RIL admis. ANI nu poate ataca solutiile de neurmarire penala sau de netrimitere in judecata dispuse de procuror
11 noiembrie 2011 | Andrei PAP
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 794 din 9 noiembrie 2011, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 13 din 19 septembrie 2011 (Decizia 13/2011) privind examinarea recursului in interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Sesizarea nr. 19.568/4620/III-5/2010, „in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedura penala referitor la calitatea procesuala a Agentiei Nationale de Integritate de persoana ale carei interese legitime sunt vatamate, respectiv dreptul Agentiei de a ataca solutiile de netrimitere in judecata”.
1. Obiectul recursului in interesul legii
Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca, in practica judiciara nationala, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la stabilirea faptului daca, in aplicarea dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedura penala, Agentia Nationala de Integritate are calitatea procesuala de persoana ale carei interese legitime sunt vatamate, respectiv dreptul Agentiei de a ataca solutiile de netrimitere in judecata.
2. Optica jurisprudentiala
a) Intr-o prima orientare a practicii, unele instante au apreciat ca Agentia Nationala de Integritate are calitate procesuala pentru a formula plangere, in conformitate cu dispozitiile art. 2781 din Codul de procedura penala, si au trecut la analiza cauzei pe fond.
Desi aceasta solutie pare majoritara, cel putin potrivit anexelor prezentate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in sustinerea recursului (40 din cele 46 de anexe), s-a observat ca doar in doua dintre hotararile prezentate a fost ridicata problema admisibilitatii plangerii formulate de Agentia Nationala de Integritate impotriva solutiei de neincepere a urmaririi penale, insa aceasta fie nu a fost tratata in motivarea hotararii (anexa nr. 4 – Sentinta penala nr. 1.475 din 30 septembrie 2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala), fie a fost solutionata cu o motivare lapidara (care in esenta face trimitere la dispozitiile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului – anexa nr. 5 – Sentinta penala nr. 1.206 din 25 iunie 2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala).
b) Intr-o a doua orientare a practicii, alte instante au apreciat ca plangerea Agentiei Nationale de Integritate intemeiata pe dispozitiile art. 2781 din Codul de procedura penala este inadmisibila (anexele nr. 41-46), intrucat aceasta institutie nu justifica un interes legitim, in sensul alin. 1 al art. 2781 din Codul de procedura penala; imprejurarea ca Agentia Nationala de Integritate are competenta de a sesiza Parchetul nu confera insa acesteia si dreptul de a sesiza instanta in procedura plangerii impotriva actelor procurorului..
3. Opinia procurorului general al PICCJ
Solutia propusa de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este in sensul primei orientari a jurisprudentei, cu urmatoarele argumente:
i) potrivit dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, „scopul Agentiei este asigurarea integritatii in exercitarea demnitatilor si functiilor publice si prevenirea coruptiei institutionale, prin exercitarea de responsabilitati in evaluarea declaratiilor de avere, a datelor si informatiilor privind averea, precum si a modificarilor patrimoniale intervenite, a incompatibilitatilor si a conflictelor de interese potentiale in care se pot afla persoanele prevazute la art. 1, pe perioada indeplinirii functiilor si demnitatilor publice (…)”.
Acest scop ilustreaza interesul legitim public al Agentiei, conferit prin lege, de a formula sesizari, plangeri, actiuni in instanta, pentru apararea relatiilor sociale privind exercitarea integra a functiilor si demnitatilor publice, pentru prevenirea coruptiei institutionale;
ii) avand in vedere dispozitiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedura penala, potrivit carora hotararile pronuntate in aceasta procedura sunt definitive, s-ar ajunge la situatia in care solutiile dispuse de procuror, dupa evaluarea informatiilor privind averile demnitarilor, sa nu mai fie supuse niciodata controlului judecatoresc, ceea ce ar crea premisele unei suspiciuni permanente a opiniei publice sub aspectul credibilitatii lor.
4. Optiunea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte a considerat ca se impune admiterea recursului, pronuntand urmatoarea solutie, redam dispozitivul deciziei:
“Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si stabileste ca, in aplicarea dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedura penala, Agentia Nationala de Integritate nu are calitatea procesuala de a ataca solutiile de neurmarire penala sau de netrimitere in judecata dispuse de procuror, plangerile astfel formulate urmand a fi respinse, ca inadmisibile, conform art. 2781 alin. 8 lit. a) teza a II-a din Codul de procedura penala″
Pentru Juridice.ro, Andrei PAP
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
