu la Tribunalul Hunedoara, dupa ce am rasturnat practica ilegala in domeniul pensiilor a tuturor judecatorilor specializati pe litigii de munca si asigurari sociale din acest judet si nu numai (pot sa spun ca am oarece drepturi de autor asupra Deciziei de indrumare a ICCJ nr. 4 din 04.04.2011) si dupa ce, anterior, mi-am permis sa le fac unora dintre ei si niscaiva reclamatii pe la CSM…
Autorul vorbeste despre incalcarea jurisprudentei CEDO, dar ce sa mai zic de unii judecatori de la Tribunalul Hunedoara care si-au incalcat propria lor jurisprudenta?! Adica, pt. unii pensionari (in special fosti colegi magistrati) au stiut sa aplice corect legea, insa pt. maica-mea nu au mai stiut!?
Si daca indraznesti sa aduci in spatiu public aceste „măreţe” fapte de vitejie, se vor gasi intotdeauna unii magistrati care sa te dojeneasca pt. „tupeul” afisat si pt. lipsa de colegialitate. Sint convins ca astfel de magistrati ar fi impotriva inregistrarii audio si video a tuturor sedintelor de judecata, căci, in acest caz, pe cine ar mai trage de urechi?!
La fel ca utilizatorul „suede” (care, am dedus, este procuror), si dl. Zidaru se ridica puternic impotriva opiniilor liber exprimate (de dl Radu Chirita, de mine, de alti utilizatori).
Oare o fi bine?!…
Nu credeti ca sinteti cam inconstant in declaratii, d-le Radu?
In urma cu doua zile ati recunoscut ca tocmai dvs. ati propus, citez: „ca pe JURIDICE.ro sa nu apara, niciodata, nici macar numele politicienilor, darmite comentarii pro/contra Basescu.”…
Pai, asta seamana cu propunerea d-lui Zidaru, singura diferenta fiind ca in loc de politicieni, se vorbeste de magistrati. Iar discursul prezidential comentat de mine se referea tot la magistrati, pe care m-am simtit dator sa-i apăr, intrucit CSM, ICCJ si alte institutii abilitate nu au facut-o deloc ori au facut-o prea anemic. Apropo de chestia asta, mi se pare foarte interesant si relevant ca d-l Zidaru (care este judecator, din cite am inteles) nu a sarit in apararea colegilor sai si atunci cind Traian Basescu i-a criticat mult mai dur decit autorul articolului de mai sus.
Oricum, eu zic ca nu poti separa complet apele, deoarece politicienii fac legile si majoritatea proiectelor legislative provin de la guvernanti si parlamentari (prea putine initiative apar de la simplii cetateni sau asociatii apolitice). Asa ca este inerent ca pe orice site juridic sa apara atit numele magistratilor, cit si numele politicienilor, dar in aceeasi masura mi se pare firesc ca si opiniile (ne)favorabile la adresa acestora sa fie publicate, atita vreme cit nu contin injurii sau calomnii.
Pai tocmai, diferenta e foarte mare: suntem pe un site juridic, deci putem vorbi despre magistrati, procurori, avocati, notari etc.
Despre politicieni, in schimb, am propus sa nu mai vorbim pe acest site. Daca vrem sa vorbim in alta parte, suntem liberi sa o facem.
In concluzie, era vorba de profilul site-ului.
Dimpotriva, diferenta e foarte mica: ia uitati-va citi avocati sint si parlamentari sau ministri!
Idem, exista o multime de judecatori si procurori detasati in institutii care tin de puterea executiva, nicidecum de cea judecatoreasca. Este o mare prostie, dar, din pacate, e legiferata si nu o vad prea curind eliminata (asta-i ca stupizenia aia cu parlamentarii care pot fi in acelasi timp si ministri)!
De aceea spuneam ca nu prea poti separa apele juridice de cele politice; amestecul si interdependenta lor sint prea puternice si inevitabile.
Si ridicarea impotriva opiniilor liber exprimate este tot o opinie liber exprimata. Deci este bine ca in Romania poti face asta. Intotdeauna am apreciat modul cum Curtea Suprema din SUA interpreteaza Constitutia in privinta libertatii de expresie.
Sa fiu mai exact: ma referam la ridicarea impotriva posibilitatii de a emite opinii in mod liber, intr-o tara care (se vrea a fi) libera.
Din respect pentru convivii de pe JURIDICE.ro, indeosebi pentru d-nii Costas si Hrib, voi incerca in cele ce urmeaza sa dau unele lamuriri interogatiilor dumnealor in ce priveste opiniile-mi mai degraba aratate.
D-lui Costas: Suspiciunea de abatere de la rigorile deontologiei profesionale consta prin aceea ca, intalnindu-va cu un anumit impediment judiciar afectat managementului unor cazuri concrete din partea instantelor de judecata nominalizate de domnia voastra, ati parasit cadrul judiciar firesc, adresandu-va opiniei juridice virtuale de pe acest site cu o prezentare a respectivei situatiuni judiciare trunchiat, in speranta iluzorie de a atrage oprobiul publicului astfel accesat fata de instantele ce nu au dat curs unei solicitari judiciare preliminare in sensul dorit de domnia voastra.
Or, potrivit art.40 alin.1 din Legea nr.51/1995 rep. „avocatul este dator… sa pledeze cu demnitate faţă de judecători şi de părţile din proces…. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară.”
Ar putea subzista si interdictia circumscrisa dispozitiunilor art. 48 alin. 1 din acelasi act normativ special „este interzis avocatului ca, în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, să folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei.”
In toate cazurile am aratat ca ar subzista banuiala de abatere de la deontologia profesionala, neindraznind cumva a statua cu certitudine despre aceasta. Mi-am exprimat o parere care am constatat ca nu va e pe plac, dar pe care si acum mi-o asum deplin.
Nepublicand actiunea judiciara dresata acelor instante de judecata nu aveam posibilitatea sa cunosc alegatiile acolo expuse de domnia voastra, insa in materialul publicat pe juridice.ro nu ati facut nicio referire la eventualele neglijente ori defectiuni conventionale ale autoritatilor administrative ale Statului Roman, nu ati tratat geneza pricinilor, impedimentele suferite anterior, alte chestiuni de interes judiciar, ci doar ati augmentat critici exclusiv la adresa instantelor judiciare strict pe taramul formal al preschimbarii primului termen de judecata. Intr-o exprimare plastica am avut perceptia ca ati urmarit aplicarea „unei perverse a la Timisoara”.
Cat de deontologica poate fi o astfel de strategie urmeaza poate ca si alti convivi sa isi exprime opiniile.
Si in comentariile anterioare am incercat sa aduc unele argumente ale masurilor instantelor de judecata de refuz al solicitarilor de preschimbare a termenului de judecata, in concret: omisiunea legiuitorului de a indica expres ca pricinile de felul celor alegate de domnia voastra trebuie sa se judece de urgenta si cu precadere, precum si volumul incarcat al instantelor de judecata investite cu acele pricini. Poate nu ati fi intalnit aceleasi impedimente la o instanta mai putin aglomerata, poate chiar la tribunalul invecinat Arad. Nu e normal, insa cunoasteti prea bine realitatile sistemului judiciar romanesc.
Dintr-o anumita perspectiva subiectiva, pentru orice subiect activ pricina lui ar trebui judecata de urgenta si cu precadere, daca ar fi posibil chiar instant. De partea celalata, subiectii pasivi ar dori ca pricina sa li se judece pricina la calendas graecas.
Nu inteleg cu ce v-ar fi folosit ca cererile de preschimbare sa fie primite pentru ca mai apoi la sedinta de judecata stabilita dupa 1 luna ori doua judecatorul investit sa se afle cu peste 150 de pricini pe rolul sau, pricina sa va fie luata pe la orele 16:00-15:00 si sa va expedieze scurt pentru o alta infatisare, motivat de necesitatea comunicarii actelor de procedura ori de remediere a unui eventual viciu de procedura, cu posibilitatea generarii altor nemultumiri si eventual augmentarea spezelor judiciare.
Colegii avocati solicita ingaduinta in situatii mult mai putin grave, insa pe de alta parte judecatorii sunt tratati cu o exigenta disproportionata, fiindu-le reprosate orice erori, cred inevitabile in anumite împrejurari.
Poate o intelegere reciproca a dificultatilor concrete profesionale ar fi solutia aplanarii multor divergente de acest fel, insa din pacate societatea romaneasca a pierdut reflexul comunicarii, ba mai mult reflexul medieval al „taifasului creator si inaltator”, gen Andrei Plesu.
Poate o astfel de perspectiva a creat perceptia gresita ca as considera judecatorii infailibili, insa am sustinut deopotriva ca dreptatea si adevarul ca si concepte absolute nu pot fi apropriate de nimeni, nici de judecatori. Cunosc poverile justitiabilului din proprie experienta si sustin cu tarie ca sunt cel mult jumatate din poverile judelui chemat sa dea dezlegarea pricinii lui, caci el poarta poverile cel putin a doi impricinati.
D-lui Hrib: Ii multumesc de a-si fi petrecut timpul petrecandu-mi parerile despre nobila profesie ce ne-am ales-o ori ne-o fi fost data, dar ma intristeaza nerabdarea domniei sale de a nu le fi inteles ori de a nu le fi petrecut pana la capat. In acel comentariu nu mi-am exprimat decat un deziderat, iar in final mi-am aratat indoiala ca vanitatile si orgoliilor slujitorilor intru infaptuirea menirii zeitei Themis or sa aduca implinire acelui deziderat.
Din interogatiile actuale ale domiei sale mi s-a confirmat cel putin indoiala, chiar de speranta nu mi-o voi fi pierdut-o.
Abia atunci cand cei mai multi dintre slujitorii Zeitei isi vor privi doar menirea sacra cu smerenie si dreapta chibzuinta, dincolo de propriile lor nazuinte ori ego-uri, chipu-I i se va insenina. Teama mi-e ca acele vremuri vor fi intarziate.
Toate cele bune din partea-mi, cu ingaduinta de a nu mai reveni in vreun fel asupra celor aratate.
Valentin Buliga – doar un coleg virtual