Secţiuni » Flux noutăţi
Flux noutăţi
Comunicate profesioniştiEvenimenteRecrutareBarouriExecutoriNotariatSistemul judiciarJURIDICE NEXT
 1 comentariu

Catalin Predoiu: „Atat magistratii, cat si profesiile juridice, au o responsabilitate pentru felul in care noul Cod Civil va fi inteles”
14.11.2011 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Content
JURIDICE - In Law We Trust

Ministerul Justitiei a dat publicitatii vineri, 11 noiembrie 2011, alocutiunea ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, susţinută în deschiderea seminarului „Modalităţi practice de abordare a contractelor comerciale şi de muncă potrivit cu prevederile noului Cod Civil. Noţiuni juridice de bază necesare în activitatea  societăţilor comerciale. Aspecte practice”,organizat marţi, 8 noiembrie 2011, de  Media Makers şi Societatea de Avocatură Cladoveanu, Bădescu & Asociaţii, cu sprijinul  CCIR:

„Bună dimineaţa. Vă mulţumesc pentru invitaţie şi aş vrea să vă mulţumesc atât dumneavoastră, cât şi celorlalţi colegi din profesia de avocat, din alte profesii juridice, colegilor din magistratură pentru eforturile dumneavoastră, inclusiv prin acest tip de întâlniri, de a face cunoscute prevederile noului Codul Civil, de a explica aceste instituţii – unele  modernizate, altele nou introduse, efort care este, după părerea mea, salutar.

Am subliniat, în nenumărate rânduri, faptul că atât magistraţii, cât şi profesiile juridice, au o responsabilitate pentru felul în care noul Cod Civil va fi înţeles, va pătrunde până în cele mai profunde pături ale societăţii româneşti şi, bineînţeles, va fi aplicat.

De aceea cred că genul acesta de întruniri este foarte potrivit şi util, şi pentru acest motiv am dat curs cvasitotalităţii solicitărilor pe care le-am primit de a participa şi de susţine necesitatea, dar şi utilitatea noului Cod Civil în calitate de ministru iniţiator al acestui proiect de act normativ.

Am să îmi expun, în câteva minute, părerile despre, în primul rând, necesitatea adoptării unui altfel de Cod Civil, apoi despre utilitatea lui prin prisma mediului de afaceri. De asemenea, voi aborda o chestiune legată de noua reformă a Codului în ceea ce priveşte caracterul dreptului privat şi voi spune câteva cuvinte despre izvoare, pentru că şi aici au fost câteva întrebări adresate iniţiatorilor.

În primul rând, aş dori să spun că acest nou Cod Civil s-a impus ca o necesitate a vieţii de zi cu zi în mediul juridic şi în lumea afacerilor. Reamintesc faptul că vechiul Cod Civil de la 1865 era în bună măsură abrogat, modificat şi ajunsese să fie necorelat cu celelalte acte normative.

În plus, după 1990 legislaţia noastră a avut o evoluţie extrem de accelerată şi a fost structurată pe modele diverse. Dacă, în bună măsură, legislaţia civilă a rămas fidelă structurii principiilor de drept continental francez, legislaţia consacrată afacerilor a suferit o influenţă substanţială din partea dreptului anglo-saxon. Dau ca exemplu primele norme din 1994 consacrate burselor de valori, ulterior amendate, legislaţia bancară, legislaţia falimentului, legislaţia valorilor mobiliare. Prin urmare, două dintre reperele legislative, Codul Civil şi Codul Comercial erau necorelate , iar evoluţia spre adoptarea reglementărilor de drept comunitar ar fi mărit şi mai mult acest ecart.

Prin noul Cod Civil am încercat să creem o ancoră, un principiu călăuzitor, un act normativ care să strângă în el principii fundamentale ale unor instituţii fundamentale şi care, ulterior, să ordoneze în mod logic evoluţia legislaţiei speciale.

Aceasta a fost, dacă vreţi, principala raţiune pentru care Ministerul Justiţiei, în urmă cu mai mulţi ani de zile, a iniţiat acest proiect care a avut o epopee destul de tumultoasă.

Trebuie subliniat că noul Cod Civil este rezultatul unei necesităţi de ordin teoretic şi practic, al unei evoluţii instituţionale remarcabile. Este un proiect concretizat la care şi-au adus contribuţia mai multe ministeriate şi care a fost susţinut, în toate etapele sale, de majoritatea forţelor politice reprezentate în Parlament. Actul noului Cod Civil a fost adoptat cu o singură abţinere, dacă nu mă înşeală memoria, în Parlament.

Ce operează noul Cod Civil?!

Noul Cod nu vine să „reformeze” instituţii consacrate, precum contractele sau obligaţiile, ci practic reaşează  toate aceste instituţii pe principii rafinate în ultimii 10, 20, 30 de ani în legislaţiile civile moderne. Nu întâmplător modelele principale ale noului Cod Civil au fost Codul Civil din Quebec şi Legea elveţiană a obligaţiilor, două dintre cele mai importante legiuiri civile contemporane.

Reamintesc, Codul Civil din Quebec, o operă legislativă la care s-a lucrat aproximativ 50 de ani, îngemănează atât principiile de drept continental, cât şi principiile de drept anglo-saxon. Acest reper este foarte important pentru că va ajuta, fără îndoială, practicienii, pe dumneavoastră, în implementarea noului Cod Civil.

Faptul că între comercial şi necomercial nu mai există bariere atât de stricte, faptul că atât unul, cât şi celălalt apelează la tehnici juridice şi bancare moderne, în egală măsură, faptul că rigori ale vieţii afacerilor, de multe ori, se răsfrâng şi asupra consumatorului, dar şi vice-versa, că unele reguli aplicate în civil pentru protecţia consumatorului sunt aplicabile şi în raporturile dintre comercianţi, toate aceste evoluţii din practica şi legislaţia specială a statelor, în special cele membre ale Uniunii Europene, au condus, treptat, în doctrină, la conturarea necesităţii unificării dreptului privat şi la renunţarea asupra unui principiu consacrat de mai bine de 100 de ani: principiul dualismului dreptului privat.

Trecerea de la dualismul dreptului privat la monism prin noul Cod Civil este, după părerea mea, una firească.

Dualismul dreptului privat, adică scindarea dreptului privat în drept civil şi drept comercial, a avut izvorul în anumite evoluţii politice care au marcat atât secolul optsprezece cât şi secolul nouăsprezece în legislaţie.

Dreptul Comercial, ca ramură aplicabilă comercianţilor, a apărut în perioada Evului Mediu în mod natural, pe calea uzurilor, pe calea statutelor negustorilor şi pe calea dreptului jurisprudenţial creat în instanţele speciale organizate pentru negustori. Mă refer aici la statutele apărute în oraşele italiene Genova, Florenţa, Milano, dar şi la uzurile comerciale apărute în târgurile care se ţineau la aceea dată în Europa, fie că vorbim de cele de la Anvers, Leipzig, sau târgurile din Franţa, din Champagne, cele din Italia, sau la regulamentele Ligii Hanseatice ori a breslelor de negustori italieni. În aceste creuzete, s-a conturat norma de drept comercial, a apărut solidaritatea debitorilor, a apărut punerea de drept în întârziere a debitorului, cambia, biletul la ordin, legislaţia incipientă consacrată falimentului sau bancrutei.

Ca un element de istorie vă reamintesc că „bancruta” vine de la cuvântul „bancarotta” care însemna spargerea fizică a băncii comerciantului în momentul în care acesta nu-şi mai putea plăti datoriile faţă de creditori şi, deci, imposibilitatea continuării comerţului.

Acest drept natural s-a născut undeva în Evul Mediu şi evolua în mod firesc şi probabil că această evoluţie s-ar fi concretizat într-o diversificare a dreptului privat pe ramuri specializate: dreptul societăţii, al falimentului, dreptul contractelor, însă o serie de evoluţii politice intervin în paralel.

Centralizarea statelor feudale monarhice a impus şi o centralizare a legislaţiei.  Atunci juriştii codificatori au început să strângă aceste statute şi astfel au apărut o serie de acte normative cu caracter unificator, cele mai celebre fiind ordonanţele lui Colbert din 1673 asupra Comerţului Terestru şi din 1681 asupra Comerţului Maritim şi Navigaţiunii.

S-a dorit un drept uniform aplicat pe întreg cuprinsul statelor nou consolidate şi acest fenomen este surprins chiar de către doctrina franceză care spune astfel: „(…)dreptul negustorilor este în acest fel elaborat de practicieni dar devine edificat de către stat.” (Decocq, 2005).

O a doua intervenţie foarte pregnantă a fenomenelor politice, recte a legiuitorului, asupra evoluţiei naturale, cutumiare a dreptului comercial s-a produs după Revoluţia Franceză, când se proclamă libertatea comerţului şi a industriei, abolirea breslelor de negustori, unificarea  normelor de drept comercial care treptat ajung să fie încorporate, după mai multe evoluţii, în Codul Civil şi Codul Comercial francez.

Şi iată ce spune, din nou, doctrina franceză despre această evoluţie, citez: „ideea unui drept profesional şi autonom s-a găsit condamnată. Imperiul a permis elaborarea unui Cod de Comerţ relativ mediocru, arhaic şi golit rapid de conţinut. S-a dezvoltat, deci, expresia de drept comercial pentru a exprima existenţa unei reguli de drept privat, derogând de la Codul Civil şi aplicându-se unei serii de operaţiuni obiective .”(Georges Decocq, Droit Commercial, 2eme edition, Dalloz, 2005).

Este vorba, desigur, de concepţia obiectivă din dreptul comercial. Prin urmare, iată cum apare dualismul dreptului privat, el având de a face cu o ficţiune juridică de proporţii, cu aplicare sistemică. În mod normal dreptul privat era integrat, unificat, cu o serie de derogări particulare pentru comercianţi, dar în urma acestor evoluţii politice succesive avem de a face cu o scindare în drept civil şi drept comercial.

Doctrina şi jurisprudenţa comercială n-au rezolvat niciodată pe deplin problema explicării faptelor de comerţ obiective şi raţiunea teoretică pentru care legea comercială s-ar aplica într-un mod special unor categorii de operatori economici comercianţi. Asta deoarece toate enumerările făcute de codurile de comerţ asupra faptelor de comerţ obiective erau prin natura lor limitate şi depăşite chiar din momentul în care erau făcute, viaţa comercială fiind totdeauna mult mai dinamică. De aceea caracterul dreptului privat scindat în civil şi comercial a fost considerat mereu artificial şi poate nu întâmplător a fost criticat de multe ori de către teoreticieni.

Aş mai cita doi autori români de data aceasta, profesorul Georgescu şi profesorul Dumitrescu, care spuneau iată, citez: „când statele încep a face ele legi comerciale, datorită schimbării politice şi sociale, constând în creşterea puterii monarhice în detrimentul organizaţiilor, corporaţiilor de negustori, şi când, renunţându-se la norma spontană ar trebui să se facă apel la oamenii de legi, adică la persoane străine de interesurile şi idealurile unei clase, care pentru perceperea fenomenului economic şi social fac apel la tehnica juridică fiindcă nu mai au înţelegerea directă a nevoilor, s-a falsificat, prin prejudecăţi sociale şi politice, adevărul, aşa cum a făcut legiuitorul francez din 1807. El a crezut că este democrat şi revoluţionar dacă aplică regulile de drept unei categorii milenare de profesionişti, unei categorii de operaţiuni, acte de comerţ pe care le determină în chipul cel mai empiric cu putinţă, fără nici o idee călăuzitoare.” (I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol.I, All Beck, 2002, pg.49).

Şi, spunea, de asemenea, profesorul M.A. Dumitrescu în 1924, citez: „suntem fără umbră, fără umbra unei ezitaţiuni, partizanii convinşi ai suprimării deosebirii absurde dintre actele de comerţ şi actele civile, şi supunerea tuturor la aceleaşi norme legislative.” Continuă autorul arătând că, citez: „argumentele ce susţin diviziunea sunt întemeiate dacă le aplicăm la comercianţi. Or, foarte multe dintre aşa-zisele fapte de comerţ nu sunt, în realitate, prin natura lor, decât fapte civile, etichetate în mod arbitrar comerciale.” (M.A. Dumitrescu, Manual de drept comercial,  Editura Librăriei ‘Universala’ Alcalay & co, 1924, p.18)

Ce se întâmplă cu acest Cod Civil Francez de la 1807 intrat în vigoare la 1808? Este receptat de mai multe legislaţii europene, printre care şi cea română, printr-o variantă filtrată de dreptul belgian şi dreptul italian.

Prin urmare, avem de a face cu o scindare arbitrară produsă cu mult timp în urmă, în drept civil şi drept comercial. Iată de ce era natural şi firesc ca acum, când s-a operat această reformă asupra legislaţiei civile, să renunţăm la această scindare artificială, criticată de-a lungul întregii perioade în care exista drept civil şi drept comercial şi care nu-şi găsea raţiuni teoretice sau practice fireşti nici în doctrina juridică, nici în organizarea vieţii civile, respectiv comerciale, cum se spunea.

Ce vreau să spun este că toate aceste critici, sau temeri, mai bine spus, legate de renunţarea prin noul Cod Civil la conceptul de drept comercial, nu au nici bază teoretică şi, după cum vedeţi, nici o explicaţiune practică.

Ce a însemnat în mod concret trecerea de la dualism la monism prin noul Cod Civil?

A însemnat, pe de o parte, aplicarea unor reguli din comercial către sfera civilă. Prin urmare contractele speciale sunt aceleaşi, fie că le utilizează un comerciant, fie că le utilizează un necomerciant, recte, un profesionist, un neprofesionist.

Pe de altă parte, a însemnat extinderea unor categorii de reguli din civil către viaţa economică, către relaţiile dintre operatorii economici sau dintre profesionişti.

Spre exemplu, s-a renunţat la solidaritatea fideiusorului faţă de debitor, care era automată în dreptul comercial, s-a extins regula punerii în întârziere a debitorului şi obligaţia creditorului, care trebuie să fie diligent şi să-şi pună debitorul în întârziere. Dar, mult mai important, s-a trecut la aşezarea întregii legislaţii, fie că este aplicabilă profesioniştilor, fie că este aplicabilă neprofesioniştilor,  pe aceleaşi principii: principiul libertăţii de voinţă, principiul bunei-credinţe, teoria abuzului de drept, toate acestea se regăsesc la baza tuturor instituţiilor din noul Cod Civil, începând cu familia şi terminând cu, dacă vreţi, obligaţiile, contractele ş.a.m.d.

Iată, în linii mari, câteva schimbări fundamentale în noul Cod Civil, care este mai mult decât o adunare între coperţile sale a unor instituţii de bază. În opinia autorilor şi, fără îndoială, şi în opinia noastră, în timp, acest act normativ va produce o clarificare a raporturilor juridice, va produce o clarificare a conceptelor şi o ordonare a legislaţiei.

Sigur, momentul de început este întotdeauna dificil şi, ca orice necunoscut, aduce şi temeri. Tentaţia, firească poate, este să observăm doar riscurile, provocările şi dificultăţile. Respectiv, dacă interpreţii vor înţelege noua distincţiune între profesionişti şi neprofesionişti, dacă instanţele se vor acomoda prin reorganizarea secţiilor comerciale în secţii civile, dacă practicienii vor şti să jongleze cu ambele Coduri potrivit normelor de drept tranzitoriu atunci când au în vedere speţe care îşi au izvorul sub imperiul vechiului Cod şi îşi desăvârşesc efectele juridice sub imperiul noului Cod, dacă vom reuşi să facem pregătire profesională,etc.

Dar sunt dificultăţi surmontabile, sunt dificultăţi pe care le-au întâmpinat practicienii ori de câte ori s-au operat reforme profunde şi, aş spune eu, dificultăţi pe care avem datoria să le trecem împreună, fie cei care lucrează în justiţie, fie cei care lucrează în profesiile juridice, dar şi practicienii sau operatorii economici profesionişti.

Spuneam că va produce un efect de clarificare, de inducere a unei coerenţe în legislaţie, pentru că, în mod normal, legiuitorul, de acum înainte trebuie să se raporteze la acest nou Cod Civil atunci când intervine cu legi speciale pe anumite domenii, când dezvoltă anumite zone ale legislaţiei aplicate fie mediului profesionist, fie raporturilor juridice civile clasice.

Spre exemplu, dacă dorim acum să reformăm legislaţia privind piaţa valorilor mobiliare va trebui să ne uităm şi în noul Cod Civil să vedem ce principii sunt aici, cum funcţionează, cum funcţionează obligaţiile, cum funcţionează contractele, cum funcţionează persoana juridică, care e distincţia dintre regimul public şi privat ş.a.m.d.

Dacă dorim, spre exemplu, să reformăm legislaţia bancară, iarăşi trebuie să ne raportăm şi la noul Cod Civil aşa cum o facem şi la Constituţie, pentru că noul Cod Civil este de fapt o constituţie civilă.

Sunt autori care spun chiar că un Cod Civil, în general, este chiar mai important într-un stat decât o Constituţie, aceasta fiind în mod frecvent amendată, în urma schimbărilor profunde de organizare a puterii într-un stat de la o etapă istorică la alta. Codurile civile, în general, pot traversa mai multe etape istorice. Vă reamintesc că vechiul Cod Civil a supravieţuit mai multor constituţii, care au plecat de la statutul dezvoltător al lui Cuza şi au ajuns trei Constituţii după 1945. Deci, în general Codurile civile sunt gândite şi sunt făcute pentru o perioadă lungă de timp. Ele ţes, dacă vreţi, baza societăţii.

Viaţa de zi a omului se desfăşoară în raport cu Codul Civil în primul rând, şi îmi vin în minte acum citatul sau vorbele profesorului Iliescu care spunea că dreptul civil cuprinde în marginile sale întreaga viaţă a omului, ba chiar şi înainte de a se naşte, şi până la moarte, ba chiar şi după moarte. Făcea referire la drepturile copilului conceput, dar nenăscut, infans conceptus pro nato habetur, dar şi la regulile din testament aplicabile persoanei fizice şi voinţei sale după decesul acestuia. Iată de ce dreptul civil şi, recte, Codul Civil sunt, după părerea mea, o constituţie civilă a oricărei societăţi.

Aş vrea să rezum aici intevenţia mea. Sigur că rămân disponibil pentru câteva întrebări dacă le veţi avea şi nu înainte de a ura succes lucrărilor dvs.”

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti